Zborul dinspre Sao Paolo (Campinas) spre Manaus a fost mai frumos decat mi l-am imaginat. Auzisem povesti despre cum se poate vedea padurea amazoniana din avion si vazusem documentare, dar n-am crezut ca o sa stau lipita cu nasul de geam 4 ore, incercand sa descifrez peste ce afluent al Amazonului trecem acum. Sub noi erau doar nori pufosi, razleti si ma amuzam vazandu-le umbra peste paduri. La frontiera intre Mato Grosso si Amazonas am trecut chiar pe deasupra raului Tapajos – unul dintre afluentii Amazonului, binecuvantat cu ape limpezi. In cateva zile urma sa vedem cum se varsa in Amazon.
Inainte de aterizare incercam sa identificam cele doua rauri care se intalnesc in Manaus pentru a forma Amazonul: Rio Negro, cel cu ape negre si izvorator din Columbia si Solimoes, cu ape galben-maronii, coborator din Peru. Eram entuziasmati nevoie mare sa ne urcam pe barca si sa vedem intalnirea dintre cele doua rauri de aproape.
Intre timp, am iesit din avion in cele 30 de grade ale Manausului si ne-a cam scazut entuziasmul. La 80 – 90% umiditate si 30 de grade, tricoul ti se lipeste de spate instantaneu. Intr-un articol care ii pregatea pe fanii si jucatorii englezi de intalnirea cu Manaus, reporterul scria despre vreme si cum se simte umiditatea: “it is as bad as you have been warned”.
Manaus-ul a inceput sa se dezvolte dupa 1600 ca un fort al portughezilor impotriva vecinilor olandezi care isi doreau si ei controlul asupra regiunii Amazonului. Populat de indigeni, metisi si albi, nu seamana catusi de putin cu Rio cand vine vorba de cum arata si cum se comporta oamenii. La sfarsitul secolului al 19-lea, boom-ul cauciucului a transformat orasul intr-unul din cele mai bogate din Americi. Acestei perioade i se datoreaza Teatro Amazonas, cladirea de spectacole de opera, construita cu materiale venite pe vapor din Europa, sticla din Franta si marmura din Italia.
Dupa ce semintele de arbore de cauciuc au fost scoase ilegal din Brazilia si plantate la un cost mai mic in Asia, Manausul a cunoscut o perioada de declin. Generatoarele de curent electric erau prea costisitoare, familiile europene s-au intors pe continent si Opera nu si-a mai gasit rostul pentru mai bine de 100 de ani.
Cu doar 2 zile planuite pentru Manaus, am pornit-o dis-de-dimineata spre port. Portul principal al orasului este in Centru, destul de aproape de Teatro Amazonas. Noi aveam insa informatii de la gazda noastra si am ales portul Ceasa – portul mai aproape de Encontro das Aguas.
Nu ne-a luat mult sa gasim o barca si un ghid. In mai putin de 10 minute de la coborarea din autobuz eram deja pe imensitatea raului. In sezonul ploios (ianuarie – iunie) raul poate sa aiba si 30 – 40 de km latime. Unde eram noi erau doar vreo 6 km, dar senzatia era coplesitoare. Soarele se reflecta in apa, cerul era atat de aproape si linia orizontului mica si verde. Aveam senzatia ca imensitatea ne va inghite si pe noi cat de curand.
“Intalnirea apelor” e spectaculoasa din mai multe motive: unul ar fi culoarea (negru versus galben nisipos), altul ar fi temperatura (Rio Negro e mai rece), viteza (Solimoes e mai rapid) si densitatea. Apele celor doua rauri se amesteca abia la 9 km in aval și Solimoes caștiga la capitolul culoare. Solimoes impinge pesti spre Rio Negro pentru ca vine cu viteza, asa ca delfinii de apa dulce, roz la culoare (botos cor de rosa) sunt nelipsiti din zona. Am vazut delfini si cand am mers spre colonia de nuferi amazonici si cand ne-am intors si m-am bucurat ca un copil.
Manausul e un hub portuar – pe aici trece tot traficul in amonte, economic – e o zona “duty free” si un hub turistic – de aici incep croazierele sau excursiile in jungla. Noi am preferat sa facem excursii din Alter do Chao (un orasel la 700 de km in aval, cu preturi mai rezonabile). Din Manaus exista excursii de “tree climbing” (copacii au 50 – 70 de m), inot cu delfinii roz, mers cu canoea prin paduri scufundate, mers la plaja, la cascade, vazut aligatori, dormit in jungla.
Orasul in sine are si el multe de oferit. Puteti opta pentru un tur al somptuosului Teatru Amazonas, care gazduieste in fiecare an un Festival de Opera sau pentru o plimbare prin Mercado Adolpho Lisboa. Piata a fost construita in 1882, e cea mai veche piata din oras si ofera o priveliste de neuitat cand vine vorba de fructe, legume si peste. Cel putin jumatate dintre fructele din piata sunt de nerecunoscut pentru noi. Pe masura ce inaintam prin piata mai scoteam cate o interjectie: “wow, cum arata stivele de banane!”, “wow cum arata mango!”, “wow, asta e papaya?”
Eu as mai fi adaugat o zi in excursia noastra doar pentru parcuri. Pe langa Gradina Botanica si Gradina Zoologica as fi petrecut timp in Parcul Mindu si in padurea Universitatii Federale Amazonas. Aici gasesti plante medicinale, orhidee, papagali, insecte si multe specii de maimute, inclusiv o specie de tamarin pe cale de disparitie.
Chiar daca n-am avut timp sa ii urmarim, ne-am distrat ascultand papagali in parcul din spatele casei. In Rio, in toata Gradina Botanica, abia am vazut doi tucani si aici era vreo trei stoluri de papagali petrecand in palmierii de langa noi.
Bine de stiut despre o calatorie pe Amazon Apa incepe sa inece plajele si casele de pe rau incepand cu ianuarie, februarie. Animalele se ascund si pasarile migreaza, asa ca o perioada buna de vizitat Manaus si Amazonul e iulie – decembrie. Autobuzul care merge de la aeroport in centru este 306. Intrebati directia, pentru ca alterneaza si acelasi autobuz merge si spre centru si spre Bairro. Traficul e infernal si poti sa stai 2 ore intr-un autobuz plin cu oameni, blocat. Asta daca reusesti sa iei autobuzul cel bun, in directia potrivita. Exista vreo 600 de linii de autobuz si nu exista nici semnalizare si nici statii bine definite. Noi am dat 40 de reali de persoana pentru o plimbare de 2 ore cu barca din Portul Ceasa. Aceeasi plimbare din portul principal poate sa fie 80 sau 100 de reali. Ghidul nostru foarte de treaba se numeste Anselmo si poate fi gasit la +55 (0) 92 91 59 36 10. o excursie de 6 ore care include inot cu delfinii poate sa ajunga la 300 de reali de persoana, cu un grup de minim 10 persoane. Portul Ceasa are restaurante unde se mananca peste bun, ieftin (pirarucu, tucunare, tambaqui). De incercat, de aproape oriunde: acai si sucurile naturale de fructe – cupuacu, acerola, caja; supa si orezul cu creveti dupa o reteta indigena, numite Tacaca
Ilustrația Aventurierului zambareț a fost facuta de Ada Popescu iar calatoria este realizata cu sprijinul KLM Romania.
