Prince Radu

Menu Close

Category: Timp liber

Noaptea Muzeelor in Bucuresti

Daca vreti sa faceti o noapte alba pe 15 mai, atunci de ce sa nu fie una culturala deoarece muzeele bucurestene va asteapta cu expozitii, spectacole de muzica, dans, teatru si film sau lansari de carte, la Noaptea Muzeelor.

In Bucuresti, mai multe muzee isi vor tine usile deschise pentru vizitatori. Unul dintre acestea este Muzeul National de Arta al Romaniei, deschis intre orele 16:00-04:00. Aici veti avea acces gratuit in Galeria de Arta Europeana si Galeria Nationala. De la ora 21:30, Teatrul MASCA isi va prezenta spectacolul “Statui”, in curtea muzeului, unde actorii devin statui vivante. Vizitatorii se pot fotografia tot in curtea muzeului, devenind personajele unor tablouri.

Muzeul National de Arta Contemporana, deschis intre orele 21:00-05:00. Expozitiile cu acces gratuit vor fi deschise pana la ora 03:00 si puteti viziona: ” GILI MOCANU”, “Lemn.ro”, “Paris/Design en mutation” sau “Regina Jose Calindo. Urgent Issues”. Terasa va fi deschisa pana la ora 05:00.

Muzeul National de Geologie, deschis intre orele 19:00-01:00. Acesta va organiza in perioada 14-16 mai, o serie de evenimente dedicate implinirii a 20 de ani de la deschiderea si inaugurarea oficiala. Puteti sa participati la expozitia cu vanzare de cristale, flori de mina si bijuterii sau incepand cu ora 19:00 la piesa de teatru “Te iubesc! Te iubesc?”, regizata de Chris Simion, care de la ora 23:00 isi va lansa cartea “In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la mine”.

Muzeul National de Istorie a Romaniei, deschis intre orele 18:00-03:00. Aici o sa aveti parte de expozitia “Istoria la…feminin” sau de “Cronos.Umbre, Sunete si Pasi de Dans”. Puteti admira un program de folclor sirian si dansuri dar si mai multe piese de teatru. Aveti ocazia sa vedeti uniforme si manevre din vremea razboaielor napoleonice sau sa participati la ateliere de spada sau de initiere in lumea fotografiei de epoca.

“Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti”, deschis intre orele 09:00-14:00. Din motive de securitate, muzeul va invita la o plimbare matinala. Puteti sa participati la targul olarilor si sa va confectionati propriul obiect din lut pentru care puteti sa fiti chiar si premiati, sa va cumparati produse bio sau sa ascultati muzica traditionala romaneasca.

Muzeul Taranului Roman, deschis intre orele 18:00-02:00. Puteti sa participati la urmatoarele expozitii: “Mexic-traditii si obiceiuri”-statuete de ceramica, podoabe, tesaturi viu colorate, obiecte de imbracaminte sau cufere pictate, “Pictura taraneasca din China”- o tara vazuta prin picturi despre oameni si locuri, in nuante si culoare pura, sau “www.distrugeri.ro”- o expozitie manifest care ne arata arhitectura pe care o ignoram in fiecare zi.

“Muzeul Zambaccian” va sarbatori Ziua Internationala a Muzeelor pe data de 18 mai, cand intre orele 11:00 si 18:00 vizitatorii vor avea acces gratuit.

Mai puteti vizita si “Muzeul National George Enescu”, intre orele 20:00-05:00, “Muzeul National al Literaturii Romane”, intre orele 10:00-03:00, “Muzeul Militar National Regele Ferdinand I”, intre orele 20:00-01:00, “Muzeul Municipiului Bucuresti”, intre orele 14:00-04:00 dar si “Anaid Art Gallery”, intre orele 20:00-02:00.

Honeymoon cu a(l)titudine: arta bagajelor pentru “road trip-uri”

Dincolo de toate lucrurile misto care vin la pachet cu o luna de miere de 34 de zile, a face road trip nu e chiar usor. Multi acum probabil va intrebati: “ei floesc, si ma rog ce o fi asa de greu?”.

Raspunsul nu este unic, si nici scurt, dar de data asta voi aborda partea de bagaje. Cativa oameni, cand ne-au vazut pozele cu masina dotata cu un portbagaj in plus, ne-au intrebat: “dar de ce v-ati luat frate atatea??”. Putini insa, de fapt nimeni (cu exceptia agentilor vamali de la granita Kosovo-Serbia – dar asta e aaalta poveste) nu ne-a vazut si interiorul portbagajelor, care abia se inchideau, sau bancheta din spate, pe care aproape niciodata nu puteam lua pe cineva care facea autostopul, pentru ca era ocupata.

De ce? Pai, imi imaginez (ca nu prea stiu) ca daca te duci in “concediu” la mare, sau la munte, ca nu e mare filozofie. Bagi acolo hainele si “echipamentele” care iti trebuie, si pleci. Nu ocupa chiaaar asa de mult spatiu. Numai ca atunci cand pleci o luna de zile si la mare, si la munte (pardon, pe munte) si pe deasupra mai vrei sa vizitezi si orase, apai incearca tu sa nu-ti iei juma de casa cu tine! 🙂

Dar culmea, NU asta e cea mai mare problema, ci organizarea. De 3 ani incoace fac road trip-uri, si inca ma zbat sa gasesc aranjarea optima a bagajelor in portbagaj si in masina astfel incat sa nu rascolesc totul atunci cand vreau sa ma spal pe maini, sa imi schimb tricoul, sau sa imi caut un prosop.

Si apropo de asta, am dezvoltat o noua vorba in urma experientelor astea: “In road trip-uri te imbraci din masina.” Toata lumea care a facut asta macar o data poate sa imi confirme. Pentru ca sa dormi in fiecare seara in alt loc si in alte conditii, nu e usor. Azi dormi la cort, maine dormi la pensiune, poimaine la cabana pe munte.

Cum faci sa-ti aranjezi lucrurile in masina ca sa nu fie un cosmar? Este o arta. Trebuie sa obtii o adevarata procedura, dezvoltata dupa ani si ani de cercetare minutioasa si de injuraturi la adresa mamei producatorului tricoului pe care il cauti. Sau a feonului. Dupa caz.

O arta pe care nu am dobandit-o pe deplin, dar simt ca ma indrept pe drumul cel bun. Dar chiar si atunci, sunt sigura ca din 3 in 3 zile va trebui sa fac “curat” pe bancheta din spate si in portbagaj, pentru ca e o jale de nedescris, exact cum faci acasa periodic, caci, vorba aia, in road trip-uri, masina devine casa ta pe perioada zilei. Si pentru cei mai nenorocosi, uneori si pe perioada noptii.

Acuma, departe de mine gandul de a te determina sa crezi ca e foarte urat sa faci road trip-uri. Da, e adevarat, trebuie sa iesi din zona ta de confort, sa te simti bine facand asta, sa ti se potriveasca, sa iti placa drumul si sa stii sa te organizezi. Dar pe langa toate astea, genul asta de a calatori iti aduce satisfactii enorme. Doar asa poti vedea extrem de multe locuri si sa faci o multitudine de lucruri in cel mai scurt timp. Viata e scurta, asadar eu m-am decis ca voi profita la maxim de ea. Asta, desigur, nu inseamna ca toata viata voi face road trip-uri si imi voi dezvolta strategia perfecta de a-mi organiza bagajele in masina, si apoi voi fi asa de versata incat voi scrie o carte despre asta si ma voi imbogati.

In niciun caz. Ba chiar e posibil sa le mai raresc un pic, caci vreau sa experimentez si alte moduri de a calatori. Dar momentan pot sa te ajut un pic daca vrei si tu sa incerci asa ceva si te-ai saturat sa astepti 3 ani sa vezi ceva ce poti vedea legat in 2 saptamani.

Primul sfat: go for it!

Al doilea: nu te arunca din prima la prea mult!

Al treilea: fa o lista. Doua, trei, patru… 🙂

Cum am ajuns de la arta de a face road trip-uri la INCA o lista? Ei dragilor, ACEASTA este adevarata ARTA! :))) Dar nu despre asta vorbim.

Lista asta are menirea de a va ajuta sa va faceti bagajele. Desigur, este lista cu ce ne-am luat noi timp de 34 de zile, in care am urcat pe munti, ne-am balacit in mare si am batut strazi, am dormit in aproape toate conditiile posibile, incepand de la cort si terminand la hotel, si am plecat pe munti 9 zile la rand, cu rucsacul in spate. Insa voi o veti modifica in functie de road trip-ul vostru si de cum si unde alegeti sa dormiti si de ce anume alegeti sa faceti.

Asadar, sa dam drumul la lista.

1. Portbagaj suplimentar. Sau inca mai speri ca iti incap toate in masina?

Oricat de mare ar fi portbagajul unei masini, crede-ma ca daca pleci o luna ca sa faci o multime de activitati diferite, nu o sa-ti ajunga. Nici macar daca am fi umplut bancheta din spate tot nu ne-ar fi incaput toate bagajele, asadar am pus din prima pe lista ca trebuie sa ne cumparam sau sa ne inchiriem cutie de portbagaj. Bare transversale aveam. Daca nu aveti, si alea se pot inchiria.

Recomand ca prima data cand incercati asa ceva, sa inchiriati sau sa imprumutati de la un prieten portbagaj. Nu aveti de unde sa stiti daca o sa va placa asa de mult incat sa va cumparati din prima.

2. Echipamente obligatorii

trusa de prim ajutor si triunghi reflectorizant  (in toate tarile e obligatoriu sa ai in masina) vesta reflectorizanta (in majoritatea tarilor este si asta obligatorie) buletin sau pasaport imputernicire pentru utilizarea masinii (pentru parasirea teritoriului Romaniei, daca masina este in leasing) RCA Carte verde

Foarte obligatoriu probabil ca ar fi si:

bani (cash si carduri) telefon mobil + incarcator rezervari tiparite atlas rutier (da, obligatoriu, chiar daca ai si GPS)

3. “Echipamente” pentru dormit la cort

saltea si pompa de umflat salteaua (pompa cat mai mare, daca nu vrei sa faci febra musculara la brate si abdomen) patura si/sau asternuturi saci de dormit (daca mergi la munte, saci de confort 0-10 grade pentru vara) perne, daca stii ca ai nevoie frontala sau lanterna solutie/spray impotriva tantarilor sfoara de intins rufele carlige prelungitor electric ciocan detergent rufe cani / pahare arzator, butelie, cratita si niste furculinguri – ceva (pentru ca uneori s-ar putea sa te prinda noaptea nemancat si fara restaurante in jur) conserve de mancare care nu trebuie tinute la frigider

Daca printr-o minune mai ai loc in masina, iti vei dori sigur o masa cu scaune pliante si eventual o lada frigorifica (desi eu nu mai folosesc de vreo 2 ani), dar asta numai daca stai mai multe zile in acelasi camping, pentru ca altfel nu ai timp de asa ceva.

4. Tehnologie si aparatura

laptop + incarcator adaptor de priza pentru masina splitter pentru priza de bricheta card reader (daca iti mai face figuri card reader-ul incorporat in laptop sau daca nu ai) GPS aparat foto + geanta foto + acumulatori + card(uri)* hard extern**

*Dat fiind ca aveam sa stam 9 zile pe munte fara nicio posibilitate de a descarca poze in timpul asta, noi am avut un card de 32 de GB de la Kingston, care ne-a fost foarte util. Insa poate fi util chiar daca nu esti in situatia noastra, pentru ca e mult mai comod sa transferi pozele doar de cateva ori intr-o luna, si nu in fiecare zi, sau la doua zile. Evident, este si foarte rapid, asadar foloseam laptopul cat mai putin posibil, ca sa avem timp de altele.

** Daca faci la fel de multe poze ca si mine, dar chiar daca nu, intr-o luna se strang muulti giga de poze. Noi am avut cu noi un hard extern, pentru ca pe calculator nu aveam mai mult de 10 de giga liberi.

In plus, daca ai un telefon inteligent sau o tableta cu care faci poze, ca sa nu cari un hard extern (care vorba aia, e si greu, e si mare, si are si cabluri), exista o jucarica foarte misto si utila care se cheama  Wi-Drive Kingston, care, culmea, e si mica (un pic mai mica decat un iPhone), foarte subtire si FOARTE usoara, care e wireless si iti poti stoca pe ea poze si de fapt orice fel de fisiere, astfel ca nici macar nu-ti mai trebuie un laptop***. Si are 32 sau 64 GB, adica super suficient. Plus ca o pot folosi pana la 3 prieteni, deci cand te intorci din vacanta, nu mai trebuie sa te chinui sa obtii poze de la ei (care, hai sa fim sinceri, sunt niste lenesi si nu ti le trimit).

***Nu recomand totusi sa pleci in road trip fara laptop. Sunt multe ocazii in care ai ucide pentru unul.

5. Ingrijire

Trusa de toaleta

Trusa de machiaj / de barbierit

Trusa de medicamente

Uscator de par si alte ustensile de genul asta daca ai nevoie

6. Echipamente de munte

Aici nu mai insist, vezi lista de echipamente de munte pe care am scris-o mai demult.

Dat fiind ca am facut via ferrata si am traversat un ghetar, noi am mai avut in plus si coltari, casti, hamuri, kituri si manusi de via ferrata, carabiniere. A, si drapelul Romaniei, pe care, de emotie, am uitat sa il scot pe varfuri 😛

7. “Echipamente” pentru mare

geanta de plaja costum de baie ciupici cu talpa de cauciuc pentru plaje cu pietricele (daca stii ca vei servi) izoprene (sau ce ai) prosoape de plaja umbrela de plaja (daca ai nevoie)

8. Lucruri de oameni normali

haine comode incaltaminte comoda pijamale etc…

Lista detaliata pentru chestii din astea o gasiti aici, unde am explicat si cum se face bagajul 🙂

9. Alte lucruri necesare pe care nu stiu in ce categorie sa le bag

umbrela sau pelerina de ploaie carte de citit saci menajeri hartie igienica servetele nazale si/sau de masa cutter si/ sau briceag

Eh, acuma… intrebarea de 1000 de puncte… cum le aranjezi pe toate astea in masina…

Simplu. Pasul 1: daca ai determinat ca ai nevoie, inchiriezi / cumperi un portbagaj suplimentar si il montezi. De la pasul 2 incolo… asta ramane sa descoperi singur. Dar in afara de “Doaaaamne ajuta!” pot sa iti mai dau 2 sfaturi. Ok, sunt 6, dar initial nu vroiam sa dau decat 2, numai ca pe urma m-a luat cumva valul si abia m-am mai oprit din scris 🙂

1.    Daca si acasa se face dezordine la doua zile dupa ce ai facut ordine, oricat te-ai chinui si oricat ti-ai promite de fiecare data ca „gata, de data asta o pastrez”, nu te impacienta! Asa va fi si in masina. Learn to go with the flow. Cu siguranta vei gasi si in cazul asta un sistem in care sa-ti gasesti lucrurile chiar si in dezordine.

2.    Pe cat posibil, incearca sa iti planifici road trip-ul in asa fel incat sa nu intercalezi de 10 ori zilele de munte cu cele de mare si cu cele de vizitare a unor orase. Stiu ca e super greu (eu n-am reusit sa fac asta) dar cel mai enervant lucru e cand cobori de pe munte, iti indesi echipamentele intr-o geanta – doua, pe urma te duci la Venetia sa bati strazi, asadar trebuie sa rascolesti in masina dupa hainele de om normal, dupa care iar te urci pe munte, moment in care trebuie sa indesi hainele de om normal pe undeva pe unde nu le vei mai gasi asa usor data viitoare cand ajungi printr-un oras, si sa scoti echipamentele de munte pe care l-ai indesat in geanta aia sau doua cu ceva zile inainte.

Pentru mine cel putin a fost o mega usurare cand am ajuns in final la mare, si am impachetat pentru ultima data hainele si echipamentele de munte, si le-am pus undeva mai “in spate si pe dedesubt” in portbagajul suplimentar, si am stiut ca nu mai trebuia sa ma mai ating de ele din nou.

Nu sunt in stare sa iti spun cum sa faci sa planifici asa de bine un road trip, insa daca ai nevoie de un inceput (caci si planificarea este o arta!) in ghidul nostru Cum sa calatoresti ieftin vei gasi pasii pe care trebuie sa ii urmezi daca vrei sa faci Turul Romaniei sau Turul Europei pe cont propriu.

3.    Ca regula generala, pune lucrurile in aceleasi locuri. Nu le muta pozitia sau geanta din care le-ai scos, ca o iei razna. Si nu le combina.

E indicat sa ai o geanta separata cu lucruri groase (daca in general vei calatori vara prin zone cu temperatura normala), genti separate cu lucruri pentru munte, mare, etc.

4.    Daca dormi si la cort, si la pensiune, intercalat, incearca sa tii lucrurile care iti trebuie pentru o noapte de dormit la pensiune intr-o singura geanta. Adica: pijamale, trusa de toaleta, haine curate de schimb pentru a doua zi, si orice altceva mai crezi tu ca ai nevoie. In felul asta, dupa ce te cazezi (eventual undeva aproape de miezul noptii, la o pensiune super linistita, unde toata lumea doarme deja de la 10) nu te duci de 23 de ori la masina ca sa iti iei ceva ce ai uitat, care e prin nu-stiu-ce sacosa, pe sub nu-stiu-cate genti pe care le-am pus deasupra si “frate ce ma enerveaza ca nu vad nimic pe intuneric si tre sa ma duc sa imi aduc frontala care e in camera”.

5.    Daca in cazul extrem de posibil si de nefericit in care nu iti vor incapea toate chestiile in portbagaj, indiferent cat de mare ar fi si cel suplimentar, va trebui sa folosesti cumva si bancheta din spate. Desi in multe locuri din Europa e mult mai sigur decat la noi, nu uita ca au si ei hotii lor. De regula romani. Cu toate astea, regula cu “nu lasa niciodata ceva valoros in masina” nu o vei putea respecta, dat fiind ca esti pe drum, intre doua cazari. Nu de alta dar cam totul, in afara de haine, e valoros in masina: echipamente de munte, GPS, etc. Evident, nu lasa bani in masina. Insa in rest, nu prea ai cum sa iei chestii cu tine. Insa poti respecta a doua regula foarte importanta: nu lasa nimic valoros la vedere. Asadar, cand te dai jos din masina, chiar si pentru putin timp, da jos de pe geam GPS-ul, cu tot cu suport, si daca pleci de la masina mai mult timp, mai bine da si cu o carpa pe geam ca sa nu se mai vada urma de la suport. Trust me!

Asadar, daca trebuie musai sa lasi lucruri pe bancheta din spate, nu lasa decat lucruri total neinteresante, cum ar fi: patura, perne, pompa de umflat salteaua de cort, poate si salteaua… chestii din astea.

6.    Daca ai constat, la fel ca si mine, ca la finalul celor 17 ore de impachetat, au rezultat 4 geamantane, 7 gentute, 4 sacosele si 9 chestii pe care habar n-ai unde naiba sa le mai pui si pe ele, sper ca iti e clar ca in ziua plecarii trebuie sa te trezesti cu vreo 2 ore inainte decat ar fi normal, pentru ca ei face vreo 15 drumuri intre casa si masina pentru a le incarca. Dupa ce le vei incarca, probabil vei constata ca aranjarea e defectuoasa, deci vei vrea sa le reorganizezi. Considera ca pasul asta se poate repeta de cateva ori. Asadar, mai bine te trezesti cu 3 ore mai devreme. Auzi, mai bine stii ce? Nu iti face program pentru prima zi, si nu isi propune sa ajungi prea departe. Niciodata nu vei sti, de fapt, la ce ora vei putea pleca. Si pentru numele lui Dumnezeu, NU iti fixa nicio intalnire cu cineva pe drum, si NU, repet, NU anunta la hotel / pensiune ca vei ajunge la o anumita ora. Asigura-te ca au check-in non stop mai bine. A, si nu te caza la camping din prima noapte. Astia de regula nu te mai primesc dupa ora 22 si ar fi nasol sa experimentezi din prima noapte dormitul in masina.

Acu..  sper ca nu v-am speriat prea tare. Glumeam si eu…. Mostly 🙂

Cat costa luna de miere?

Nu stiu, poate sa coste cat vrei tu. Sau mai bine zis, poate sa coste oricat (de mult). Ca “oricat de putin” e foarte aproape de fantezie.

Mi-am dat seama de la inceput ca daca vreau sa merg chiar o luna in luna de miere, ma va costa ceva. Cat? M-a intrebat multa lume dupa ce m-am intors.

Discutiile erau la modul:

– A, si ati fost in luna de miere? Ce frumoooss… Pai si unde ati fost?- Pai am fost o luna cu masina prin Europa, am urcat pe munti, bla bla bla bla bla..- Da? Ce frumos.. da… bine, bine, da cat v-a costat?

Adica… Halatu? Cat e halatul??? Si la urma urmei inteleg curiozitatea omului, si eu as fi curioasa 🙂 Numai ca vedeti voi, e total irelevant cat am cheltuit eu, pentru ca in luna de miere omul poate sa doarma in hoteluri de 5 stele, sau poate dormi la cort, poate sa mearga la shopping sau poate sa stea numai pe munte(e moka), poate sa manance la restaurante fitoase sau poate sa faca un picnic pe iarba, etc, etc, ati prins ideea, nu ma mai lungesc aiurea.

Ei, noi n-am dat chiar in extreme (da, am dormit cu cortul, dar un numar limitat de nopti) ci am incercat sa obtinem un echilibru, adica nici sa facem excese (pentru ca nu ne caracterizeaza) dar nici sa economisim la sange fara rost, si sa nu ne simtim bine. Caci la urma urmei, luna de miere e despre bucurie, e despre a-ti face amintiri frumoase impreuna cu persoana iubita.

Iar pentru cei ce sunt pe aceeasi lungime de unda cu noi, dar si pentru cei ce au pur si simplu nevoie sa stie cat costa aia sau ailalta prin diverse tari din Europa, m-am gandit ca cel mai util ar fi sa va fac o mica lista (yeees, I am the list maniac!) cu diverse costuri pe care le-a implicat luna noastra de miere, nu de alta dar poate va va ajuta in planificarea urmatoarelor voastre calatorii sau de ce nu, chiar a lunii voastre de miere 😉

Asadar, here is THE list (pentru cei ce ma cunosc prea bine: da, am facut un excel pentru asta):

Austria

1. Taxe de drum/vignete:

– Vigneta – 46 de lei pentru 10 zile ( nu exista vigneta pt un numar  mai mic de zile).

– Taxa autostrada A13 Innsbruck – Brenner pass: 8 euro / masina

2. Benzina: aprox. 1,4 euro / l

3. Parcari:

1 euro / ora in Innsbruck, parcare centrala

4. Cazare:

18.5 euro / noapte pentru 2 persoane + cort la Camping Wien Sud, Viena

28 euro / noapte pentru 2 persoane + cort la Camping See camp, Zell am See

23 euro / noapte pentru 2 persoane + cort la Camping Klausner-Holl, Hallstatt

5. Obiective turistice / diverse bilete:

– Bilet de 24 de ore pentru transport public in Viena: 6,7 euro / persoana

– Salina Hallstatt (inclusiv urcare si coborare cu funicularul): 24 euro / persoana

– Casa fluturilor Viena (Schmetterling Haus): 5,50 euro / persoana

– Soseaua alpina Grossglockner: 32 euro / masina / zi

– Soseaua alpina Timmelsjoch: 14 euro / masina / doar dus

– Soseaua alpina Otztal: 17,5 euro / masina / zi

– EisriesenWelt (cea mai mare pestera de gheata din lume) + urcare si coborare cu telecabina:  20 euro / persoana

– Turnul cu ceas din Innsbruck: 3 euro / persoana

– Urcare pe Gloriette, in gradinile Schonbrunn: 2,5 euro / persoana

Ungaria

Ungaria a fost doar tranzitata, deci va pot spune doar urmatoarele:

1. Vigneta: 58 de lei / 10 zile ( nu exista vigneta pentru  un numar  mai mic de zile).

2. Benzina: aprox. 1,5 euro / l

Italia

1. Taxe de drum:

– Autostrada Milano – Courmayeur: 27 euro

– Autostrada Milano – Treviso: aprox. 20 euro

– Autostrada Treviso – Tarvisio: aprox. 15 euro

2. Benzina: aprox. 1,85 euro / l

3. Parcari:

– 3 euro Parcarea de la Passo Pordoi

– 2 euro / ora in Milano

4. Cazare:

24 euro / noapte pentru 2 persoane + cort la Camping Rochetta, Cortina d’Ampezzo

21 euro / noapte pentru 2 persoane + cort la Camping Olympia, Cortina d’Ampezzo (nu recomand)

31 euro / noapte pentru 2 persoane + cort la Camping la Riva, Sorico, Lacul Como

28,5 euro / noapte pentru 2 persoane + cort la Camping Cita di Milano, Milano (nu recomand)

– 42 euro / noapte / persoana pentru demipensiune, in dormitor comun in Rifugio Maison Vieille (pe Turul Mont Blanc)

– 43,5 euro / noapte / persoana pentru demipensiune, in dormitor comun in Rifugio Elena (pe Turul Mont Blanc)

– 56 euro / noapte / camera dubla in Aosta

5. Obiective turistice / diverse bilete:

– Urcare pe terasa Domului din Milano: 12 euro / persoana cu liftul

– Soseaua alpina Lago di Misurina – Tre Cime: 22 euro / masina / zi

– Giardini di Villa Melzi, Bellagio: 6 euro / persoana

– Harta Tour du Mont Blanc: 12 euro

– Arena Verona: 6 euro / persoana

– bilet de 12 ore pe orice ruta cu vaporasul in Venetia: 18 euro / persoana

– urcare in turnul Campanile di San Marco, Venetia: 8 euro / persoana

Germania

1. Taxe de drum/vignete: nu exista

2. Benzina: aprox. 1.62 euro / l

3. Parcari:

– Hammersbach, parcare unde poti lasa masina daca pleci spre Vf. Zugspitze: aprox. 4,5 euro / 24 ore

4. Cazare:

20 euro / noapte pentru 2 persoane + cort la Camping Grainau, aproape de Hamersbach si Garmisch-Partenkirchen

– 20 euro / noapte / persoana in dormitor comun Cabana Hollentalanger (Hutte), pe traseul spre Vf. Zugspitze

5. Obiective turistice / diverse bilete:

– Canionul Hollental: 4 euro / persoana

– Coborare de pe Vf. Zugspitze cu telecabina + tren sau 2 telecabine: 28 euro / persoana

Franta

In Franta am ajuns doar pe jos, in Turul Mont Blanc, deci sar direct la cazare:

1. Cazare:

– 12 euro / noapte / persoana in dormitor comun in Gite d’etape, Camping Le Pontet, Les Contamines (pe Turul Mont Blanc)

– 39 euro / noapte / persoana pentru demipensiune, in dormitor comun in Refuge des Mottets (pe Turul Mont Blanc)

– 39 euro / noapte / persoana pentru demipensiune, in dormitor de 5 pers in Gite Tupilak, Les Houches (pe Turul Mont Blanc)

– 49 euro / noapte / persoana pentru demipensiune, in dormitor de 6 pers in Refuge La Flegere (pe Turul Mont Blanc)

2. Obiective turistice / diverse bilete:

– Urcare cu telecabina din Chamonix la “Le Brevent”: 20,30 euro/ persoana (dus-intors era mai ieftin decat dublu)

Elvetia

In Elvetia am ajuns doar pe jos, in Turul Mont Blanc, deci sar direct la cazare:

Cazare:

– 59 euro / noapte / persoana pentru demipensiune, in dormitor comun in Chalet Au club Alpin, Campex Lac (pe Turul Mont Blanc)

– 15 euro / noapte / persoana in dormitor comun in Refuge les Grands (pe Turul Mont Blanc)

Mentionez ca transportul in comun este scump. Ca idee, un bilet de autobuz pentru o cursa de 10 km (aprox. 20 minute) a costat 5,30 euro / persoana.

Slovenia

1. Vigneta: 15 euro / 7 zile

2. Benzina: aprox. 1,48 euro / l

3. Parcari:

– 3,5 euro parcare la inceputul traseului pe Valea Vrata spre Vf. Triglav

– 1 euro / ora in Ljubljana

4. Cazare:

26.8 euro / noapte pentru 2 persoane + cort la Camping Bled, Lacul Bled

29 euro / noapte / persoana pentru loc in camera dubla in cabana Triglavski, sub vf. Triglav (sunt si dormitoare comune cu preturi mult mai mici)

5. Obiective turistice / diverse bilete:

– Castelul Bled: 8 euro / persoana

– Plimbare cu barca pe Lacul Bled, din centru pana pe insula si retur: 12 euro / persoana

– Castelul Ljubljana (inclusiv urcare si coborare cu funicularul):  8 euro / persoana

Croatia

1. Taxe de drum:

– Autostrada Zadar – Split: 78 kn

2. Benzina: aprox. 1.4 euro / l

3. Parcari:

7 Kn / ora la Parcarile de la Parcul National al lacurilor Plitvice

– 10 Kn / ora in  Dubrovnik, zona 2 (atentie! Zona 1 costa 30 kn/ora)

– 12 kn / ora in Zadar

– 10 kn / ora in Split

4. Cazare:

– 30 euro / camera dubla cu baie pe hol la Renata, in apropiere de Plitvice

– 30 euro / camera dubla cu baie pe hol la Pansion Grururic in Korenica

– 65 euro / camera dubla pe Insula Vis, in Komiza (posibil sa fie mai ieftin daca mergeti si catati direct acolo la localnici, eu am facut rezervare pe booking).

– 38 euro / apartament cu 2 camere pentru 3 persoane (in care am stat doar noi) la Vila Morana, in Brela

– 38 euro / camera dubla cu baie pe hol in Dubrovnik

5. Obiective turistice / diverse bilete:

– Zidurile Dubrovikului: 70 kn / persoana

– Bilet complet pentru Catedrala St. Domnius, palatul Diocletian, Split: 35 kn / persoana

– Parcul National al Lacurilor Plitvice (Plitvicka Jezera):  110 kn / persoana

– Bilet ferry Split – Insula Vis (1 dus): 54 kn / persoana si 370 kn / masina normala (preturile variaza in functie de dimensiunile masinii).

– inchiriere barca in Brela: 150 kn / ora

– Manastirea Franciscana din Dubrovnik: 15 kn / persoana (cred ca ne-a dat bilet de studenti :P)

Muntenegru

1. Taxe de drum/vignete: intelesesem ca exista o taxa unica de 10 euro care se plateste la intrarea in tara, dar noi nu am platit nimic pana la urma. Nu ni s-a solicitat pe nicaieri.

2. Cazare: 62 euro / noapte / camera dubla + mic dejun la Hotel Brile, Kolasin (nu e relevant, cazarea poate fi mult mai ieftina)

3. Obiective turistice / diverse bilete:

– Plimbare pe zidurile cetatii Kotor: 3 euro / persoana

Kosovo

Taxe de drum/vignete: nu am platit pentru asa ceva, in schimb Cartea verde a masinii nu este valabila in Kosovo, si trebuie sa va cumparati o asigurare speciala, de la ei. Noi nu am cumparat si nu stiu cat costa dar stiu ca nu e chiar ieftina.

Serbia

1. Taxe de drum/vignete: Stiam ca sunt ceva taxe de drum pe autostrazi, dar pe mica bucata parcursa de noi, am dat de niste puncte de colectare, dar erau parasite.

***

Cheltuielile cu masa: Nu le-am pus separat pentru fiecare tara in parte pentru ca nu avea sens. Peste tot poti manca ieftin de la fast food daca te grabesti, si daca nu, gasesti meniuri in jur de 15 euro la terase decente. Daca vrei la restaurante mai scumpe… acolo nu prea stiu sa spun 🙂

Per ansamblu, daca ar fi sa analizam, in Croatia mancarea e un pic mai ieftina decat in celelalte tari pe care le-am vizitat noi acum.

Acestea fiind spuse, sper sa va fie de ajutor cele de mai sus, si daca aveti orice fel de intrebari, aruncati cu incredere cu un comentariu.

Vis de vacanta….Vacanta de vis…

Cand simt ca mi-e capul plin de zgomote, trosnete, urlete, sonerii, telefoane, claxoane, de forfota si larma orasului ce pare ca da in permanenta in foc dar nu se evapora niciodata, nici macar o secunda, cand mi-e suflul plin de praf, de fum, de duhori, de miros de cauciuc incins, de asfalt moale, de gunoaie batrane, cand simt ca mintea mi-e tot mai prinsa intr-o plasa de paianjen ce se strange si se ingroasa si se inchide ca o punga mai rezistenta ca otelul, evadez.

In mine. In amintirile mele. Am eu niste rafturi ale mintii in care sint frumusel randuite amintiri. Amintiri frumoase. Rafturile sint bine adapostite, in loc cu racoare, seamana cu pivnita bunicului. In umbra zidurilor batrane miroase a mere si a gutui. Amintirile sint puse in cutii frumoase din lemn bine uscat. Cutiile au mai multe culori, stau cuminti una langa cealalta pe rafturile de care va ziceam. A, am uitat sa va zic ca merele si gutuiule sint pe rafturile de sus.

Asa. Si ma refugiez eu aici, ma uit nitel la cutiute sa-mi amintesc ce-i in fiecare. Amintiri frumoase, va ziceam, din care ma hranesc cu pofta unei lipitori ce calareste o punga cu sange. Cald si proaspat. Sau cu ferocitatea unui tantar care inteapa o lipitoare ce tocmai s-a imbuibat dintr-o punga de sange. Cald. Proaspat. Azi am nevoie de o cutiuta la care tin mult, ultimele zile au fost destul de incordate. Deschid cutia si ce gasesc inauntru?

Grecia.

Si deja zambesc. Grecia ma face sa zambesc. E soarele de la capatul tunelului. Cand intru in Grecia sint ca un urs lihnit de foame si infrigurat, care iese din barlogul iernarii si calca direct pe o pajiste. Cu iarba grasa si frumoasa, un rau cu apa mica si pesti mari si grasi care se dau prinsi usor, stupi doldora de miere aurie si parfumata din care lipsesc surprinzator albinele fabricante purtatoare de ac inveninat, tufe pline de zmeura dar fara tepi. Grecia miroase a mare curata si albastra. Uneori verde, dar cel mai adesea albastra. Miroase a spuma de valuri care se sparg de pietre. Miroase a nisip umed. Grecia miroase a terase acoperite de ciorchini uriasi de struguri. Grei, galbeni, parfumati de-ti sucesc mintea mai rau decat isi poate suci o bufnita capul. Grecia miroase a pini si a flori ce uneori par a iesi din piatra.

Grecia miroase a colb. Dar e un miros frumos, auzi colo minune, nu-i praful ce te sufoca pe tine in oras. Din praf cresc smochini batrani, care fac – auzi alta minune – smochine. Si nu-s alea din pungi, pe care le stii matale, sint fara plastic pe ele. Le iei binisor din copacel, musti, au alt gust, da-s bune. Grecia miroase a livezi de maslini mai batrani decat smochinii. Nu musca din maslinele din maslini, ca alea chiar nu-s bune. Dar intre maslini, colea la malul marii, gasesti taverne. Care miros a vin bun, a peste scos acum o ora din valuri si bagat taman in cuptor de lemne. Miroase a dovlecei pane si a branza prajita. Aici poti sa gusti si maslinele, ar fi o pierdere majora sa nu o faci. Nu alea negre. Nici alea verzi. Mov. Alea sa le mananci. Kalamata.

Si mai miroase a muzica. Muzica vine de peste tot. Din mare, din bucataria tavernei, iese din maslini si parca iese chiar din gura pestilor. Ai mai vazut vreodata un peste prajit ce incepe sa cante de fericire cand ii pui in cap zeama de lamai praspat culese? Nu cred… Muzica vine din hohotele de ras ale prietenilor, din oboseala placuta a oamenilor care se intorc de la plaja, avand inca pe ei sarea marii. Muzica vine din larma grecilor galagiosi care-si vad de afacerea pornita de bunicu’. Muzica vine de la piscina unde te mai poti tolani pret de o ora. Cam asa. Si, in fapt de asfintit, bea un pahar de tarie. Ori un Jack cu gheata, ori un cognac bun. Cu inghitituri mici. Apoi fugi la camera, trage un dus strasnic, sa te arda toate alea, ca pe urma simti racoare. Ia o haina vaporoasa, preferabil deschisa la culoare. Ca ai bronz pe tine. Ce naiba. Si iesi. Nopatea-i tanara. Iesi si descopera Grecia.

Mda… Acum parca mi-e mai bine. Deschide si tu, prietene cititor, una din cutiile tale si arata-ne un loc magic pentru tine. Ala care-ti da putere si unde cu siguranta vei merge din nou.

PS: Ca tot vorbim de locuri magice, fugi repede si la Mesaje pentru Necunoscuti.

PS2: De esti student pasionat de fotografie, fugi deasupra ochilor si da un click pe bannerul Loreal 100. Te asteapta un concurs. De esti doar pasionat de fotografie, fugi de vezi ce poze au incarcat studentii acolo. Ii poti ajuta sa castige o bursa.

Cateva sfaturi pentru fotografia de vacanța

Fotografia de vacanța nu cred ca e mai speciala decat orice alt tip de fotografie. Totuși ea cred ca are pricipalul scop de a capta momente și locuri unde probabil nu vom mai ajunge sau ajungem mai rar. De aceea cu cat sunt mai frumoase aceste imagini cu atat mai frumoase sunt ilustrate și amintirile. Un alt atu al acestui tip de fotografie este ca avem mai mult timp și suntem mai relaxați cand apasam pe declanșatorul aparatului.

Lentile

Un prim sfat, pentru cei care dețin aparate DSLR este sa aiba cu ei o lentila cu unghi larg (wide-angle), adica o lentila a carei distanța focala este mai scurta decat cea a lentilelor normale, și deci, care poate capta o imagine mai larga. Din experiența mea, aceasta este cea mai utilizata lentila in calatoriile din mediul urban. Pentru cei care merg in salbaticie este necesara o lentila tele, care sa apropie obiectele ce le vrem fotografiate cat mai mult.

Urmatoarele sfaturi sunt potrivite atat pentru cei cu aparate DSLR cat și pentru cei cu aparate compacte (de buzunar).

Incadrare

Nu voi trata teoriile de incadrare legate de treimi, sferturi, unghiuri ascendente etc. Sunt destul de subiective și parerea mea este ca fiecare incadreaza cum ii place. Totuși incadrarea e importanta din cel puțin doua puncte de vedere:

compoziție – care trebuie sa fie echilibrata atat din punctul de vedere al elementelor cat și cromatic. Cel mai bine invațam despre acest lucru din pictura –  daca mergeți intr-un muzeu și dați peste o pictura clasica cunoscuta incercați sa petreceți cateva minute studiind cu atenție componentele de mai sus;

linii drepte – o fotografie, daca vrem sa fie realista, trebuie incadrata perfect orizontal sau vertical. In momentul in care faceți incadrarea stabiliți-va niște linii imaginare cat mai centrale dupa care sa va ghidați. Și trageți mai multe cadre pana simțiți ca ați reușit.

Aaaah, și ca sa nu uit: sfatul meu este ca incadrarea sa o faceți intotdeauna prin vizorul aparatului și nu prin ecranul acestuia. Puteți controla ma bine rezultatul fotografic in acest fel.

Capteaza momente

Fotografiile care ne plac cel mai mult sunt cele de tip instantaneu. De aceea incercați sa prindeți cat mai multe asemenea momente, mai ales cu persoana/persoanele ce ne insoțesc in calatorie. Nu zic sa nu faceți și poze cu aceste persoane și cu un obiectiv istoric/cultural alaturi – și in acest caz incercați un exercițiu de creativitate – creați un moment haios, puneți persoanele sa sara in sus etc. pentru a avea o fotografie aparte.

Daca de exemplu calatorești cu mașina și vezi o zona frumoasa, oprește-te cateva momente și capteaz-o. Chiar daca te grabești, o imagine frumoasa nu o vei regreta niciodata.

Timpul cel mai bun pentru fotografie

Cele mai bune perioade intr-o zi pentru a face fotografii sunt la inceputul și sfarșitul zilei, cand soarele rasare și apune. Cu aproximativ o ora dupa rasarit și aproximativ o ora inainte de apus. Avantajele de a fotografia in aceste perioade sunt faptul ca lumina este foarte potrivita, neaparand riscul de a avea zone arse din cauza supra-expunerii datorate luminii puternice; in plus, daca va treziți dimineața, va asigur ca un oraș turistic este mult mai frumos din punct de vedere fotografic fara hoardele de turiști care ne blocheaza imaginea. E in regula sa se faca fotografii și in timpul zilei daca cerul e innorat sau chiar ploua.

Ghidul Calatorului: Ce sa NU faci cand esti incepator pe munte

Intotdeauna mi-a placut sa invat din greseli. De preferinta, din greselile altora 🙂 Asa ca: daca esti ca mine, daca ti-ar placea sa te apuci de mers pe munte si, desigur, daca iti place sa fii precaut, poate n-ar fi rau sa bagi la cutiuta cum sa eviti sa ajungi in situatii delicate pe munte.

Asa cum nimeni nu s-a nascut invatat, am fost si eu incepatoare si cred ca singura chestie care m-a scapat de neplaceri a fost faptul ca sunt de fel o persoana extrem de chibzuita si excesiv de organizata. Altfel probabil as fi incasat multe suturi de la natura.. Dar, chiar daca nu esti la fel de „control freak” ca si mine :), vei avea parte de cele mai frumoase ture si te vei intoarce de fiecare data cu povesti de spus la nepoti, luand in calcul urmatoarele:

1. Nu te inhama la mai mult decat poti sa duci – la figurat

Ok, poate ca ti-ai pus in gand sa ajungi pe Moldoveanu sau, stiu eu, sa urci la Babele de-a dreptul, pe Jepii mici. Foarte frumos! Am avut si eu aceste vise si nimic nu se compara cu momentul in care le atingi. Insa asta nu inseamna ca trebuie sa te arunci cu capul inainte si sa pornesti din prima pe astfel de trasee, care fie vorba intre noi, nu sunt chiar de ici de colo. Nu e cel mai greu lucru din lume, mai ales cand vointa si ambitia te dau afara din casa si constati ca poti sa faci lucruri mult mai grele decat ti-ai fi inchipuit, insa pentru inceput, pentru a face fata la efort sustinut si la diferente mari de nivel care trebuie urcate, este bine sa incepi cu trasee mai scurte si mai putin dificile si, treptat, sa avansezi spre trasee din ce in ce mai lungi si mai grele, pana cand vei fi sigur pe puterile tale.

Daca nu stii de unde sa pornesti poti sa incepi cu trasee cu diferente mici de nivel:

Cota 2000 -> Babele (cruce galbena – 2 ore 30) Busteni -> Gura Diham (cu masina/taxi) -> Poiana Izvoarelor ( banda rosie – 1 h 30) ->  Cabana Diham (cruce albastra – 45 min) ->  Gura Diham (triunghi albastru – 1 ora 30) Predeal -> Clabucet plecare -> Cabana Garbova -> Varful Clabucetul Taurului -> Azuga (triunghi albastru – 3 ore 30 – 4 h)

si sa continui cu diferente de nivel un pic mai mari, cum ar fi:

Timisul de Jos (Dambu Morii) -> Canionul Sapte Scari -> Cabana Piatra Mare (banda galbena – 5 ore)

2. Nu te inhama la mai mult decat poti sa duci – la propriu

Daca nu ai mai urcat pe munte cu rucsacul in spate, poate vei fi tentat sa indesi in el tot felul de lucruri, pe principiul „sa fie”. Mor de ras cand mi-aduc aminte ca in prima tura pe care am facut-o cu innoptare la cabana am carat dupa mine un carnetel A5 cu coperti groase de carton laminat, care, vorba aia, are doar vreo 100 de grame, dar ulterior mi-am dat seama ca fiecare gram in plus conteaza.

Evident, intial nu iti vei da seama exact ce ai nevoie, pentru ca fiecare isi ia pe munte ce considera ca ii trebuie, dar dupa cateva ture vei realiza cam care este lista ta si apoi trebuie sa te tii de ea. Daca vezi ca ai carat mai mult de 2 ori un obiect pe care nu l-ai folosit, poate ar trebui sa te gandesti daca nu cumva trebuie sa-l scoti de pe lista.

In orice caz, ia cu tine doar strictul necesar, pentru ca daca vei urca cu un rucsac imens care te va trage de umeri de nu mai stii ce-i cu tine, iti vei blestema zilele si tura aia va fi departe de una de care sa-ti amintesti apoi cu placere. Dar nici sa dai in extrema cealalta si sa iti pui in rucsac doar apa si un sandvis, ca nici asa nu e bine.

Cand mergi in primele 1-2 ture scurte poti lua un rucsac obisnuit de oras, insa dupa aceea e bine sa investesti in unul de munte, pentru ca cele obisnuite nu sunt deloc potrivite pentru a urca in spate cu ele, iti vor da dureri de spate si tura ti se va parea o corvoada.

3. Nu te duce nepregatit fizic

Sa nu crezi ca daca te duci la sala de 3 ori pe saptamana ai conditie fizica pentru munte! Departe de adevar! Oricat de diverse ar fi antrenamentele pe care le faci la aparate, nu iti vei lucra niciodata toti muschii pe care ii folosesti pe munte, sau cel putin nu indeajuns. Este foarte important sa faci acest lucru, insa nu suficient. Pentru turele de munte, cel mai bun antrenament sunt tot turele pe munte, oricat de aiurea ar fi asta.

Poti insa sa faci cateva chestii: antrenamente cardio (ca sa nu gafai dupa 5 minute dupa de urcare) urcat si coborat scari (la stadion sau daca nu ti-e jena de vecini, chiar si la tine acasa pe scara blocului), sprinturi, si cat mai multe plimbari lungi prin oras.

4. Nu te duce nedocumentat sau neechipat

Inainte sa mergi pe un traseu, documenteaza-te asupra traseului citind pe verso-ul hartilor, pe bloguri sau pe site-urile cu trasee, gen carpati.org. Citeste bine descrierea ca sa stii ce te asteapta, noteaza-ti timpul de parcurgere, diferenta de nivel pe care trebuie sa o urci si sa o cobori si cantareste bine daca poti face fata. Nu uita ca, la timpii pe care ii gasesti in harti, indicatoare sau oriunde altundeva, sa aduni cel putin 15-20% in plus, mai ales daca ai si rucsac greu, pentru ca, fiind incepator, nu vei putea sa te incadrezi in timpii de marcaj. De asemenea nu uita sa iei in calcul ora la care apune soarele si sa-ti iei o rezerva suficienta de timp, ca sa nu te apuce noaptea pe traseu.

Nu pleca pe traseu fara sa ai harta la tine, nu pleca fara bocanci, haine potrivite temperaturilor de la munte, apa suficienta (atentie, unele trasee nu au surse de apa pe traseu), mancare etc. si in NICIUN CAZ nu lua cu tine bauturi energizante sau alcoolice, pentru ca te dezhidrateaza groaznic si mai rau iti fac, ca sa nu mai vorbim ca sa te imbeti pe munte e chiar penibil.

5. Nu alerga pe traseu

Ceea ce am invatat pe propria piele e ca, daca nu cunosc dinainte cat dureaza traseul, ce diferenta de nivel am de urcat si de coborat, si cam care e profilul traseului (coborari si urcusuri), si care sunt cele mai grele portiuni ale traseului, am mari sanse sa ma epuizez fizic si / sau psihic inainte de a ajunge la destinatie. Eu numesc asta dozarea efortului: stiu ce ma asteapta, drept urmare pot sa fac fata. Daca ma astept sa fie usor si nu va fi, atunci clar o sa iau teapa.

Daca nu stii de la inceput ce te asteapta, poate este tentant la inceput sa bagi viteza si sa iti impui un ritm mai alert, si astfel sa ajungi la jumatatea traseului sleit de puteri, in conditiile in care, fie ca te intorci, fie ca mergi mai departe, iti va fi al naibii de greu. Asadar, mergi de la inceput intr-un ritm potrivit, cu care te simti tu bine, nici prea repede si nici prea incet.

6. Nu te duce singur

Ok, stiu ca multi efectiv nu au cu cine sa mearga la munte, insa mersul la munte singur, mai ales cand esti incepator, nu este numai neindicat, ci chiar periculos, daca ai ghinionul sa patesti ceva.

Daca efectiv nu ai cu cine sa mergi, intra initial pe site-uri pe care se organizeaza ture (eu am mers initial in ture de pe carpati.org) iar apoi, daca ai prins gustul, poti intra intr-un club montan, dar evita sa te duci singur!

7. Nu ignora conditiile meteo nefavorabile

Ok, cu totii ne credem Batman la un moment dat in viata, dar stiti vorba aia, viata bate filmul ..

In primul rand, tine minte ca pe vremea asta, in octombrie – noiembrie, la munte deja a nins si exista trasee cu portiuni pe care exista gheata si pe care nu ai ce cauta. Aceeasi chestie se aplica si primavara, cand, pe astfel de trasee, zapada si gheata persista chiar pana in iulie. Ca incepator, cel mai bine e sa mergi vara (nu uita crema de soare!!) sau, daca vrei neaparat sa incepi de acum, sa mergi pe trasee usoare prin padure, la altitudini mici.

In al doilea rand, nu te duce la munte daca se anunta vreme instabila sau ploaie! Pentru a afla cum e vremea eu intru pe site-ul ANM si ma uit la nebulozitate (gradul de acoperire al cerului cu nori). E singurul site pe care ma bazez si poti vedea joi dupa masa cum va fi sambata, si vineri dupa masa cum va fi duminica. Eu niciodata nu imi bat in cuie ca merg in tura X in weekendul Y, caci cu 2 zile inainte de weekendul Y s-ar putea sa aflu ca va ploua non stop sau ceva de genu…

Ca sa mergi pe munte trebuie sa fii cat de cat flexibil si sa poti sa decizi vineri daca pleci sa nu.

Apoi, daca ai pornit pe traseu si te prinde vreme rea, nu intra in panica, stabileste-ti variantele si cantareste-le bine. Nu intru in prea multe discutii ca sa nu intru pe teren minat, insa cert e ca siguranta ta depinde de deciziile pe care le iei in situatii de genul acesta si pe munte o idee foarte buna este sa nu te pripesti.

Cel mai oportun ar fi un exemplu concret: Am plecat intr-o zi de decembrie extrem de senina cu gandul de a merge de la cota 2000 pana la Babele si apoi la Crucea Caraiman. Cand am coborat din telecabina la cota 2000, am dat de vant puternic, insa cum am coborat un pic pe traseu, s-a domolit.

…si privelistea era extraordinara…

Cand am ajuns la Babele vantul era pe pozitie, daca pot sa spun asa, insa noi…not so much… Abia daca ne mai puteam tine pe picioare. Telecabina care ne-ar fi dus in Busteni nu mergea, iar spre Cruce nu vedeai nimic din cauza zapezii spulberate continuu de vant si a unor nori josi. Ce sa mai, erau conditiile ideale cu care puteam sa ma duc la aia de la Taft si sa ii dau in judecata pentru ca nu-mi rezista coafura.

…poza chiar nu e miscata…

Nu aveti idee cam cat de mult imi doream sa ajung la Cruce, si cam cat de incapatanata sunt, insa dupa ce am cantarit foarte bine situatia am realizat ca cea mai buna varianta era sa renunt si ma intorc la cota 2000, astfel as fi intrat intr-un mare bucluc.

Ceea ce vreau sa spun e ca trebuie sa stii ca daca decizi sa te intorci din drum la un moment dat si nu ajungi unde ti-ai propus, nu e sfarsitul lumii, ci dimpotriva, e o decizie care te poate scapa de probleme mai mari decat ai putea sa gestionezi in conditiile respective.

Ar mai fi multe de spus, dar… de-ajuns cu teoria! Fuga la munteeee!

Ce sa vizitezi in judetul Constanta in minivacanta de 1 Mai

Sunt indragostita iremediabil de orasul meu, iar de fiecare data cand am avut ocazia sa recomand un loc din Romania, gandul m-a dus la Constanta- un oras atat de cosmopolit si totusi  atat de controversat.

Mozaicul cultural, atat de pregnant in orasul de la malul marii, isi pune amprenta pe stilul de viata al locuitorilor. Dar cu toate acestea, cred ca asta apreciez cel mai tare la noi, constantenii: am reusit sa ajungem la acel numitor comun care ne ofera starea de confort, fara a ne lovi de un posibil etnocentrism.

Intrebata de nenumarate ori “Cum este sa locuiesti la mare?”, m-am decis sa raspund acestei provocari. Dincolo de opulenta locurilor de distractie si entuziasmul meu, voi incerca sa ofer alternative de petrecere a mini-vacantei de 1 mai. Din cauza instabilitatii meteorologice trebuie sa incluzi in planurile tale atat activitati indoor cat si outdoor, pentru a fi sigur ca te vei bucura din plin de timpul petrecut la Constanta indiferent daca soarele este sus pe cer sau nu.

Unde sa mergi pentru a te bucura din plin de vremea frumoasa?

Insula Ovidiu

Te-ai gandit cum ar fi sa locuiesti, macar pentru un weekend, pe o insula? Acum totul este posibil datorita oazei de liniste situata pe lacul Siutghiol- singurul obiectiv de la noi din tara care functioneaza pe o insula? Cu siguranta vei uita de grijile cotidiene si de aglomeratia din timpul saptamanii.

Descopera Plaja Corbu

Tendinta actuala este de a ne indrepta catre locuri nestiute, unde putem avea parte de linistea mult-visata. La doar 35 de kilometri de Constanta se afla cea mai salbatica plaja de pe litoralul romanesc.

Pentru cei dependenti de adrenalina, dornici sa incerce senzatii extreme, Aerodromul Tuzla ( situat la 25 de kilometri de Constanta) satisface toate exigentele. Poti alege un salt in tandem care iti va oferi o priveliste de ansamblu asupra statiunii Mamaia sau te poti rezuma la un zbor de agrement deasupra litoralului de la Marea Neagra. 

Portul turistic Constanta este un loc unde nu te plictisesti niciodata: restaurante cu specific marinaresc, terase cu flori care se transforma in cluburi pe timpul noptii. Mai mult, te poti plimba pe esplanada Portului Tomis sau poti inchiria un velier pentru o escapada in largul marii.

Unde te refugiezi in cazul in care vremea iti este potrivnica?

Ai vrea sa privesti apusul soarelui de la balconul unei moschei?

Daca raspunsul este unul afirmativ, nu trebuie sa ratezi Moscheea Carol I, un monument care se impune printre cladirile din centrul vechi al orasului. Dincolo de incarcatura istorica din jurul acestui monument, in varful minaretului se afla un balcon care iti ofera o priveliste asupra portului.

Pentru pasionatii de istorie, vizitarea ansamblului rupestru Murtfatlar (situat la 20km de Constanta) este un obiectiv ce nu trebuie ratat.

Schimbam registrul spre o zona pentru trup si suflet. Pentru un weekend relaxant poti merge la unul din spa-urile prezente in statiunea Eforie. Fie ca alegi sa mergi la masaj, remodelare corporala sau programe de detoxifiere, cu siguranta vei gasi o oaza de revitalizare pentru trup si spirit.

Atunci cand te-ai decis sa mergi in mini-vacanta de 1 mai la Constanta, te-ai gandi ca vei merge la plaja. Daca planurile tale nu au iesit asa cum te asteptai, o piscina acoperita poate fi solutia perfecta.

 

 

Mare sau piscina?

Orice vacanta debuteaza cu un moment esential: facutul bagajelor… Ce luam, ce lasam si ce uitam? Cate costume de baie? Apropo de baie, piscina sau mare?

Este oare o mostra de snobism sa platesti un concediu la mare, sa calatoresti sute de kilometri pentru a ajunge la destinatie,doar pentru a lenevi pe marginea de beton a unei piscine cu mult clor? Intre fete marcheaza argumentele pro si contra.

La mare

De ce ne place marea – pentru inotatorii pasionati, spatiul generos pe care il ofera marea este o adevarata binecuvantare, pentru ca sunt liberi sa inoate fara a intalni obstacole in cale sau fara a fi limitati de lungimea saracacioasa a unei piscine; marea are un sistem propriu si inteligent de sterilizare, datorat apei sarate, astfel incat nu se pune problema “mostenirii” micozelor, ciupercilor si altor bacterii; explorarea adancimilor mari, cu o dotare minima (ochelari de apa), nu se compara cu explorarea adancimii piscinelor; marea iti ofera un cadru romantic, neegalat nici de cea mai moderna piscina; pe aceeasi tema, imagineaza-ti o plimbare lunga pe malul marii, inspirand aerosolii si apoi…o plimbare in jurul unei piscine; spatiul generos permite practicarea sporturilor acvatice sau pentru cei mai putin aventurieri, o plimbare linistita cu barca; marea incurajeaza spiritul ludic al oamenilor si petrecerea unui timp de calitate in compania prietenilor (volei in apa, leapsa etc.)

De ce nu ne place marea – o problema este data de faptul ca suprafata de nisip din apa este neregulata, prin urmare, chiar daca stai la mal, tot este posibil sa nimeresti intr-o groapa; in anumite locuri, chiar si la mal, apa este adanca, ceea ce poate deveni chiar stresant pentru cei care nu stiu sa inoate sau au trecut prin experiente neplacute care implicau si o apa adanca; marea poate fi o adevarata sursa de fobii, din cauza intinderii sale. In general, dimensiunile sale nu pot fi nici controlate sau observate in totalitate cu ochiul liber, ceea ce o transforma intr-o necunoscuta: intindere nesfarsita, adancime nevazuta, neclaritate; avand in vedere ca nu suntem singurele “vietuitoare” carora le place apa, in mare avem sansa sa ne intalnim cu diverse specii interesante, de la meduze, pesti, pana la acei mici viermisori de apa, care vin odata cu algele. Enervante personaje…

La piscina

De ce ne place piscina – daca spatiile largi si necunscute iti dau fiori, piscina este locul ideal pentru o balaceala; o apa transparenta inseamna si ca poti vedea mereu pe unde pasesti; poti sta in picioare in apa, chiar daca te deplasezi, fara a fi nevoie sa inoti mereu; adio gropi-capcana;

De ce nu ne place piscina – o piscina este de regula, patria microbilor, ciupercilor si micozelor – si mai umbla vorba in targ ca le place tare mult sa migreze de la om la om; daca iti place sa inoti, vei trai o adevarata aventura in piscina, cu atat mai mult cu cat vei depasi foarte multe obstacole pentru a atinge capatul in doar cateva secunde; nu vei putea tine ochii deschisi in apa si este bine sa eviti sa inghiti apa de piscina, din cauza cantitatii mari de clor; o piscina aglomerata inseamna mobilitate zero; nu e chiar o bucurie sa simti betonul fierbinte sub picioare, o data ce ai iesit din apa; daca dupa ce ai iesit din mare, nu e musai sa intri imediat la dus, lucrurile stau altfel la piscina. Clorul din apa se afla acum pe pielea ta, astfel incat ar fi bine sa scapi de el cat mai repede.

Tu ce preferi, marea sau piscina?

PS: Indiferent de locatia unde te relaxezi, alege-ti costumul de baie pentru vara 2010 dintre modelele in tendinte!

In cautarea adevaratului masaj thailandez

Dupa ce pasiunea mea s-a transformat intr-o veritabila obsesie, m-am hotarat sa invat eu insami arta masajului traditional thailandez.

Am intrat ezitand in micutul salon de masaj de pe malul marii din Chaloklum (Koh Phangan). Mi-am lasat slapii la usa si am salutat incet si rar, incercand sa descopar obiceiurile casei. Pe doua podiumuri mari din lemn, inalte de jumatate de metru, erau aliniate saltelea coperite cu cearsafuri imaculate, despartite de perdele crem. Doua ventilatoare racoreau aerul fierbinte.Dintr-o poza mare de pe perete, pe sub o palarie alba, de texan, privea regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei, supranumit “cel Mare”. Imi placea ceea ce vad, dar inca nu stiam ce sa aleg: masaj thailandez, masaj cu ulei de nuca de cocos, masaj pentru spate si umeri sau pentru picioare. Intr-un final, am cerut masaj thailandez.

De atunci, diminetile mele din Chaloklum, un sat de pescari de pe insula Phangan (sau Koh Phangan), din sud-estul Thailandei, au insemnat indeplinirea unui ritual pe care nu l-as fi schimbat pentru nimic in lume. La prima ora, imi luam cafeaua la Arun Sawas Island, cafeneaua unei familii germano – maghiare, apoi intram la doamna Po pentru masaj. M-am imprietenit chiar si cu localnicii care transportau turistii cu longtailboat-uri pe celelalte plaje ale insulei. Isi stabilisera cartierul general pe niste scanduri, la umbra unui copac des de pe malul marii, si “lucrau” aici tot timpul. “Bottle beach, taxi boat?”, ma intreabau cand intram la masaj. Glumeau. Ma vazusera de atatea ori ca deja stiau ca nu plec din micul si linistitul Chaloklum. Cel putin, pentru moment.

Acoperita in proportie de 90% cu padure tropicala virgina, cu munti, cascade, plaje, zece kilometri de recife de corali si 20 de locuri de scufundari, locul acesta era pentru mine paradisul. Pentru petrecareti si backpakeri este locul in care au loc celebrele Full Moon Party si Half Moon Party. Dar chiar si asa, Koh Phangan pastreaza ceva din aerul calm si autentic, pe care nu-l gasesti in marile resorturi din Samui sau Phuket.

Incepand din dimineata in care am intrat pentru prima oara la Natty Massage, salonul doamnei Po, nu am incetat sa-mi cunosc trupul. Sub mainile ei ferme si, cand era momentul, sub coatele si talpile ei, imi simteam oasele indreptate, muschii redevenind elastici si sangele circuland prin tot corpul. In masajul thailandez totul e controlat si studiat de-a lungul a mii de ani de practica. Acesta combina framantari si loviri ale muschilor cu chiropractica ( lucreaza parti ale scheletului) si presopunctura (presari profunde si puternice asupra nervilor, tendoanelor si ligamentelor). Exercitiile acrobatice de intindere a muschilor sunt imprumutate din yoga. Masajul thailandez presupune presarea anumitor puncte – cheie situate de-a lungul unor linii invizibile numite “Cele 10 linii ale masajului thailandez” sau linii energetice (Sen Pratan Sib). Liniile, in total in numar de 72.000, dintre care cruciale sunt 10, pornesc din zona buricului si sunt raspandite in intreg corpul. Cand exerciti o presiune puternica pe linii, sunt stimulate curgerea energiei interioare prin corp, eliminarea blocajelor energetice si procesul de insanatosire.

Calma si binevoitoare, doamna Po a avut de fiecare data grija de mine si nu m-a menajat. Ma spala pe picioare, ma intindea pe burta, se aseza langa mine si incepea sa ma apese puternic de parca ar fi vrut sa ma lipeasca cu totul de saltea. Din cand in cand, unul dintre barbatii din “cartierul general” din apropiere se rezema de geam si incepeau o lunga discutie. Po nu parea deranjata. In timp ce vorbea, imi indrepta oasele si mergea de-a lungul coloanei, pe vertebre cu degetele sau coatele. Apoi, ma apuca de talpi, le ridica si presa cu piciorul pe spate. Daca schitam un gest de disconfort, se oprea. “Turistii nu prea vor masaj thailandez pentru ca este mai dur. Majoritatea imi cer masaj cu ulei”, mi-a spus. “Dar ei trebuie sa spuna cat de tare doresc sa le fac.”

Chiar daca tehnica poate sa devina dureroasa, la final, senzatia este una de re-energizare si re-improspatare. Efectul este uimitor si la nivel mental. In aceasta ora deveneam constienta de fiecare particica a corpului meu, imi simteam fiecare muschi, ganglion, tendon si deget. La un moment dat, doamna Po apasa cu palmele si se lasa cu greutatea corpului in zona inghinala pentru cateva secunde. Apoi isi lua mainile. Sangele care-si relua curgerea imi incalzea treptat picioarele, inainta de sus spre genunchi si pana in varful degetelor. A fost pentru prima oara cand am simtit cum sangele curge prin mine si caldura pe care mi-o da.

La sfarsit, imi apasa cu doua degete coltul interior al ochilor. “Good for eye”, mi-a explicat prima oara si apoi mi-a trasat o linie imaginara de la barbie la gura, nas si spre crestetul capului. Dupa ce termina de masat capul, urechile si ma inviora cu cateva lovituri scurte si rapide pe umeri, imi oferea o ceasca de ceai de ghimbir. Ma simteam detensionata, complet relaxata si cu o postura corecta a corpului. Si, ca de fiecare data cand ieseam din micul salon de pe malul marii, aveam senzatia ca stretchingul dnei Po m-a facut cu cativa centimetri mai inalta.

Dupa un an, pe Koh Bulone

Anul urmator, am ajuns in Koh Bulone, o insula ascunsa din sudul musulman al Thailandei, in provincia Satun (langa mai celebra Koh Lipe). Micuta Koh Bulone Lae este una din cele 51 de insule ale Parcului National Marin Tarutao, un loc cautat de cei care se doresc sa se rupa de agitatie si de lumea moderna, de care aflasem de pe niste website-uri de limba germana.

Pe Koh Bulone nu exista electricitate, internet, apa calda, sosele sau masini. Fiecare gospodarie isi produce curent cu un generator, pe care-l porneste cand se insereaza si-l tine in functiune pana la miezul noptii. Asa-zisele internet-shopuri sunt formate dintr-un laptop la care este conectat un modem de internet (functioneaza doar dupa ce se insereaza, desigur).

“Koh Bulone este ultima insula adevarata a Thailandei”, mi-a spus Jack, un fost scafandru care locuia aici de 11 ani. La indemnul lui, ma obisnuisem sa-mi fac cumparaturile de la magazinul lui Cep, o chinezoaica inteligenta si cu spirit antreprenorial (era singura persoana de pe insula care si-a cumparat aparat de facut gheata pentru turisti – o miscare tare desteapta!), care a invatat patru limbi doar din discutiile cu strainiii. De la magazinul ei cumparam apa, nuca de cocos, lotiune Sketolene contra tantarilor, biscuiti si chipsuri. Intr-o zi, la intrare am vazut un afis pe care scria « Thai massage ». Lucrul asta m-a intrigat pentru ca, de doua luni, eram in cautarea unui masaj thailandez adevarat.

Pe Koh Bulon am gasit multe locuri de masaj pe malul marii sau in foisoare discrete, dar eu il cautam pe cel pe care mi-l facea odinioara priceputa doamna Po, pe insula Phangan, si nu masajul dedicat turistilor. L-am cautat in salonul unei femei care se purta cu mine de parca as fi fost un bibelou. Am incercat chiar si intr-o cladire aflata in constructie, in timp ce niste muncitori puneau un acoperis, iar eu eram masata de o tanara care parca se temea sa nu-si rupa unghiile. Cand, in sfarsit, am gasit o femeie care parea de incredere, am fost parasita chiar pe masa de masaj: a plecat sa doarma sub un copac, la umbra, si l-a adus in loc pe fiul ei. Jack ma avertizase ca va fi asa.

Renuntasem, pana cand am vazut anuntul lui Cep si ceva imi spunea ca masajul asta era ceea ce cautam. Am intrat in magazin, Cep m-a condus pana dupa ultimul rand de rafturi cu ciocolata unde m-am intins pe o plapuma subtire. De dupa o peredea a aparut cumnata ei, cea care facea masajul. Cateva clipe mai tarziu si-a facut aparitia si fetita de sapte ani a lui Cep care a luat o punga de bomboane de pe raft si s-a asezat la un birou, in fata mea, sa priveasca spectacolul. “Ca sa fie bun, masajul thailandez trebuie sa doara putin”, m-a prevenit femeia si a inceput. Degetele ferme alunecau pe vertebre si gaseau zonele dureroase, eram intinsa, sucita si rasucita incet, meticulos si cu stiinta. Intr-adevar, era masajul pe care-l cautam. Putin diferit, dar imi placea. Niciun centimetru al trupului nu a ramas nelucrat, din varful degetelor de la picioare si pana in crestetul capului.

Scurta cronologie

Cunoscut si ca masajul medical thailandez sau masajul yoga, masajul thailandez are o indelungata istorie de vindecare in Thailanda, unde este practicat de secole. Prima lui atestare documentara in lumea occidentala este din anul 1661, cand un membru al legatiei franceze la curtea regala thailandeza din Ayuthaya scria: “Cand cineva din Siam se imbolnaveste, corpul lui este framantat de un om priceput la asta, care se asaza deasupra lui si-l calca in picioare”. Masajul thailandez are insa radacini mai vechi, de aproximativ 2.500 de ani, si se crede ca fondatorul lui a fost indianul Jivaka Komarabhacca – doctor, prieten si contemporan al lui Buddha. Din pacate, cele mai multe texte medicale despre masaj au fost distruse in 1767, cand Ayuthaya a fost devastata de burmezi. Ceea ce a fost salvat a fost sculptat in peretii templului de la Wat Po din Bangkok.

In 1836, in timpul regelui Rama III, toate inscriptiile si documentele scrise despre arta si stiinta veche thailandeza au fost adunate, prin decret regal, la Wat Po (Bangkok). Aici si-au gasit locul lucrari de medicina, farmacie si masaj, inclusiv 60 de imagini care descriu liniile si punctele corpului omenesc si terapii prin masaj.

In 1955 s-a infiintat “Scoala de Medicina Traditionala Thailandeza” la Wat Po, iar in 1991 s-a ajuns la concluzia ca este nevoie de un curs standard de masaj thailandez (tehnicile de masaj thailandez sunt diferite in functie de regiune). Initiativa a fost urmata de numeroase seminarii si dezbateri si, in cele din urma, s-a hotarat ca procedurile trebuie sa se bazeze pe urmarea celor 10 linii energetice, tehnica urmand sa fie usor de practicat si de inteles. De asemenea, au fost incluse doar cele mai sigure pozitii de yoga si stretching.

La Scoala de masaj thailandez din Bangkok

Au trecut deja doi ani de cand caut cel mai bun masaj thailandez. In Koh Chang, o angajata de la Centara Tropicana Resort mi-a facut un masaj de doua ore. Ma imprietenisem cu ea si mi-a facut masaj exact cum invatase de la profesoara ei, o femeie de pe o insula invecinata care, la randul ei, invatase de la o alta femeie. Atunci mi-a povestit despre scoala de la Bangkok de unde dorea sa obtina un atestat in masaj thailandez. Dupa ce, vreme de doi ani am tot colindat saloanele de masaj, m-am gandit ca merita sa trec la nivelul urmator: sa inteleg si sa invat chiar eu masajul thailandez. Asa am ajuns aici, la Scoala de masaj thailandez din Bangkok.

Obisnuita cu linistea insulelor, sunt ametita si pierduta in mijlocul vacarmului si al traficul infernal. Bangkok are 10 milioane de locuitori si 7 milioane de masini, 3 milioane de scutere si tuk-tuk-uri pe 5.000 km de asfalt. Asta inseamna ca pe fiecare km de sosea sunt cca. 300 de masini si 700 scutere! Desi as putea sa iau un taxi, am ales transportul public – Skytrain (BTS) si vaporul pe Chao Praya – ca sa ajung la timp la cursuri. Am opt statii cu BTS, iar de la Saphan Taksim iau vaporul pana la statia Ta Tien. In total, o ora jumatate. Imi ramane timp cat sa ma schimb in ceva comod, sa-mi iau o sticla de apa si gata, intru la curs!

Ziua incepe aici cu o rugaciune si continua cu meditatie. Apoi, fiecare cursant merge la salteaua lui si, sub indrumarea profesorului, repeta pasii de masaj invatati in ziua precedenta. Sala este plina de saltele. La fiecare lucreaza doi cursanti: unul face masaj si unul este model. Pe parcursul unei zile rolurile se inverseaza de mai multe ori. La cateva saltele de mine este o frantuzoaica care pare ca-si iese din minti de fiecare data cand greseste; in coltul opus, un barbat blond, cu o basmaluta pe cap, pare ca mediteaza la fiecare miscare de masaj. Nu e usor sa inveti un masaj thailandez corect: tehnica de baza de aici este formata din cinci pasi, insumand peste 120 de miscari care urmeaza o ordine precisa si care se repeta pentru partea stanga si pentru dreapta corpului. Cu degetul mare aplici tehnici de presopunctura, cu palmele faci presari, cu picioarele si antebratele, presari si stretching. In fiecare zi, timp de vreo sapte ore, fac vreo 10 masaje si mi se fac vreo trei. Cand cred ca sunt libera, macar pentru doua minute, aud: “A-dinaaa, again step one.” Din fericire lumea e relaxata, rade si vorbeste. Se fac glume pe seama greselilor facute. O profesoara in varsta incepe din cand in cand sa cante.

In prima zi de curs am cunoscut o tanara din Filipine care venise la aceasta scoala pentru ca certificatul de masaj thailandez de aici este recunoscut international, pe Supa, o thailandeza din nord, care dorea sa-si imbunatateasca tehnica de masaj si pe profesorii Muan si Malee. Profesorul Muan are o tehnica foarte buna de predare: deseneaza cu pixul pe corp liniile care trebuie urmate si intelegi mai bine despre ce este vorba. Este la salteaua alaturata instruind-o pe fata din Filipine, care este foarte tacuta si serioasa, si adeseori lucrez in acelasi ritm cu el.

Cursul incepe la ora 09.00. La pauza de la ora 12 sunt atat de epuizata incat mananc orice, oricat de condimentat este. Nu mai fac mofturi la mancarea thailandeza si beau vreo trei litri. Noaptea, prin somn aud: “A-dinaaa, change finger”, “A-dinaaa, again step two”.

Transpiratia curge pe mine, degetele ma dor, mainile imi tremura si totusi, de fiecare data, sunt detalii pe care le uit. Nu folosesc piciorul bun, folosesc presiunea degetelor in loc sa ma las cu toata greutatea corpului, nu schimb pozitia degetelor si a palmelor cand trebuie etc. Totusi am impresia ca nu invat suficient de repede. O fata ramasa fara perechea de lucru mi-a facut un masaj cap-coada impecabil, in timp ce eu ma poticnesc la fiecare zece minute. “Trebuie sa exersezi tot timpul”, imi spune Malee. “Poate o sa mai vii pe la noi”. Cred ca m-am imprietenit cu ea. Astazi, m-a strans de mana si mi-a zambit cand m-a vazut descurajata. Este ultima zi si inca mai uit succesiunea miscarilor (din fericire, pot pastra cursul ilustrat dupa care am lucrat zilele astea). Mi-au pregatit diploma de absolvire si am facut poze cu totii. Le-am promis ca anul viitor o sa vin din nou, de data asta pentru o perioada mai lunga ca sa invat si alte tehnici.

 

Festival de Jazz la Castelul Bran

In perioada 29-31 august, la Castelul Bran din Brasov, are loc cea de-a duoa editie a Festivalului de muzica Jazz.

Din Norvegia va veni Trygve Seim, saxofonist și muzician complex, în duo cu pianistul și cantaretul de orga Andreas Utnem. Cei doi vor canta atât la Castelul Rasnov cat si la Biserica Evanghelica.

Trompetistul danez Palle Mikkelborg, va canta cu compatriotul sau Carsten Dahl – pian și Helen Davies – concert harpă.
Paolo Angeli (IT), la chitara din Sardinia, efecte și electronice.

Pretul unui bilet la concert este 125 de lei, iar abonamentul la toate concertele costa 300 de lei.

© 2019 Prince Radu. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.