Nu exista o varsta la care este obligatoriu ca toti copiii sa vorbeasca – unii o fac mai devreme, altii mai tarziu Nu putini sunt parintii care intra in panica daca odrasla lor “intarziei sa vorbeasca. Intreaba in dreapta si-n stanga daca ceva nu este in neregula cu copilul lor, il duc la o sumedenie de medici, convinsi ca micutul se confrunta cu o problema de sanatate.

Le vine greu sa nu se gandeasca ca ar putea sa nu vorbeasca niciodata, iar acest gand ii inspaimanta. Aceasta atitudine porneste, in general, de la faptul ca parintii isi compara odrasla cu a altora. Daca micutul prietenilor, care este chiar cu o luna mai mic decat al lor, vorbeste, iar al lor nu, atunci sigur este ceva in neregula. Ei ar trebui sa stie ca nu exista o varsta standard la care toti copiii ar trebui sa vorbeasca. Aceasta capacitate poate sa apara la varste diferite la cei mici.

Exista chiar opinii potrivit carora copiii care vorbesc mai tarziu au o inteligenta peste medie. Sunt cazuri celebre care confirma aceasta parere (de exemplu, Lucian Blaga care a inceput sa vorbeasca abia dupa ce a implinit patru ani).

Primele cuvinte

In primele luni de viata, bebelusul “gangurestei, adica pronunta diverse sunete si exclamatii. Cel mai adesea, el tipa. In aceasta perioada, aceste semne sunt expresia sentimentelor pe care le are. El reuseste mai usor sa-si exprime durerea decat fericirea si de aceea tipa. Spre sfarsitul primului an de viata, ganguritul ia forma a diferite silabe, care se transforma apoi in cuvinte. Pentru a se stabili anumite repere, se accepta, in general, ca pana la un an bebelusii silabisesc cateva cuvinte. “Mamai, “tatai sau “papai – sunt printre primele cuvinte pe care incep sa le spuna. Pana la un an si jumatate-doi, vocabularul se imbogateste pana la a rosti in jur de 20 de cuvinte, pe care le pronunta mai mult sau mai putin bine. Uneori, acestea iau si forma unor propozitii, iar cumularea lor continua pe parcursul intregii copilarii.

Cuvintele reprezinta, de fapt, notiunile pe care le-a invatat micutul. Atunci cand incepe sa silabiseasca inseamna ca a invatat notiunile pe care ele le reprezinta. Pentru micuti, cuvintele pe care incep sa le rosteasca reprezinta persoanele apropiate (mama, tata) sau dorintele lui. El invata intai cuvintele pe care le aude cel mai des si care par cel mai usor de pronuntat. Daca are frati sau surori mai mari, atunci incepe sa vorbeasca mai repede.

Aceeasi situatie este posibila si daca este inconjurat mai toata ziua de multi indivizi (mama, tata, diferite rude) sau daca persoana care il ingrijeste vorbeste foarte mult cu el (este mai ales cazul mamei sau al bunicilor). Copilasul simte atmosfera de dragoste din jurul lui, linistea si intelegerea ce caracterizeaza o familie in care se naste un copil. Ea il stimuleaza sa se dezvolte armonios si-l impulsioneaza sa vorbeasca mai repede si cat mai corect.

Cazuri aparte

Pentru a nu mai fi ingrijorati, parintii trebuie sa stie ca rarele cazuri de mutenie apar in cazul in care bebelusul s-a nascut ori a suferit la nastere traumatisme grave ale sistemului nervos. De pilda, daca la nastere a avut vreo hemoragie craniana sau in primele luni de viata s-a intoxicat cu medicamente. De asemenea, ea mai apare daca exista antecedente in familie sau daca micutul sufera de hipoacuzie (probleme cu auzul).

Daca micutul nu aude bine, nu poate nici sa invete sa vorbeasca. Sau problema poate fi cauzata de autism. Cele mai grave situatii sunt cele in care mutenia este determinata de o involutie cerebrala. Ea este asociata si cu alte probleme aum ar fi retardul mintal. In alte situatii, copilul pur si simplu incepe sa vorbeasca mai tarziu decat altii. Exista cazuri aparte, cand un copil care silabiseste cateva cuvinte refuza la un moment dat sa le mai rosteasca. Acesta nu este deloc un semn de ingrijorare pentru un copil normal, crescut intr-un mediu adecvat. Din anumite motive, micutul reactioneaza in felul acesta. El aude si intelege tot ce se vorbeste in preajma lui si isi exprima toate dorintele prin semne. Unii specialisti cred ca aceasta reactie este determinata de faptul ca micutul crede ca ceilalti vorbesc si pentru el.

Altii spun ca unor copii li se pare greu sa vorbeasca. Si atata timp cat obtin ceea ce doresc fara a vorbi, doar prin semne, pentru ei este mult mai confortabil. Pot sa reactioneze in acest fel pana la doi anisori sau chiar mai tarziu. Cu un astfel de copil, parintii trebuie sa aiba rabdare si vor observa ca, incet-incet, el va incepe sa vorbeasca. Va spune chiar mai multe cuvinte decat credeau parintii ca stie, semn al atentiei deosebite pe care a avut-o in perioada in care a “amutiti.

Dificultati de exprimare

Alti parinti confunda dificultatea de a vorbi cu dificultatea de exprimare pe care o poate avea un copil. Dificultatea de exprimare este atunci cand copilul nu este deloc sau prea putin inteles de alte persoane din afara familiei. Parintii reusesc sa “vorbeascai cu copilul lor, dar prietenii lor se uita la micut intrebatori, nereusind sa descifreze cuvintele spuse. Aceasta dificultate apare la mai toti copiii, dupa ce incep sa rosteasca mai multe cuvinte. Doar atunci cand se prelungeste prea mult parintii ar trebui sa se ingrijoreze si sa apeleze la un logoped.

Alti copii au dificultati sporite sa pronunte anumite litere. “Ri, “si sau “li sunt cel mai greu de pronuntat, dar dau si farmecul pronuntiei celor mici. Majoritatea reusesc sa depaseasca aceasta dificultate si ajung sa pronunte corect literele respective. Altii nu, si raman “raraitii sau “sasaitii. In cazuri deosebite, atunci cand micutul este bruscat in familie sau este martor al violentei domestice, el poate reactiona si in acest fel: refuza sa vorbeasca. Este felul lui de a arata cat este de afectat de ceea ce i se intampla lui sau persoanei care il ingrijeste. Este atitudinea, putem spune, cea mai putin daunatoare lui.

Refuza sa vorbeasca, desi poate sa o faca. Altii insa chiar nu reusesc sa articuleze cuvintele din cauza mediului familial. Spaima pe care o simt in preajma persoanei violente din familie le poate inhiba centrii nervosi responsabili cu vorbirea. Atmosfera de ostilitate, scandal ii dauneaza in general copilului, acesta putand sa aiba grave probleme de dezvoltare. Ele sunt pricinuite de faptul ca tipetele si cuvintele auzite de el sunt asociate unor sentimente negative. Iar acestea nu sunt deloc stimulatoare pentru cresterea lui sanatoasa. Din contra, reprezinta cel mai dificil obstacol, pe care un copil nu-l poate depasi fara ajutorul celor din jur. Daca situatia persista, consecintele pe termen lung se rasfrang in mod dramatic asupra dezvoltarii copilului. O reactie asemanatoare pot avea si copiii parasiti de parinti.

Familiile bilingve

Sunt familii in care se vorbesc in mod curent doua limbi. Alte familii vor sa-si invete bebelusul sa deprinda si o limba straina impreuna cu limba materna. Pentru a reusi acest lucru, copilului trebuie sa i se vorbeasca de la inceput in cele doua limbi. Conditia esentiala este insa aceea ca mama sa-i vorbeasca numai in limba romana, iar tata doar in engleza (franceza, italiana etc.). Micutul are nevoie de anumite repere, de stabilitate si de constata.

In acest fel, el se va obisnui sa-i raspunda mamei in limba romana si tatalui in limba in care acesta ii vorbeste. Si va invata, in cel mai usor mod, de la cea mai mica varsta, sa vorbeasca atat limba materna, cat si o limba straina. Aceasta modalitate de invatare nu este una care ingreuneaza dezvoltarea copilului. Unii mai sustin ca micutul nu poate sa fie atent la ce-i vorbesc cei doi parinti. Ei spun ca-i este foarte greu sa inteleaga ce spun parintii si nu reuseste sa faca diferenta intre cuvintele pe care le aude la ei. Din cauza aceasta, copilul poate sa inceapa sa silabiseasca mai tarziu decat ceilalti micuti.

Ideea este una falsa si se bazeaza, in principal, pe analogia care se face intre invatatul la varste mici cu cel la varste mari. Din contra, putem spune ca acest mod de a-l invata pe bebelus o limba straina il ajuta sa-si dezvolte inteligenta, dar si atentia si capacitatea de invatare. Iar studiile realizate de specialisti americani arata ca cu cat varsta micutului este mai mica, cu atat mai bine va stapani respectiva limba straina.