Sunt norocos sa traiesc intr-un stat american care este in fruntea legalizarii substantelor cu proprietati vindecatoare psihedelice. Odata am luat o asemenea substanta in timp ce eram la un concert urias. Trebuie sa spun ca a sporit cu adevarat experienta pentru mine – cel putin in timp ce trupa canta. De indata ce si-au terminat setul si au decis sa ia o pauza, s-au aprins luminile casei si, dintr-o data, am fost foarte constienta de zecile de mii de oameni din jurul meu. Toti erau foarte zgomotosi si se miscau foarte mult.
Nu cred ca am fost vreodata atat de coplesita in public. Mi-a fost teama ca voi face o prostie sau ca am nevoie brusc de ajutor si nu voi putea sa-l primesc. A trebuit sa stau foarte nemiscat si sa le rog prietenilor cu care eram sa ma ajute sa raman concentrat pe ceea ce se intampla in jurul meu. Facand acest lucru, am reusit sa evit sa fiu cu adevarat coplesit si poate sa alunec intr-un atac de panica. Destul de curand trupa a revenit si am fost din nou captivat de cantarea lor.
Aceasta poveste, pentru mine, este o situatie unica, neobisnuita; Promit ca nu mi-am facut un obicei de a ajunge prea sus la concerte. Dar senzatiile pe care le-am experimentat in acel moment – un sentiment de coplesire si ingrijorare cu privire la modul in care voi reactiona – sunt prea frecvente pentru persoanele care sunt diagnosticate cu agorafobie.
Luati cartea noastra electronica gratuita pentru a afla cum sa
va dezvoltati exponential afacerea de sanatate!
✓ Economisiti sute de ore de timp ✓ Castigati mai multi dolari mai repede ✓
Imbunatatiti-va credibilitatea ✓ Oferiti continut de mare impact
Ce este agorafobia? (O Definitie)
Agorafobia poate fi definita ca un anumit tip de anxietate pe care unii oameni il experimenteaza in public sau intr-o multime (American Psychiatric Association [APA], 2013). Mai exact, este teama ca ceva ar putea merge prost si persoana infricosata nu va putea sa scape sau sa obtina ajutor, insotita de teama ca a fi blocat in acest fel poate duce la un atac de panica. Simptomele unui atac de panica pe care persoana cu agorafobie fie se confrunta sau ii este frica sa-l experimenteze ar putea include, alaturi de frica sa, simptome fizice cum ar fi palpitatii ale inimii, greata, dureri in piept, ameteli si dificultati de respiratie.
Pentru a fi diagnosticat cu agorafobie, acest tip de frica trebuie sa apara pentru o persoana in cel putin doua din cinci situatii comune si trebuie sa fi avut experiente de frica ca aceasta cel putin in ultimele sase luni (APA, 2013). Cu alte cuvinte, nu poate fi o experienta relativ noua pentru persoana infricosata si nici nu poate fi limitata la un singur context. Interesant este ca un raspuns infricosator la simpla imaginare a fi in diferite locuri publice sau aglomerate conteaza pentru un diagnostic de agorafobie la fel de mult ca si experimentarea anxietatii intr-o situatie reala.
Persoanele cu agorafobie nu numai ca se tem de aceste situatii publice; de obicei le evita in mod activ si adesea apeleaza la anumite comportamente sau ganduri de coping pentru a face fata situatiilor daca trebuie neaparat sa intre in ele.
Important este ca Manualul de diagnostic si statistica al tulburarilor mintale (DSM-5) este clar ca aceasta teama trebuie sa fie nerealista sau nefondata (APA, 2013). Cu alte cuvinte, un profesor a carui scoala a primit ieri o amenintare cu bomba sau cu impuscare nu prezinta semne de agorafobie daca ii este frica sa mearga astazi la scoala. Diferentele culturale trebuie, de asemenea, luate in considerare atunci cand se ia in considerare un diagnostic de agorafobie: De exemplu, o persoana de culoare din Statele Unite ar putea fi de asteptat in mod rezonabil sa experimenteze o oarecare suferinta la gandul ca se afla intr-un spatiu public aglomerat, zbuciumat si in mare parte alb.
Un aspect cheie al agorafobiei este ca persoana este ingrijorata de modul in care se va comporta in public – in special, ca poate experimenta un atac de panica in timp ce este in preajma altor persoane. Acest lucru se poate datora faptului ca multe, daca nu majoritatea, persoanele cu agorafobie indeplinesc, de asemenea, criteriile pentru tulburarea de panica, un diagnostic caracterizat prin frica persistenta de a experimenta un atac de panica, ingrijorarea cu privire la durerea severa si schimbarea stilului de viata pentru a evita atacurile de panica (APA). , 2013). Pentru multe persoane cu ambele diagnostice, viata poate fi foarte dificila, deoarece exista multe situatii de viata pe care le evita cu sarguinta de teama sa nu se confrunte cu panica (Wittchen et al., 2010).
Opusul agorafobiei
Din punct de vedere tehnic, nu exista un opus agorafobiei, dar am putea spune ca experienta opusa agorafobiei este aceea de a fi foarte confortabil, sau chiar de a gasi o mare distractie, petrecand timpul in aglomeratii mari si in spatii publice. Pentru a ne duce inapoi la acel concert la care am fost, sunt sigur ca multi dintre oamenii de acolo, daca nu majoritatea, se bucurau cu adevarat sa fie inconjurati de atat de multi alti oameni. Dimensiunea si intensitatea multimii le-au imbunatatit experienta, mai degraba decat sa le inspaimanteze.
Cauzele agorafobiei
Psihologii cred ca atat tulburarea de panica, cat si agorafobia incep cu o persoana care dezvolta o frica de senzatii corporale intense – genul de simptome care, daca devin coplesitoare, constituie un atac de panica (APA, 2013). Unii oameni sunt mai constienti de corpul lor si de schimbarile din experienta lor decat alti oameni si sunt mai predispusi sa dezvolte acest tip de frica. Din pacate, odata ce aceasta frica s-a conturat, se poate intari cu usurinta. Persoana infricosata este constienta de frica sa cand intra intr-un spatiu public, dar isi gaseste usurare atunci cand pleaca devreme de la evenimentul la care participa. Si-au rezolvat anxietatea, dar cu un pret: si-au intarit propriul comportament de a evita situatia. Cand combini aceasta experienta cu sensibilitatea crescanda la simptomele fricii care vine din acordarea mai multa atentie acestora, ai o reteta pentru a dezvolta o frica din ce in ce mai profunda si un raspuns de frica din ce in ce mai puternic, legat de a fi in public.
Exemple de agorafobie
Iata un exemplu de persoana cu agorafobie, luat dintr-un studiu recent despre agorafobie (Shafran et al., 2021). Autorii acestui articol o descriu pe Sally (nu numele ei real) ca o tanara cu agorafobie si tulburare de anxietate generalizata. Sally a cautat tratament pentru ca avea probleme in a se angaja in activitati neesentiale in afara casei ei. Ea locuia cu parintii ei si lucra la o afacere la doar cateva minute de acasa. Doar dupa o serie semnificativa de tratamente pentru agorafobia ei a reusit sa-si gaseasca un loc de munca mai departe de casa si sa calatoreasca la mai mult de o ora departe de casa cu o masina.
Desi Sally a continuat sa aiba probleme cu unele activitati publice, simptomele ei au ramas in mare parte gestionabile pana la debutul pandemiei de COVID-19. Initial, ea a fost recunoscatoare pentru scuza de a ramane acasa, dar cu timpul anxietatea ei de a iesi afara a crescut substantial si a devenit convinsa ca nu se poate descurca sa plece de acasa. In acest moment, ea a cautat un tratament suplimentar.
Simptomele agorafobiei
Pentru multe persoane cu agorafobie, simptomele atacului de panica sunt obisnuite. Multi oameni descriu experienta de a se teme sau de a avea un atac de panica ca fiind siguri ca sunt pe cale sa moara. Se simt lesin, se lupta sa respire sau au o senzatie de sufocare, transpiratie si simt ca inima le bate neregulat (Dwivedi & Kumar, 2015). Daca persoanele cu agorafobie merg la medic pentru ca sunt ingrijorate de simptomele lor fizice, aproape intotdeauna li se spune ca nu exista niciun motiv fiziologic de ingrijorare.
Este posibil ca persoanele cu agorafobie sa vina cu planuri de urgenta. Cu alte cuvinte, daca pur si simplu trebuie sa iasa in lume, se pot concentra intens pe strategiile lor de iesire sau chiar pot merge atat de departe incat sa urmareasca indeaproape unde se afla cel mai apropiat spital in cazul in care au nevoie de tratament pentru simptomele de panica (Dwivedi & Kumar, 2015).
Toate modalitatile prin care agorafobia poate limita calitatea vietii unei persoane pot explica, de asemenea, de ce exista rate ridicate de suferinta psihologica, precum si simptome de anxietate si depresie in randul persoanelor cu agorafobie (APA, 2013). Pe masura ce simptomele se agraveaza, multi oameni cu agorafobie isi reduc activitatile personale din ce in ce mai mult, pierzand conexiunile sociale si hobby-urile si locurile de munca semnificative; aceasta este o reteta pentru aparitia gandurilor de sine negative si, eventual, a depresiei.
Tratament pentru agorafobie
Tratamentul pentru agorafobie incepe, in general, cu aflarea despre afectiunea in sine. Terapeutul explica modul in care simptomele de panica si anxietate se dezvolta in timp si cum sunt agravate de comportamente precum evitarea locurilor publice (Craske & Simos, 2013). Terapeutul isi propune sa normalizeze aceste tipare si sa indice modul in care sunt adaptative pana la un punct, astfel incat clientii sa realizeze ca nu vor muri si nu vor innebuni.
In continuare, persoanele cu agorafobie isi construiesc constientizarea semnelor lor fiziologice si invata tehnici de relaxare, concentrandu-se pe dezvoltarea unei practici puternice de a respira lent si adanc. Apoi, folosind informatiile adunate prin auto-monitorizare si exersarea respiratiei, clientii invata sa-si puna la indoiala convingerile intense despre ceea ce se intampla in corpurile lor atunci cand sunt in public si cat de in siguranta sunt. De exemplu, ei ar putea identifica, in colaborare cu terapeutul, modul in care au supraestimat nivelul de risc implicat in anumite activitati publice.
In cele din urma
, clientul se va implica probabil in doua forme diferite de terapie de expunere. In primul rand, in timpul sedintelor de terapie, acestia pot exersa inducerea senzatiilor fizice de care se tem pentru a experimenta si simptomele lor fizice ca fiind gestionabile si supravietuitoare. Pentru a face acest lucru, ei ar putea incepe cu exercitii simple, cum ar fi rotirea si apoi construirea pana la a se face sa se hiperventileze.
In acelasi timp, clientul va practica expuneri in vivo. Aceasta inseamna sa iesiti exact in locurile publice si activitatile care le declanseaza agorafobia. Din nou, ei o fac intr-un mod gradual, care este conceput pentru a le creste incet toleranta fata de aceste situatii.
Agorafobie si atacuri de panica
Se credea candva ca agorafobia ar putea aparea doar in contextul unei tulburari de panica preexistente (Wittchen et al., 2010), dar psihiatrii si psihologii o considera acum un diagnostic separat, independent (APA, 2013). Ramane cazul ca persoanele care primesc ambele diagnostice au simptome de panica mai intense, mai multa depresie si anxietate si un prognostic mai rau pentru recuperare (Shin et al., 2020).
Psihologia agorafobiei
Agorafobia a fost mult timp un diagnostic usor controversat, nu in ultimul rand pentru ca psihologii au fost impartiti daca ar trebui sa fie clasificata ca un subset al tulburarii de panica (Asmundson et al., 2014). Pe de alta parte, s-a inteles de mult timp ca terapia cognitiv-comportamentala este cel mai standardizat si eficient tratament pentru agorafobie (Craske & Barlow, 2008; Mitte, 2005), si se pare ca acest lucru se datoreaza componentelor sale de baza: expunere, relaxare. antrenament si a invata sa-si gestioneze respiratia (Sanchez-Meca si colab., 2010).
Depasirea agorafobiei
Agorafobia este tratabila si multi oameni ajung intr-un punct in care simptomele lor sunt gestionabile sau nu mai indeplinesc criteriile pentru diagnostic. Daca raman in acel loc este determinat in mare parte de daca continua sa se plaseze in situatii care obisnuiau sa declanseze agorafobia (Teismann et al., 2018). Cu cat evitarea agorafoba a cuiva revine, cu atat este mai putin probabil ca acesta sa isi mentina noile niveluri de functionalitate (Porter & Chambless, 2015).
