Sunt destul de dese cazurile in care aceasta boala nu-si anunta prezenta prin simptome alarmante Cand mancam alimente care contin carbohidrati (prajituri, paine, cartofi, paste fainoase etc.), zaharurile ajung in sange sub forma de glucoza, pe care organismul urmeaza sa o transforme in energie. Asadar, dupa ce mancam, glicemia creste. Ca raspuns, celulele pancreasului secreta insulina, un hormon care regleaza nivelul zaharului in sange, glucoza fiind asimilata sau “depozitatai. 

Cand pancreasul functioneaza corect, glicemia este in permanenta controlata, gratie unui echilibru subtil intre insulina si alti hormoni. In caz de diabet, par disfunctionalitati: insulina fie nu se secreta in cantitati suficiente, fie nu-si poate indeplini eficient sarcina. Atunci, in sange circula o cantitate prea mare de glucoza, iar celulele “mor de foamei, deoarece glucoza nu ajunge la ele pentru a le hrani. 

Exista doua tipuri principale de diabet: diabetul de tip 1 (insulino-dependent) si diabetul de tip 2 (non insulino-dependent). 

Valorile glicemiei 

La omul sanatos, glicemia oscileaza in permanenta intre 50 si 150 mg/dl sange. * Valoarea medie a glicemiei este intre 70 si 100 mg/dl. Dimineata, pe nemancate, glicemia este mai mica de 100 mg/dl. La doua ore dupa masa, variaza intre 100 si 140 mg/dl. * Se poate vorbi de diabet daca glicemia, masurata in repetate randuri dimineata pe nemancate, este egala sau mai mare de 126 mg/dl si cand, la doua ore dupa masa, atinge o valoare mai mare de 200 mg/dl. * Cand glicemia depaseste 180 mg/dl, zaharul trece si in urina. Prezenta glucozei in urina (un sumar de urina va evidentia glicozuria) tradeaza ca reglarea glicemiei in organism este deficitara. 

 Hipoglicemia se instaleaza cand glicemia este mai mica de 45 mg/dl. Diabetul de tip 1, insulino-dependent Diabetul de tip 1 este mai rar si reprezinta aproximativ 10% din cazuri. Apare cu precadere la copii, adolescenti, dar si la persoanele cu varsta sub 40 de ani. La tipul 1, celulele pancreasului se distrug si fie produc insuficienta insulina, fie nu produc deloc. Deseori, afectiunea este ereditara, fiind vorba de o maladie de origine auto-imuna: organismul se apara impotriva propriului pancreas, distrugand celulele care secreta insulina. 

Este foarte repede descoperit, simptomele se instaleaza rapid, in cateva luni sau chiar saptamani, si sunt cat se poate de evidente: sete intensa si permanenta, nevoie frecventa de a urina, scadere inexplicabila in greutate, insotita eventual de oboseala, pofta de mancare exagerata, tulburari de vedere. Diagnosticul se stabileste pe baza analizei glicemiei. Se masoara glicemia dimineata, pe nemancate, pentru a se vedea daca depaseste 126 mg/dl. Se va efectua si hiperglicemia provocata, situatie in care se masoara glicemia cu doua ore inainte si doua ore dupa administrarea unei solutii de glucoza pe cale orala. Daca la doua ore dupa ingerarea glucozei valoarea glicemiei depaseste 200 mg/dl, exista suspiciunea de diabet. Diagnosticul se va confirma prin repetarea testelor. 

De asemenea, medicul va recomanda efectuarea sumarului de urina pentru a depista prezenta glucozei si eventual analize de sange speciale, pentru detectarea anticorpilor anti-pancreas. Tratamentul acestui tip de diabet presupune administrarea de insulina pe cale injectabila tot restul vietii, dar si respectarea unui regim alimentar strict. Bolnavul va trebui sa mentina un echilibru intre alimentatie (care creste glicemia), activitatea fizica (care scade glicemia), stres (care creste glicemia) si insulina (care permite utilizarea glucozei). Pentru a se asigura ca reuseste, isi va masura de cateva ori pe zi nivelul glicemiei, cu ajutorul unui glucometru (dispozitivul costa 150-400 de lei, iar 50 de benzi speciale – 100 de lei). 

Glucometrele destinate copiilor, tinerilor pana in 30 de ani si femeilor insarcinate sunt compensate de Casa de asigurari de sanatate. Insulina nu poate fi administrata pe cale orala deoarece este distrusa de sucul gastric. Cantitatea, tipul de insulina ce urmeaza a fi injectata si regimul alimentar vor fi stabilite numai de catre medic pentru fiecare pacient in parte. Insulina se injecteaza subcutanat, de 1-3 ori pe zi, cu ajutorul unor seringi speciale de unica folosinta, cu ace hipodermice. 

O alternativa este pompa de insulina, un mecanism electronic ce mimeaza intr-o anumita masura functia pancreasului. Aceasta livreaza si administreaza insulina in mod continuu, in functie de nevoile organismului. Insulina ajunge in sange printr-un tub de plastic si un cateter foarte mic (6 mm), din silicon, montat in piele. Asemenea dispozitive se folosesc doar in cazul copiilor si tinerilor, precum si al femeilor gravide cu diabet, dar numai la recomandarea medicului. 

Diabetul de tip 2, non insulino-dependent 

Afecteaza de obicei persoane de peste 40 de ani, sedentare si care au sau au avut exces ponderal cu 10% mai mare decat greutatea ideala. Vigilente trebuie sa fie si persoanele cu antecedente familiale (parinti sau rude apropiate care sufera de diabet sau de obezitate), care au hipertensiune arteriala, precum si femeile care au suferit de diabet gestational (diabet tranzitoriu declansat de sarcina). 

Daca un parinte are diabet, copilul prezinta un risc de 30% de a suferi de aceasta boala. In diabetul de tip 2, pancreasul secreta insulina, dar celulele tinta (tesuturile adipoase, ficatul si muschii) devin din ce in ce mai putin sensibile la insulina, iar nivelul glucozei sanguine creste. Aceasta “insulino-rezisentai poate conduce treptat la incetarea secretiei pancreatice de insulina. Aproximativ 90% din diabetici sufera de aceasta forma de boala. Afectiunea poate fi lipsita de simptome ani de zile. Tocmai de aceea, in numeroase situatii, boala este depistata la 5-10 ani de la debut, adeseori cu ocazia unui examen medical efectuat pentru o alta afectiune sau din cauza unor complicatii. 

Uneori, sunt prezente simptomele hiperglicemiei: sete crescuta, nevoie frecventa de a urina, pierdere in greutate, in ciuda unui apetit normal. Aceste manifestari pot fi insotite de oboseala, greata, varsaturi. Medicul va prescrie tratamentul in functie de pacient, tinand seama de varsta acestuia, de existenta complicatiilor sau a altor afectiuni. Este posibil, mai ales in cazul persoanelor obeze, ca eliminarea surplusului de kilograme si respectarea unei diete sarace in grasimi animale, zahar rafinat, dulciuri, bauturi dulci si alcoolizate sa fie suficiente pentru a mentine un nivel adecvat de glucoza in sange. Se impune si practicarea regulata a unei activitati fizice (30-45 de minute, de 3-4 ori pe saptamana). 

Pentru evitarea “crizelori de hiperglicemie este indispensabila repartizarea ratiei alimentare zilnice in mai multe mese si administrarea de medicamente hipoglicemiante. O perioada, glicemia va trebui masurata zilnic. De asemenea, vor fi urmarite tensiunea si greutatea. Pe baza acestor rezultate medicul va putea hotari ce tip de medicamente sa prescrie, precum si doza necesara. Se recomanda, de asemenea, sa se bea multa apa minerala si sucuri naturale, neindulcite, pentru ca rinichii sa poata functiona eficient. In unele cazuri, daca diabetul de tip 2 nu este tinut eficient sub control, medicul poate recomanda administrarea de insulina pe cale injectabila.

 Complicatiile diabetului

 Netratat corespunzator, diabetul zaharat, in special cel insulino-dependent, conduce la aparitia unor afectiuni cronice si degenerative. De aceea este foarte important ca tratamentul sa fie bine adaptat si respectat cu strictete. Complicatiile cronice sunt legate de afectarea vaselor sanguine (de exemplu, arterita), fiind agravate de prezenta unor factori de risc precum fumatul sau hiertensiunea arteriala. 

Retinopatia (leziune a retinei) este o alta complicatie frecventa ce poate aparea pe termen lung – diabeticii trebuie sa efectueze in fiecare an un consult oftalmologic, care sa includa si un examen al fundului de ochi. Pe lista complicatiilor se adauga nefropatia, care in timp poate evolua spre insuficienta renala, si neuropatia, ce poate conduce la ulceratii la nivelul picioarelor. Atentie, persoanele care sufera de diabet sunt mult mai predispuse la infectii cronice. 

Hipo si hiperglicemia – Daca bolnavul de diabet sare o masa, mananca prea putin sau depune efort fizic fara sa ia o gustare suplimentara exista riscul aparitiei hipoglicemiei (nivelul glicemiei scade sub 45). 

Semnele sunt paloare, transpiratii si tremuraturi, tulburari de comportament (agresivitate, apatie), dureri de cap intense. 

Netratata in cel mai scurt timp, hipoglicemia conduce la coma diabetica. Asadar, la aparitia primelor manifestari trebuie sa se consume imediat un aliment bogat in zaharuri sau, daca bolnavul si-a pierdut cunostinta, sa i se administreze subcutanat glucagon, care este un hormon. Pe de alta parte, aportul insuficient de insulina, excesele alimentare, lipsa activitatii fizice pot conduce la hiperglicemie. Aceasta se manifesta prin: senzatie de sete si de foame, eliminarea unor cantitati mari de urina, oboseala si somnolenta, tulburari de vedere.

Cum putem preveni diabetul?

Chiar daca ai o predispozitie genetica spre diabet, acest lucru nu inseamna ca te vei imbolnavi inevitabil. Cu un mod de viata corespunzator ai mari sanse sa tii aceasta maladie grava departe de tine. 

In primul rand, incearca sa-ti mentii greutatea intre valori normale. Studiile dovedesc ca persoanele slabe se imbolnavesc rareori de diabet de tipul 2.

Ai grija sa nu lipseasca din dieta ta cromul, care joaca un rol important in metabolismul glucozei. De asemenea, acest element combate obezitatea, reducand ingestia de dulciuri. Surse bogate in crom: drojdie, stafide, sparanghel, alune, ciuperci, prune, orz, graham, orez brun, broccoli. 

Cand simti ca ti-e foame, evita sa consumi dulciuri – acestea cresc rapid nivelul glucozei, dar pentru o perioada scurta de timp. Asemenea oscilatii pot deregla activitatea pancreasului. Inlocuieste zaharul cu indulcitori naturali (steviozida), artificiali sau cu miere.

Evita alcoolul, dulciurile si limiteaza consumul de sare. * Inlocuieste grasimile animale cu cele vegetale – persoanele care consuma grasimi de origine animala in exces sunt de trei ori mai expuse riscului de a face diabet.

Mananca multe legume (dar nu prea multi morcovi si sfecla rosie) si nu renunta la leguminoase, chiar daca sunt ceva mai grase. Alege fructe mai putin dulci (pepene rosu, mere crete, grepfrut, lamai).

Mesele trebuie repartizate in trei principale si doua gustari. * Fa miscare. Activitatea fizica regulata scade cantitatea de zahar din sange si imbunatateste actiunea insulinei: plimbari, mers cu bicicleta, inot, urcat pe scari in locul ascensorului…

Nu neglija controalele periodice

In mod normal, fiecare dintre noi ar trebui sa facem in fiecare an un control medical, insotit de analizele de sange uzuale. In acest fel pot fi depistate la timp multe afectiuni care evolueaza tacut, fara simptome, dar care in timp pot conduce la distrugeri ireversibile in organism. Fa analize macar o data la doi-trei ani. Iar daca unul dintre parinti sau rudele apropiate sufera de diabet, dupa varsta de 35 de ani este se impune un control medical anual.

Cauzele psiho-emotionale

Ca orice boala, si diabetul este proiectia in plan fizic a unor probleme existente la nivel psiho-emotional. Astfel, gustul dulce este gustul iubirii hranitoare, ocrotitoare, al satisfactiei si vietii dulci, confortabile, tihnite, la adapost de probleme, complacerea in tabieturi, obisnuinte. De aceea, diabeticul, tanjind dupa ce ar fi putut sa aiba sau sa fie, se refugiaza in alimente delicioase, in special fainoase si dulciuri, ori de cate ori este supus stresului, nu se simte iubit, intampina dificultati, sau simte ca pierde controlul. Cu alte cuvinte, ne e “foamei de iubire, de stabilitate si, pentru ca nu ne-o putem satisface, mancam glucide.

Creierul stie doar ca semnalul pe care il primeste este “vreau dulcei; el nu face deosebirea intre foamea fizica si cea psihica, de aici pofta de mancare excesiva a diabeticilor. Dar pentru ca organismul nu are deficit de glucide, ci de sentimente, pancreasul refuza sa secrete insulina pentru metabolizarea lor sau, chiar daca o secreta, glucoza tot nu ajunge la celule. La fel cum persoana respinge transformarile radicale, adoptarea unor noi atitudini, da vina pe ceilalti, desi ea insasi e vinovata pentru ce i se intampla si refuza sa se schimbe, complacandu-se in manie sau teama. Diabeticul isi poate ameliora boala sau chiar se poate vindeca, in unele cazuri, incercand sa fie el insusi, nu asa cum sunt ceilalti, renuntand la atasamente, regrete si incercand sa gaseasca bucurie si “dulceatai in fiecare moment pe care il traieste.

Remedii naturiste

Printre plantele cu efect hipoglicemiant se numara salvia, frunzele de nuc (o lingurita de planta la o cana de apa clocotita, se beau doua-trei cani pe zi); urzica, radacina de brusture (infuzie cu o lingura de planta la o cana cu apa fiarta, din care se beau doua-trei cani pe zi).

Ceaiul din teci de fasole: seara, se taie marunt 100 g de teci de fasole uscate se fierb timp de doua ore in 1,5 litri de apa. Se lasa sa fiarba pana cand apa scade la jumatate, apoi se opreste focul si se lasa tecile in apa in care au fiert pana dimineata. Se strecoara si se beau cate 200 ml intre mese.

Rezultate se obtin si prin utilizarea tincturii din frunze de afin. Dar, atentie!, efectul de scadere a glicemiei este foarte puternic, asa incat diabeticii insulino-dependenti trebuie sa-si supravegheze atent glicemia in primele saptamani ale tratamentului. Ar fi bine ca tratamentul sa se inceapa cu jumatate din doza recomandata, cantitate ce va fi crescuta progresiv. 

Extractul din muguri de dud este recomandat ca tratament adjuvant in: diabet de tip 2 (non insulino-dependent), intoleranta glucidica, diabet subclinic, complicatii vasculare sau hemoragii retiniene. * Si homeopatia da rezultate bune in tratarea diabetului, insa remediul trebuie prescris de specialist pentru fiecare pacient in parte.