Prince Radu

Menu Close

Category: Cultura (page 1 of 2)

Premiile Nebula : nominalizarile

Cea de-a patruzeci si opta editie a Weekend-ului Nebula va avea loc intre 16 si 19 mai 2013, la San Jose. Cu aceasta ocazie, libraria Borderland Books va gazdui o sedinta de autografe maraton, cu acces liber pentru public, la care vor participa toti autorii prezenti la reuniune, pe data de 17 mai. Ceremonia de decernare a premiilor Nebula va avea loc simbata seara, iar nominalizarile, care au fost date publicitatii azi, sint urmatoarele:

Categoria roman: Throne of the Crescent Moon – Saladin Ahmed (DAW) • Ironskin – Tina Connolly (Tor) • The Killing Moon – N.K. Jemisin (Orbit US/UK) • The Drowning Girl – Caitlin R. Kiernan (Roc) • Glamour in Glass – Mary Robinette Kowal (Tor) • 2312 – Kim Stanley Robinson (Orbit US/UK)

Categoria nuvela: On a Red Station, Drifting – Aliette de Bodard (Immersion Press) • After the Fall, Before the Fall, During the Fall – Nancy Kress (Tachyon) • “The Stars Do Not Lie” – Jay Lake (Asimov’s 10-11/12) • “All the Flavors“ – Ken Liu (GigaNotoSaurus 2/1/12) • “Katabasis” – Robert Reed (F&SF 11-12/12) • “Barry’s Tale” – Lawrence M. Schoen (Buffalito Buffet)

Categoria nuveleta: “The Pyre of New Day” – Catherine Asaro (The Mammoth Books of SF Wars) • “Close Encounters” – Andy Duncan (The Pottawatomie Giant & Other Stories) • “The Waves” – Ken Liu (Asimov’s 12/12) • “The Finite Canvas“ – Brit Mandelo (Tor.com 12/5/12) • “Swift, Brutal Retaliation” – Meghan McCarron (Tor.com 1/4/12) • “Portrait of Lisane da Patagnia“ – Rachel Swirsky (Tor.com 8/22/12) • “Fade to White“ – Catherynne M. Valente (Clarkesworld 8/12)

Categoria povestire: “Robot“ – Helena Bell (Clarkesworld 9/12) • “Immersion“ – Aliette de Bodard (Clarkesworld 6/12) • “Fragmentation, or Ten Thousand Goodbyes“ – Tom Crosshill (Clarkesworld 4/12) • “Nanny’s Day“ – Leah Cypess (Asimov’s 3/12) • “Give Her Honey When You Hear Her Scream“ – Maria Dahvana Headley (Lightspeed 7/12) • “The Bookmaking Habits of Select Species“ – Ken Liu (Lightspeed 8/12) • “Five Ways to Fall in Love on Planet Porcelain“ – Cat Rambo (Near + Far)

Membrii SFWA, cei indreptatiti sa voteze pentru stabilirea cistigatorilor la fiecare categorie, o pot face in perioada 1-30 martie. Weekendul Nebula va fi insa prilejul de decernare a mai multor premii. Intre acestea, Premiul Bradbury, pentru excelenta in domeniul artei dramatice, Premiul Andre Norton, pentru literatura G&SF destinata tinerilor, precum si Premiul Damon Knight Grand Master, care recompenseaza un autor membru al SFWA pentru intreaga activitate (in acest an, cel onorat astfel va fi Gene Wolfe).

Nominalizarile la Premiul Ray Bradbury: The Avengers – Joss Whedon (regizor) si Joss Whedon si Zak Penn (scenaristi) • Beasts of the Southern Wild – Benh Zeitlin (regizor), Benh Zeitlin si Lucy Abilar (scenaristi) • The Cabin in the Woods – Drew Goddard (regizor), Joss Whedon si Drew Goddard (scenaristi) • The Hunger Games – Gary Ross (regizor), Gary Ross, Suzanne Collins si Billy Ray (scenaristi) • John Carter – Andrew Stanton (regizor), Michael Chabon, Mark Andrews si Andrew Stanton (scenaristi) • Looper – Rian Johnson (regizor si scenarist).

Nominalizarile la Premiul Andre Norton: Iron Hearted Violet – Kelly Barnhill (Little, Brown) • Black Heart – Holly Black (S&S/McElderry; Gollancz) • Above – Leah Bobet (Levine) • The Diviners – Libba Bray (Little, Brown; Atom) • Vessel – Sarah Beth Durst (S&S/McElderry) • Seraphina – Rachel Hartman (Random House; Doubleday UK) • Enchanted – Alethea Kontis (Harcourt) • Every Day – David Levithan (Alice A. Knopf Books for Young Readers) • Summer of the Mariposas – Guadalupe Garcia McCall (Tu Books) • Railsea – China Mieville (Del Rey; Macmillan) • Fair Coin – E.C. Myers (Pyr) • Above World – Jenn Reese (Candlewick).

Premiile Hugo: nominalizarile

Ieri seara in jurul orei 23.30 s-au anunțat nominalizarile la premiile Hugo. Iata lista, așa cum apare ea in Locus Online:

BEST NOVEL: Leviathan Wakes, James S.A. Corey (Orbit US; Orbit UK); Deadline, Mira Grant (Orbit US; Orbit UK); A Dance with Dragons, George R.R. Martin (Bantam; Harper Voyager UK); Embassytown, China Mieville (Del Rey; Macmillan); Among Others, Jo Walton (Tor).

BEST NOVELLA: ‘‘The Ice Owl’’, Carolyn Ives Gilman (F&SF 10-11/11); ‘‘Countdown’’, Mira Grant (Orbit Short Fiction); ‘‘The Man Who Bridged the Mist’’, Kij Johnson (Asimov’s 10-11/11); ‘‘Kiss Me Twice’’, Mary Robinette Kowal (Asimov’s 6/11); ‘‘The Man Who Ended History: A Documentary’’, Ken Liu (Panverse Three); Silently and Very Fast, Catherynne M. Valente (WSFA).

BEST NOVELETTE: ‘‘Six Months, Three Days’’, Charlie Jane Anders (Tor.com 6/8/11); ‘‘The Copenhagen Interpretation’’, Paul Cornell (Asimov’s 7/11); ‘‘What We Found’’, Geoff Ryman (F&SF 9-10/11); ‘‘Fields of Gold’’, Rachel Swirsky (Eclipse Four); ‘‘Ray of Light’’, Brad R. Torgersen (Analog 12/11).

BEST SHORT STORY: ‘‘Movement’’, Nancy Fulda (Asimov’s 3/11); ‘‘The Paper Menagerie’’, Ken Liu (F&SF 3-4/11); ‘‘The Homecoming’’, Mike Resnick (Asimov’s 4-5/11); ‘‘Shadow War of the Night Dragons, Book One: The Dead City (Prologue)’’, John Scalzi (Tor.com 4/1/11); ‘‘The Cartographer Wasps and the Anarchist Bees’’, E. Lily Yu (Clarkesworld 4/11).

BEST RELATED WORK: The Encyclopedia of Science Fiction, Third Edition, John Clute, David Langford, Peter Nicholls & Graham Sleight, eds. (Gollancz); Jar Jar Binks Must Die… and Other Observations about Science Fiction Movies, Daniel M. Kimmel (Fantastic Books); Wicked Girls, Seanan McGuire; Writing Excuses, Season 6, Brandon Sanderson, Dan Wells, Howard Tayler, Mary Robinette Kowal, & Jordan Sanderson; The Steampunk Bible, Jeff VanderMeer & S.J. Chambers (Abrams)

BEST GRAPHIC STORY: The Unwritten, Vol. 2: Leviathan, Mike Carey, art by Peter Gross (Vertigo); Locke & Key, Vol. 4: Keys To The Kingdom, Joe Hill, art by Gabriel Rodriguez (IDW Publishing); Schlock Mercenary: Force Multiplication, Howard Tayler, colors by Travis Walton (www.schlockmercenary.com); Digger, Ursula Vernon (www.diggercomic.com); Fables, Vol. 15: Rose Red, Bill Willingham & Mark Buckingham (Vertigo).

BEST DRAMATIC PRESENTATION – LONG: Captain America: The First Avenger; Game of Thrones: Season 1; Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 2; Hugo; Source Code.

BEST DRAMATIC PRESENTATION – SHORT: Community: ‘‘Remedial Chaos Theory’’; ‘‘The Drink Tank’s Hugo Acceptance Speech’’, Christopher J Garcia & James Bacon (Renovation); Doctor Who: ‘‘The Doctor’s Wife’’; Doctor Who: ‘‘The Girl Who Waited’’; Doctor Who: ‘‘A Good Man Goes to War’’.

BEST PROFESSIONAL EDITOR LONG FORM: Lou Anders; Liz Gorinsky; Anne Lesley Groell; Patrick Nielsen Hayden; Betsy Wollheim.

BEST PROFESSIONAL EDITOR SHORT FORM: John Joseph Adams; Neil Clarke; Stanley Schmidt; Jonathan Strahan; Sheila Williams.

BEST PROFESSIONAL ARTIST: Daniel Dos Santos; Bob Eggleton; Michael Komarck; Stephan Martiniere; John Picacio.

BEST SEMIPROZINE: Apex Magazine; Interzone; Lightspeed; Locus; The New York Review of Science Fiction.

BEST FANZINE: Banana Wings; The Drink Tank; File 770; Journey Planet; SF Signal.

BEST FANCAST: The Coode Street Podcast; Galactic Suburbia Podcast; SF Signal Podcast; SF Squeecast; StarShipSofa

BEST FAN WRITER: James Bacon; Claire Brialey; Christopher J Garcia; Jim C. Hines; Steven H Silver.

BEST FAN ARTIST: Randall Munroe; Spring Schoenhuth; Maurine Starkey; Steve Stiles; Taral Wayne.

Premiul JOHN W. CAMPBELL pentru debut: Mur Lafferty; Stina Leicht; Karen Lord; Brad R. Torgersen; E. Lily Yu

Cei care au votat aceste nominalizari au fost membrii platitori de la Worldcon-ul de anul acesta (Chicon 7) si anul trecut (Renovation). In total au fost 1101 voturi valabil exprimate. Nominalizarile astfel stabilite sint supuse la vot, avind dreptul sa se exprime aceiasi votanti, in scris sau online, pina la 31 iulie la miezul noptii. Premiile Hugo vor fi decernate pe 2 septembrie in cadrul conventiei Chicon 7, cea de-a saptezecea conventie mondiala (Worldcon), care va avea loc la Chicago (Illinois), intre 30 august si 3 septembrie.

Carte: Ce ne asteapta in luna octombrie?

Iata cativa dintre autorii ale caror carti au aparut sau vor aparea in aceasta toamna: Kim Stanley Robinson, Stephen Baxter, Stephen King, Alastair Reynolds, Nnedi Okorafor, Martin & Dozois, Dan Simmons, Scott Lynch, Lavie Tidhar, Mark Charan Newton, Mira Grant, Greg Egan, Peter Watts, Caitlin Kiernan, Ann & Jeff VanderMeer, Robert Charles Wilson sau Gene Wolfe. Nu-mi amintesc ca vreun alt sfarsit de an sa fi fost atat de bogat in aparitii editoriale la fel de interesante!

2 octombrie: Nnedi Okorafor – Kabu, Kabu (Prime Books)

Prima culegere de proza scurta a castigatoarei premiului World Fantasy (pentru Who Fears Death) este cu siguranta una dintre cele mai importante si mai asteptate aparitii editoriale ale anului.

Kabu Kabu – unregistered, illegal Nigerian taxis – generally get you where you need to go, but Nnedi Okorafor’s Kabu Kabu takes the reader to exciting, fantastic, magical, occasionally dangerous, and always imaginative locations.

This debut short story collection by award-winning author Nnedi Okorafor includes notable previously-published short work, a new novella co-written with New York Times bestselling author Alan Dean Foster, and a brief forward by Whoopi Goldberg.

8 octombrie: George R. R. Martin & Gardner Dozois (editori) – Old Mars (Bantam)

Pentru ca inca putem sa visam, Martin si Dozois editeaza o antologie pentru cei care, ca si mine, au crescut cu O printesa martiana sau cu Cronicile martiene.

10 octombrie: Dan Simmons – The Abominable (Sphere)

Inrudit cu The Terror, The Abominable se anunta ca fiind o abordare a mitului omului zapezii. Se pare ca nu este chiar asa si ca muntele este personajul principal, ceea ce mine nu poate decat sa ma incante. Daca Simmons va reveni la forma care l-a consacrat, acest roman are sanse sa fie unul dintre cele mai bune ale anului.

10 octombrie: Mark Charan Newton – Drakenfeld (Tor)

Desi Newton a scris – dupa parerea mea – cea mai reusita serie epic fantasy din ultimii ani, nu a reusit sa patrunda in randul scriitorilor de succes. Sa speram ca aceasta noua serie, inspirata de Roma Antica, ii va asigura popularitatea bine meritata.

“I am Lucan Drakenfeld, second son of Calludian, Officer of the Sun Chamber and peace keeper. Although sometimes it seems I am the only person who wishes to keep it …”

10 octombrie: Scott Lynch – The Republic of Thieves (Ballantine Del Rey)

Pentru unii e cea mai importanta carte a anului, pentru altii e romanul prin care Lynch va putea scapa in sfarsit de aceasta serie care, desi i-a adus consacrarea, a ajuns in ultimii ani un blestem si o corvoada.

15 octombrie: Jeff VanderMeer – Wonderbook: The Illustrated Guide to Creating Imaginative Fiction (Abrams Image)

Un experiment mai mult decat interesant.

24 octombrie: Lavie Tidhar – The Violent Century (Hodder & Stoughton)

Tanarul castigator al premiului World Fantasy Awards pentru Osama, ne ofera cea mai interesanta si neconventionala carte a lunii octombrie. Cei care au citit-o deja spun ca este cu usurinta una dintre cele mai bune carti ale anului, ceea ce nu e surprinzator avand in vedere calitatea romanelor, dar mai ales a prozei scurte scrisa de scriitorul de origine israeliana in ultimii ani.

29 octombrie: Mira Grant – Parasite (Orbit)

Am fost foarte tentat de Parasite pana cand am aflat ca este identica cu Feed, in afara zombilor, care sunt inlocuiti cu viermi. Dar de fapt eu nu am citit Feed, asa ca s-ar putea sa-i dau o sansa, mai ales ca eu prefer sa citesc 10 carti cu viermi intestinali decat una cu morti vii.

Interviu cu Mihai Ionascu. “Online-ul romanesc – copilaria unui copil autist”

Mihai Ionascu e una din figurile interesante din online, de la care stii ca ai ce invata cam de cand incepe sa vorbeasca, un tip mai degraba relaxat si pus pe sotii (lipsa diacriticelor ne incurca putin, a nu se citi neveste).

Inca nu are pagina pe wikipedia. Are insa alte “pagini”, adevarate business-uri camuflate in lumea click-urilor. Are si foarte mult umor, ca de altfel toti oamenii periculos de inteligenti. Cum a reusit, ce viziune, ce context, ce intamplari, am aflat mai jos. Am gandit ca e cazul sa renuntam la “biografisme” irelevante si am plonjat in subiect.

Un anumit raspuns din interviu mi-a dat de gandit puternic si inca ma bantuie. Mersi Mihai!

De cata vreme esti “online” ?

Sunt “online” de pe vremea cand in Romania, intrai online cu modemuri 9800 baud.  Inainte de asta am lucrat in print. Inainte de asta in presa… Am lucrat la un ISP care vindea internet prin modem la firme- asa de scump si prost era. Pe vremea respectiva faceam ceva grafica (gif-uri animate suportate de cel mai “cool” browser la timpul ala – Netscape 2 – si ca sa poti sa rulezi un loop trebuia sa-l incarci cu o extensie speciala in cache… povesti vechi) Pe scurt – sunt online de mult. Aproape de la inceputurile online-ului in Romania.

In ce proiecte esti implicat? Faci bani din online? Te astepti la asta in viitorul apropiat/indepartat?

Deindata ce a inceput sa se dezvolte un pic viteza de transfer, am inceput sa lucrez pentru clienti americani care ne-au descoperit rapid – mai buni ca indienii si mai ieftini (si mai buni) ca americanii. Am fost freelancer pentru americani multa vreme. Asa de multa vreme incat la momentul la care am revenit in .ro cu munca am descoperit cu stupoare ca exista viata online si la noi. Habar n-aveam.

Da fac bani din online. Nu din proiectele proprii ci din proiectele altora. Inca. La momentul asta sunt implicat in 3 proiecte online, impreuna cu 2 parteneri, si in 2 proiecte off-line cu un (alt) partener.

In ordinea marimii – Make me Happy, Vot or Not , Round Pixel

Round Pixelproduce bani pentru ca se ocupa de dezvoltare pentru clienti externi. roundpixel face web, programare, design/ilustratie, print si consultanta

Vot or Not face politica – in mod echitabil. Nu produce profit in acest moment – dar speram. Speram sa ne cumpere un politician. Sau mai multi. Nu avem preferinte. Ne vindem oricui.

Make me Happy face … oameni fericiti. Este cel mai mare proiect propriu in care am fost implicat si este in continua crestere. Ne asteptam sa produca multi bani in viitorul cat se poate de apropiat.

Cum e online-ul romanesc fata de .com?

Rau. Online-ul romanesc e inca in faza de copilarie. Din pacate e copilaria unui copil autist. Si e autist din cauza ca: a. parintii n-au avut bani de haine si lemne cand era foarte mic.. si a cam racit la cap; b. nu prea le-a pasat de el si nu l-au ingrijit ; si c. pentru ca unele rude fura in strainantate – asa ca bietul copil a fost de la bun inceput privit cu ochi rai. Pe de alta parte – daca reusesti in .ro – e proof of concept pentru orice piata online dezvoltata.

In ce masura proiectele tale se adreseaza si .com-ului?

Cu o singura exceptie (arhinet) toate proiectele noastre sunt scalabile si usor de portat pentru o piata internationala. Fie ea .eu , .com , .ru, etc

Ce sfat ai da unui incepator in antreprenoriatul online?

Daca nu-ti castigi painea (si sa ramana si de frisca) din alta sursa – nu folosi niciodata banii proprii. Incearca sa vezi daca altcineva in afara de tine crede in ideea ta suficient de mult incat pe langa laude sa puna la bataie si niste bani.

De unde vine cifra 12 din S12?

De la apartamentul 12 – unde aveam sediul cand am infiintat firma. Care apartament – era un studio.

Vrei sa intri in politica?

Vreau sa cumpar un politician. Si ca sa am bani de un politician, vreau sa ma imbogatesc mai intai. Desi in ultima vreme vad ca sunt relativi iefitini – vin deja bundled cu proiecte de lege…

Care a fost cea mai incinsa dezbatere la care ai participat pe Vot or Not?

Am participat la cateva, sub diverse nume, pentru a “aprinde” un pic spiritele si pentru a incuraja alti comentatori.

Ai avut vreun model de antreprenoriat care te-a inspirat?

Nu. Mai mult, pana acum vreo 3 ani eu aveam impresia ca sunt un om cu firma. De cand am inceput sa particip la evenimente de genul Open Coffee am aflat ca s-ar putea sa fiu antreprenor.

Care dintre proiectele din online iti este cel mai drag?

In momentul asta – Make me Happy (www.makemehappy.ro) Maine, cine stie?

Care dintre proiecte este cel mai profitabil?

Chiar daca suna ca si cum m-as ascunde dupa deget, am sa spun ca depinde ce intelegi prin “profit”. Bani nu aduce nici unul. Adica toate au incasari, insa toate sunt departe de break-even daramite profit. Insa profitul il cuantificam si in alte valute: popularitate, experienta, tehnologie si proceduri pe care am fost nevoiti sa le inventam, oameni pe care ne putem baza, dezvoltatori pe care ii folosim pentru divizia de development pentru clienti (o parte a “antreprenoriatului” care functioneaza pentru noi si aduce si profit), etc.

Care este cel mai frumos cadou pe care l-ai primit vreodata? Dar cel mai nasol?

De cand imi fac liste cu cadouri la Make me Happy (www.makemehappy.ro ) primesc NUMAI cadouri frumoase. Si nici nu-i de-a mirarilea, ca doar eu le aleg. Pot enumera o groaza – un telefon steampunk, un clipper din lemn de un metru si ceva, lentile pentru camera foto, roboti, aproape tot ce se gaseste in Romania legat de StarWars, etc, etc,etc.   In ce priveste cadourile eu imi impart viata in Ante-Make me Happy si Post Make me Happy. Pe vremuri primeam o gramada de mizerii – sosete, aftershave, curele, carti politiste (bleah) samd.

Ce alte pasiuni merg bine cu online-ul?

Tot ce nu-ti cere sa ai o viata sociala in offline. Carti, filme, benzi desenate, gadget-uri… Eu sunt (in ordinea importantei) un mare devorator de: carti si filme sci-fi, DYI kits, carne de vaca in sange, lego si mai nou, board games.

Interviu cu Chinezu despre sportlocal.ro

Continuam seria interviurilor de bine si, asa cum v-am promis saptamana trecuta, azi stam de vorba cu Chinezu despre proiectul sau, sportlocal.ro .

Cand l-am intalnit prima data pe Chinezu, la una din editiile OpenCoffee am sesizat ca toti cei din jurul sau erau cu gura pana la urechi. Apoi mi-am dat seama ca domnul Cristian China-Birta raspandeste in jurul sau mai mult decat buna-dispozitie: are atata bun-simt, bunavointa si fair-play incat ar putea da din ele lumii intregi si tot sa ii mai ramana pe atat! Este un model atat din punct de vedere al atitudinii cat si ca mandru tata de familie. Asadar, pentru ca e realmente un om “de bine”, care reda valoarea cuvenita termenilor “respect” si “bun-simt”, si pentru ca il consideram o sursa de inspiratie si motivatie pentru a deveni mai buni.

Spune-ne in cateva cuvinte ce este sportlocal.ro.

Chinezu: Este exact ceea ce ii spune si sloganul, adica Primul loc pentru sportul local. Bine, acuma daca ma intrebi ce inseamna din punct de vedere personal, atunci se schimba melodia Pentru ca sportlocal.ro este un hobby, o pasiune transformata in business. Si e un sentiment atat de placut…

De ce exista el? Care e scopul lui?

Chinezu: Asta e din ciclul scopul si durata vizitei Am creat sportlocal pentru simplul motiv ca nu exista asa ceva pe piata, nu exista un loc unde sa poata fi promovat sportul ala “mic”, din toate partile tarii si de la toate nivelele. Mai ales ca se intampla niste lucruri minunate pe acolo si, din pacate, nestiute de nimeni. Tocmai ce am lansat posibilitatea ca orice club si orice sportiv sa aiba GRATIS pagina speciala dedicata pe sportlocal.ro, pe care sa si-o administreze singuri. Sa fie o carte de vizita a lor in online.

Ce te-a facut sa initiezi acest proiect?

Chinezu: Am fost fan de sport de cand m-am nascut. Si cum sunt si o sa fiu maramuresean toata viata, indiferent unde ma va arunca viata, am vrut sa fac la inceput un site, asa din joaca, unde sa fie rezultatele din Maramures. Numai ca am vazut ca a prins instant si asa m-am gandit sa il transform intr-un business. Bine, a durat cateva luni sa analizez piata, sa fac niste previziuni, dar i-am dat drumul.

Spune-ne 3 chestii pe care vrei sa le “obtii” cu sportlocal.

Chinezu: In primul rand bani Oricat ar suna de cinic, sportlocal.ro e un business si orice business trebuie sa faca bani. Numai ca este un business aparte pentru mine, unul care e calare pe sufletul meu, ca sa zic asa Care imi place teribil de mult Ce mai vreau de la sportlocal.ro? Sa fie un spatiu de promovare a tot ceea ce inseamna sportul local, echipele si sportivii care altfel nu sunt bagati in seama si care merita paginii intregi scrise despre ei. Vreau sa construiesc o comunitate de suporteri si de iubitori ai sportului, unde sa se poate discuta si altceva decat cum s-a spalat pe dinti Becali sau cat de lunga a fost linia pe care a tras-o Mutu pe nas. Avem atat de mult sport frumos in Romania si atat de putin aflam despre asta…

Crezi ca sportul romanesc mai are sanse sa devina mai mult decat simplul uitat la TV si comentat de pe margine?

Chinezu: Da, sunt ferm convins ca incet, incet lucrurile se vor schimba. Si asta proneste nu de la autoritati, despre implicarea carora in sport nu vreau sa discut ca numai ma enervez, ci de la particulari, de la cei care investesc in cluburi private pentru copii, pentru tineri, de cei care aleg calea investitie in sport, lucru pentru care eu ii respect, in ciuda bubelor pe care le au. Am mari sperante ca lucrurile se vor schimba. Tocmai asta incerc sa fac si cu sportlocal.ro, sa arat ca lucrurile se schimba.

Spune-ne 3 lucruri pe care tu le consideri prioritare in devoltarea sportului local si nationalChinezu: Antrenorii. Asta e cel mai important. E o catastrofa nationala, la propriu, ce se intampla cu antrenoratul in Romania. Nu intereseaza pe nimeni ca avem din ce in ce mai putini antrenori si din ce in ce mai slab pregatiti. Unii antreneaza pentru ca nu sunt in stare sa faca altceva in viata. E dur spus, dar asta e realitatea. Iar cand un antrenor ia, sa zicem, un copil de la varsta frageda si il invata, cand il invata, numai prostii, se duce dracu dezvoltarea copilului. E mult de discutat pe tema asta…

Apoi schimbarea mentalitatii. Enorm de multa lume in Romania a adoptat tactica lamentarii si a statului degeaba cu lacrima in capatul ochiului, plangandu-si de mila. Tebuie o atitudine pro-activa, o schimbare de mentalitate, o adaptare la ce se intampla acum in toata lumea. Vorba extraordinarului Steve McDowell, campiona mondial la rugby cu All Blacks, cu care am avut fantastica sansa de a sta mult de vorba: “si noi, si voi suntem facuti din acelasi material, sange si carne. Mentalitatea e diferita, insa…”.

Banii. Nu poti fara bani. Doar ca trebuie vazuti ca o modalitate de a face performanta, nu ca obiectiv in sine. Si nu sa stai cu mana intinsa ca poate poate o sa iti dea statul ceva. Bani pentru sport exista pe piata. Trebuie doar sa intelegi cum poti sa ii atragi si sa te misti in directia respectiva, nu sa stai inchis in birou si sa iti plangi de mila.

In afara de sportlocal.ro, ce iti mai ocupa timpul?

Chinezu: Onlineul imi ocupa timpul in cea mai mare masura. Si ca business, cu blogul, cu twitter, cu facebook, cu tot ce inseamna social media. Iar tot timpul liber pe care il am incerc sa mi-l daruiesc sa stau cu Mara mea cea minunata, cu Alecu si cu Adina, sotia mea

Multumim si mult succes in continuare!

Textul este transcris conform cu originalul si dupa numarul de zambete pe care le observati in text va puteti da seama cam care este atmosfera unei discutii cu Chinezu atunci cand este despre un subiect de suflet, indiferent de spatiul de dialog.  Si, dupa cum spuneam mai sus, daca este rost de a face o fapta buna, de implicare in fapte bune, Chinezu este acolo sa dea tonul sau sa sustina – Ieri si-a scos blogul “la mezat” pentru a ajuta o cauza nobila – strangerea de fonduri pentru salvarea lui Daniel Raduta. Respect!

Interviu cu Carmen Lidia Vidu

A participat la TEDx Romania, a regizat pe scena celui mai mare teatru din Romania si a facut-o intr-un stil propriu, nou, modern si mai exact spus, intr-un stil expresiv, puternic. Carmen Lidia Vidu, intr-un interviu in exclusivitate. Ne-am dorit sa stam de vorba cu omul pentru a putea descoperi artistul.

Care e destinul teatrului intre internet, it&c, viteza, stiinta, gadget, religie?

Regizorul e omul care nu stie sa faca nimic, dar poate sa le coordoneze pe toate; asa si teatrul: nu e nici internet, nici gadget, nici religie, dar le are pe toate.

In acest moment cred ca teatrului ii lipsesc regizorii si ideile regizorale; e fie cam prafuit, fie cam fortat.

Care sunt mizele teatrului pe care il regizezi?

Teatrul este o poveste pentru oamenii mari carora le lipseste copilaria, bine, am formulat cam prostut ideea, dar nu stiu cum sa ma exprim mai bine. Incerc sa fiu altfel decat sunt, si ma ajuta teatrul. Mi-ar placea sa ma iubeasca mai mult.

Care este teatrul bucurestean favorit?

Mie imi plac mai mult parcurile, copiii si batranii.

Care este cel mai receptiv actor cu care ai lucrat?

Am lucrat mult, rapid si cel mai bine cu Marius Manole, dar sunt mandra de toti oamenii cu care am colaborat. Ii iubesc.

Care este spectacolul tau favorit?

Cand eram copil am plans la Fuga Catalinei Buzoianu, apoi m-a dat gata Saptamana Luminata a lui Mihai Maniutiu, am fost si sunt fana lui Purcarete, Woyzsech-ul din Arad a lui Alexa Visarion e unul din cele mai emotionante spectacole din viata mea, iar mai nou sunt cu ochii pe Pippo Delbono.

Ce alti regizori urmaresti?

Nu urmaresc niciun regizor. Poate doar rar. Pentru mine teatru nu e un loc de munca. Nu incerc sa fac performanta, sa vad, sa stiu, sa urmatresc tot. Imi plac multe spectacole. Cunosc putine lucruri despre teatru, poate modelfiindca lumea scortoasa a teatrului romanesc ma face sa rad.

Ai vreun  de personalitate din lumea teatrului? Dar din afara teatrului?

Il ador pe bunicul meu. Cand ma gandesc la el mi se face rusine de felul in care traiesc si imi jur de fiecare data ca o sa devin un om bun.

E mai greu pentru o femeie in teatrul romanesc?

Eu nu sunt o prezenta serioasa in teatrul romanesc. Lucrez rar, doar in Bucuresti si nu prea fac teatru, mai mult video poeme teatrale.

Cat de importante sunt inovatiile de tip new-media –proiectii, sound desing, light desing – in teatrul contemporan?

Fara inovatii spectacolul nu se face, ramane la stadiu de lectura miscata. Vreau sa stie asta toti care nu vor si nu inteleg si totusi fac teatru

Cum te raportezi la critica de teatru? Care mai e rolul criticii?

Nu ma raportez nici cum si nici nu ma intereseaza subiectul. Critica de teatru transforma teatru intr-o profesie, ceea ce e jenant, dar ce stiu eu…

Ce spectacol nu ti-a reusit asa cum ai vrut?

Nu am reusit sa ma casatoresc, sa am o casa, o masina, sa fac un copil. Am doar un caine, in rest nu conteaza. Mie imi place enorm teatrul, dar nu stiu sa-ti explic cum si in ce fel. Nu e o competitie si nicio profestie. Eu stiu sa fac spectacol, eu stiu sa spun povesti. Mie imi lipsesc multe lucruri in viata. Pentru mine teatrul e o confesiune, un jurnal…nu exista sa nu iasa, nu exista termenul de “corect”.

Care este citatul tau preferat (motto-ul)?

“Eu cred in rai”, “totul e desertaciune”, pe la 20 de ani imi placea “ life is a smile”…acum mi-e jena de lucrul asta

Ce alte pasiuni mai ai in afara de teatru?

Imi place sa vopsesc toate lucrurile in alb, sa imi fac unghile rosii, sa fac curat in casa, sa inot, sa fac poze in timp ce inot, sa fac sauna, sa fiu geloasa, sa-mi cer des iertare.

Daca nu esti sincer pe scena publicul te sanctioneaza! – Chris Simion

Despre cum trece prin teatru, viata, si lume, regizoarea, cine-i lipeste afisele prin metrou, pe stalpi, si prin alte locuri din Bucuresti, despre pariul castigat cu managementul teatral, am aflat intr-un interviu realizat de Monica Andrei pentru Stiri de Bine.

Chris Simion este de 11 ani directorul artistic al Companiei de Teatru D’Aya, iar spectacolele ei au putut fi vizionate in spatiul de la etajul patru al TNB, respectiv, “Laptaria lui Enache”, pana nu demult, pentru ca s-a mutat intr-un club de pe str. Lipscani, “La Muse”. Recent a publicat a opta carte: “Ce ne spunem cand nu ne vorbim”, iar tirajul s-a epuizat din librarii in mai putin de-o luna de zile. Lansarea oficiala a romanului s-a intamplat, cand in librarii intra tirajul al doilea, tot in acest timp a avut loc si premiera spectacolul cu acelasi titlu. Un fenomen de management si marketing teatral!

De unde iti platesti actorii, scenografii, coregrafii?

Din incasarile de bilete platesc onorariile. Cand sunt sponsori, din sponsorizari. Din 1999 de cand am infiintat trupa si teatrul de proiecte asa am trait. Doar e un teatru independent pe bune, nu doar cu  numele, nu?

Ce actori joaca in trupa ta?

Pentru spectacolele mele, pe langa actori cu experienta, iau tineri in care cred si care au ce sa spuna. Actori consacrati: Cristi Iacob, Maia Morgenstern, Ilinca Goia, Oana Pellea, Manuela Harabor, Marius Manole. Joaca actori tineri: Gabriel Fatu, Tudor Aaron Istodor, Andreas Petrescu, Gabriela Iacob, Corina Moise, Cristina Casian, Antoaneta Cojocaru. In ultimii ani am lucrat cu peste 50 de oameni. Am cautat mereu sa-mi promovez colegii si sa trasform intalnirea noastra profesionala intr-un  laborator permanent.

Un spectacol inseamna un proiect si un buget. De unde iei banii? Aplici pe undeva?

Cand proiectul are nevoie de sustinere aplicam. Am aplicat la Ministerul Culturii, ARCUB, iar cand am cerut am primit bani. Pentru proiectele pe care le-am facut, am dat mereu feed-back institutiei care ne-a sustinut. Si asta ca sa constate ca nu au aruncat banii in vant si ca am realizat ceea ce ne-am propus. Cand esti independent respectul fata de parteneri e vital.

Cine-ti lipeste afise in metrou si peste tot in Bucuresti?

Mi-am educat echipa pe reteta Avignon, adica fiecare face de toate. La noi e rusine sa muncesti. In afara un artist independent, oricat de mare si cunoscut este, lucreaza la promovarea lui, la productia spectacolului, se implica in vanzarea proiectului. Echipa noastra e facuta din studenti actori sau actori tineri care vor sa stea pe langa noi, sa invete ceva, dar sunt si platiti pentru munca prestata.Toti promovam, punem afise, impartim pliante, postam pe facebook, spunem din gura in gura. Avem parteneriate media cu: 24 Fun si Radio Guerrilla. Teatrul “Undercloud” este si copilul lui Calin Husar, cel fara de care n-ar fi existat “Laptaria Enache” sau Radio “Guerrilla”. Multi spectatori au aflat de noi de la prietenii lor. Pe reteta vazut, placut, impartasit. Au venit la spectacol, le-a placut, au spus si altora.

Tinta ta a devenit categorie de public, dupa 11 ani de activitate. Cum iti definesti publicul?

La “Laptaria lui Enache” n-am stiut ca avem un public. Am crezut ca vin oamenii pentru e “Laptaria” cunoscuta. Intr-o zi am fost anuntati ca se inchide “Laptaria” din cauza lucrarilor de consolidare a cladirii. Am simtit un mare gol. Aveam sentimentul ca ma da cineva afara din casa, din locul unde totul functiona perfect. Cei de la “La Muse” ne-au invitat sa ne mutam. Spatiile sunt diferite. La “Laptarie” era un spatiu underground, fara scena, cu bancute, perne pe jos si cateva scaune de bar, iar “La Muse”, un spatiu “glamour” cu scena, scaune cu spatar, adica mai mult confort. Ne-am mutat la “La Muse” cu toate spectacolele si spre bucuria noastra am jucat cu sala plina din prima seara. Deci nu spatiul unde jucam era cel mai important. Oamenii vin dupa piesa de teatru. Ne-am format un public al nostru, care ne urmeaza, indiferent unde jucam. Vin studenti, cupluri de tineri, adolescenti, intelectuali, corporatisti, oameni de afaceri, politicieni, artisti, pensionari. Plaja este larga si incapatoare.

Ce si-ar dori publicul de la tine?

Calitate. Onestitate. Am facut spectacole sincere. Am o superstitie a mea, si anume, cu scena nu te joci ca se razbuna, si daca te minti iti furi caciula singur. Nu te poti minti in teatrul independent. Nu-ti permiti sa ai rateuri pentru ca traiesti in raport direct cu spectatorii tai. Daca minti spectatorii faci spectacole la jumatate de masura si nu te iarta, ii pierzi. Ei vin o data, de doua ori, apoi renunta daca e prost. Am oferit calitate, spectacole vii cu problematica actuala, teme care intereseaza pe omul contemporan.

Am prieteni care-mi recomanda spectacolele tale, si eu zambesc…

Cea mai tare publicitate s-a intamplat din partea spectatorilor, anuntul din gura in gura. Omul vine, ii place, si mai vrea.

Primul tiraj la “Ce ne spunem cand nu ne vorbim”, s-a epuizat intr-o luna, cand ai facut lansarea cartii in avanpremiera spectacolului cu piesa “Ce ne spunem cand nu ne vorbim”, scrisa si regizata de tine, care nu are legatura cu monografia.Te-ai gandit la o strategie de marketing?

99% dintre persoane au vazut miscarea ca pe o stratregie de marketing. Nu, nu am gandit asa. A devenit o strategie. Initial am terminat cartea, am dat-o la tipar. Simteam ca nu este terminata. Desi nu mai aveam ce sa scriu lipsea acel ceva nespus. Am scris piesa cu acelasi titlu, care a devenit spectacol, si nu va fi publicata. Un monolog al meu. Daca as fi trait pe vremea lui Socrate, as fi facut oratorie.

Te-ai fi plimbat si cu Platon la brat…

Dar, asa, am preferat sa-i am la brat pe Cristi Iacob, Ilinca Goia, Gabriela Iacob, Vitalie Bichir sa-mi duca dialogul ascuns mai departe.

Intre “In fiecare zi Dumnezeu se roaga la mine” si ultima carte publicata recent, au trecut opt ani. Publicul tau astepta cartea?

Mi-au smuls-o cei de la editura. Era si acum in lucru. A fost prima carte rescrisa de multe ori, reconstruita.

Ce ne spunem cand nu ne vorbim?

O citesti si-mi spui tu!

Ai grija de actorii tai, de public?

Parerea oamenilor ma intereseaza. Imi scriu de bine, de rau, de firesc. Imi trimit sms-uri. Le iau in seama. Imi pasa. Mi-s dragi oamenii. Merg pe strada si nu-i privesc ca pe niste obiecte. In “Laptarie” nu aveam oameni care sa stea la intrare.Vindeam bilete, asteptam publicul, ii aranjam in sala. Nu e munca de regie, ci tehnica. Nu mi-e rusine sa muncesc, dar in Romania e interpretat rau acest lucru. Sunt multi snobi si multi mediocrii. Unora li se pare ca fiind regizoare nu trebuie sa fac acest lucru. Pentru doua ore ei sunt invitatii mei, ca si cum i-as primi acasa. Imi place sa-i astept, sa le vorbesc.

Cum te vezi peste zece ani?

Nu ma vad. Traiesc in prezent, pentru acum. Am incapatanarea sa nu ma vad. Cred ca viitorul se formeaza din prezent. Pot sa-mi imaginez in joaca.

Te joci?

Da! Lasa-l pe om sa se joace ca sa vezi cine e.

Si vezi cum nu se joaca.

E necesar sa vad unde se afla omul.

Cum te relaxezi?

Nu ies in cluburi, nu trag linii de cocaina, urc pe munte, citesc, inot…imi place in larg la mare, departe de tarm, sa traiesc experiente noi legate de natura, sa ma descurc in situatii limita…

Ultima carte pe care ai citit-o?

“Viata Sf. Maria Egipteanca”. Teologie, apoi proza contemporana:“Am ceva sa-ti spun”.Citesc mult.

Faci fotografii?

Uneori. Nu cu mine. Surprind ce–i in jur si-mi vorbeste.

Care este cea mai mare neimplinire a ta?

Ca n-am acordat prea mult timp parintilor.

Dar cea mai mare bucurie de pana acum, care este?

Am invatat de mica sa nu ma panichez. Sa nu tratez negativ situatia. Cand mi se darama castelele de nisip sa nu fac din asta o drama.

Unde pleci in timp? In copilarie?

Nu. In imaginar plec. Construiesc filme in mintea mea.De acolo porneste realitatea…Ma joc cu imagini, situatii…

Le aduci pe scena?

Ma joc cat am inspiratie, imaginatie, energie. Cand n-o sa mai pot, eu ma opresc din profesia asta. Pot sa o iau de la capat.

A o lua mereu de la capat este un exercitiu de existenta?

Pana acum un an spuneam ca nu pot trai fara teatru. Apoi, am trait tot felul de experiente valoroase care te fac sa iti dai seama ca poti sa traiesti fara tot ce crezi ca nu poti sa traiesti.

Pana unde mergi in tine?

Pana unde am curaj.

Te-ai gandit la o practica spirituala?

Rugaciunea inimii. O fac des. Am invatat sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot. Varsta de 33 de ani mi-a descoperit unele parti din mine.

E o varsta saturniana. Incepi alt ciclu in viata ta…

Ma descopar mereu… alta…

Ce ai transmite publicului tau?

L-as provoca mereu. Din punct de vedere uman, i-as transmite sa nu piarda timpul, sa fie atent cu fiecare secunda. Din punct de vedere profesional, l-as ruga sa nu comenteze peste actor, sa inchida telefonul mobil, sa invete sa cuprinda linistea din sala, ca numai asa totul devine ritual.

Nebunia ta este frumoasa. Ai avut curajul sa mergi departe, sa rezisti intr-o lume plina de orgolii, capcane. Ai un mentor?

Din 1999, Pascal Brukner este presedintele onorific al Companiei D’Aya, iar cu textul scris de dumnealui, “Copilul divin” mi-am inceput cariera. Merge cu mine de atunci. Imi da “Ok!” pentru toate proiectele. A avut incredere in mine ca regizor. Nu mi-a restrictionat optiunile. Am crescut. Insa, nu dau doi bani pe cronicile scrise. Ce nu am inteles si m-a razvratit a fost cand un cronicar si-a dat cu parerea fara sa vada spectacolul meu. O mare lectie de ipocrizie. Daca tot nu da doi bani pe mine, n-am inteles de ce vine sa piarda timpul in sala? Si daca as fi facut un lucru genial pentru criticul respectiv, tot o porcarie ar fi fost.

E o provocare?

Nu, pentru ca nu am avut reactie. Nu-mi consum energia in scandaluri. Are Dumnezeu grija de fiecare. Am vazut critici care au dormit la spectacolele mele si au scris o “megacronica”. Cronicari adevarati sunt atat de putini incat ii numeri pe degete. Cati dintre asa zisii cronicari merg in festivaluri internationale de teatru sa se informeze, la ateliere, la conferinte, citesc teatru contemporan si au atitudine profesionista, obiectiva, argumentata? Cati?

Despre meritacitit.ro cu Alex Baran

Site-ul de bookmarking Meria Citit a fost lansat in martie, dorind sa ii ajute pe internauti sa navigheze prin marea de informatii disponibile online. Astfel, site-ul functioneaza prin continut adaugat de utilizatori si le permite acestora sa voteze paginile preferate si sa le popularizeze in comunitatea Merita Citit.

Alex Baran ne spune mai pe larg cui se adreseaza site-ul si pe ce strategie merge.

De unde a pornit ideea construirii unui astfel de site? A fost gandit ca o modalitate de marketing online?

Firma Merita Citit SRL este o firma de promovare, cu angajati care lucreaza in domeniu de peste 4 ani pe piata din SUA. Exista multe site-uri internationale gen Merita Citit, dar nu si in Romania. Cel putin nu sunt promovate. Fiind firma de promovare si stiind utilitatea unui site de bookmark ne-am gandit sa facem propria comunitate sociala online de genul Reddit, Stumbleupon sau Delicious.

Cum functioneaza concret site-ul?

Utilizatorii adauga o informatie care le-a placut punand adresa pe Merita Citit, o descriu si ii dau un nume, dupa care aceasta devine vizibila pentru toata comunitatea. Informatia poate fi votata si comentata pozitiv sau negativ de membri. Pe Merita Citit este doar o mica parte din stirile sau informatiile adaugate, deci nu dezavantajeaza cu nimic sursa originala.

Merita Citit permite oamenilor sa se exprime liber. Ei aleg ce informatii le plac, din ce domeniu vor sa citeasca si ce “nota” dau. Prin “nota” ma refer la voturi. Ca in orice alta comunitate sociala, membrii Merita Citit isi pot face si prieteni. Site-ul nu se orienteaza doar spre cititori, ci si spre site-uri cu informatii interesante punand la dispozitie un buton care sa le arate valoarea. Cunoscatorii SEO stiu ca o astfel de comunitate este benefica si pentru SEM. SEO inseamna optimizare pentru motoarele de cautare, iar SEM este marketingul aferent acestuia. Sunt tot felul de smecherii pentru a aduce un site in top, iar o comunitate de bookmark ajuta destul de mult. Asta nu inseamna ca nu monitorizam daca se face spam sau nu. Merita Citit nu permite utilizatorilor sa abuzeze de facilitatile oferite.

Din pacate Merita Citit nu are un numar zilnic de utilizatori destul de mare cat sa poata concura cu alte mari site-uri nationale, situatie pe care noi o consideram temporara. Utilizatorii variaza intre aproximativ 40 – 82 utilizatori unici pe zi. Cu toate acestea, din martie, de cand a fost lansat, a inregistrat cresteri in fiecare luna.

Care este profilul economic al siteului?

Merita Citit este si va ramane gratis pentru utilizatori. Veniturile site-ului vin din reclame.

Care sunt planurile de viitor pentru meritacitit.ro?

Se spune ca un site are o durata de viata de 3 ani, dupa care trebuie sa i se aduca imbunatatiri majore. Echipa Merita Citit nu asteapta atat de mult ca sa dezvolte site-ul. Se observa lucruri noi in fiecare luna, am dezvoltat pana acum 5 butoane Merita Citit pentru site-uri si am imbunatatit facilitatile pentru membri: pot vota comentariile, isi pot alege informatiile preferate, pot ascunde informatiile care nu le plac, acestea fiind numai cateva din cele mai recente imbunatatiri. Site-ul este in continua dezvoltare si vrem sa ajunga printre cele mai utilizate site-uri nationale.

Cutitele lui Ciucu de pe Lizeanu, Nr. 40

Pe Stefan cel Mare am facut la stanga si iat-o: strada Lizeanu. Acum mai ramane doar sa gasesc si numarul 40 si printre copiii cu picioarele goale care cersesc la cei care se dau jos din masini albe luxoase reusesc sa gasesc ceea ce caut.

La parterul unei case, care se vede cu ochiul liber ca a cunoscut si zile mai bune, dar nu in acest secol, se afla o tocilarie si in cazul in care nu intra in vocabularul vostru de zi cu zi acest cuvant, trebuie sa stiti ca aici va puteti face chei sau daca va decideti sa impresionati la bucatarie, tocilarul  va scuteste de efort si daca tot trebuie sa mergeti la un meserias, atunci el trebuie sa fie Ciucu Costin, care face acest lucru cel mai bine, si il face de aproximativ 20 de ani.

Expresia  “din tata in fiu” lui i se potriveste manusa, deoarece este a treia generatie de tocilari. Bunicul a fost cel care a ales aceasta meserie, iar Bucurestiul s-a dovedit “bucuros” sa il ajute sa isi dezvolte mica afacere. Atunci lucrurile erau altfel, deoarece banul avea valoare si daca faceai 100 de lei stiai ca ai ceva in buzunar, dar acum nu prea mai merge treaba, dar daca pui suflet s-ar putea totusi sa castigi la loteria vietii.

Nu stiu daca bunicul sau tatal sau au avut parte de astfel de promovare in presa, dar el nu prea duce dorul. La inceput nu era sigur daca sa imi vorbeasca sau nu. M-a intrebat daca sunt de la Libertatea, deoarece au venit si ei si i-au luat un interviu, dar nu i-a placut ceea ce a scris domnisoara despre el. Nu a inteles mai nimic din ceea ce el a incercat sa-i explice despre aceasta meserie. Ii venea sa o sune sa o lamureasca, sa nu lase fata in ceata, dar un cutit de ascutit acum, o cheie de facut mai tarziu si timpul trece si unde e munca nu mai e timp si pentru fleacuri.

Nu vorbea prea mult, trebuia sa il trag eu mereu de limba ca sa imi spuna povestile pe care voiam sa le aud. Dar nu mi-a spus o poveste, ci purul adevar : desi este o meserie pe care cei mai multi dintre noi o ignoram, Costin Ciucu o iubeste, o respecta si o practica de 20 de ani.

Desi a fost si tatal sau tocilar, nu isi aduce aminte ca acesta sa ii fi spus ce sa se fac atunci cand o sa fie mare. Dar ca un flacau care vrea sa demonstreze ca e in stare, Ciucu Costin si-a luat viata in maini si a inceput sa fure meserie de la tatal lui.

Au avut un atelier pe Sf. Vineri si apoi s-au mutat pe Dudesti, iar acum daca aveti nevoie il gasiti pe Lizeanu Nr. 40, acolo unde lumea vine si pleaca ca la gara. Cat am stat in camaruta de 15 metri patrati, unde isi petrece sase zile pe saptamana, a venit lumea si a plecat foarte multa lume. Fie ca era vorba de vecini, pe care ii servea pe loc, fie de oameni care coborau din masini de teren luxoase, toata lumea isi gasea rezolvarea la dl Costin care ii serveste prompt, le vorbeste ferm si le face treaba cu profesionalism. Nu ii place atunci cand lumea vine cu un cutit, deoarece e munca multa si bani putini. Cam intre 5 si 10 lei poate sa va coste un ascutit daca veniti pe Lizeanu nr 40.

Nu stiu cat de mult ii placea la 15 ani cand a inceput sa lucreze cu tatal sau, dar astazi reuseste sa dea o lectie acelora care stau toata ziua inchisi intre patru pereti intr-un birou si sunt fericiti ca au aer conditionat si bani pe card la sfarsit de luna. Nu si-a dorit in mod special sa faca aceasta meserie, dar acum ii place si vorba lui, “daca nu pui suflet, nu merge treaba” !

Bine zis, mai ales intr-o societate in care pasiunile sunt date prin strung si facute sa dispara.

Il intreb cum i se pare aceasta meserie si imi raspunde senin ca este una murdara. Nu va speriati, vorbea la propriu, deoarece atunci cand ai de-a face cu masinarii si fieratane, curatenia mai poate astepta. Dar nu se plange si ar lua-o de la capat si stie ca meserie e atunci cand un lucru il faci bine.

Nu il intreb, dar vad ca e apreciat de clienti. Oamenii vin la el cu o problema pe care nu o pot rezolva singuri si pleaca multumiti, doar traieste printre atatea chei si trebuie sa o gaseasca mereu pe cea care deschide orice problema a clientului.

Dar are si un regret, faptul ca sunt multi tocilari dar putini cei care stiu cu adevarat ce trebuie sa faca. Ii pare rau ca astfel de indivizi ii strica si lui imaginea, dar stie ca nu are ce face. Lumea e plina de amatori, profesionisti gasesti poate din vorba in vorba, asa cum vin majoritatea clientilor sai, la recomandarea altcuiva.

Pentru unii e de neconceput sa traiesti azi si sa nu folosesti internetul. Lui nu-i trebuie, nu are site si singura promovare pe care a incercat-o a fost un anunt in Pagini Aurii, dar e nemultumit de cati clienti i-au venit in urma anuntului, asa ca a decis sa renunte la el.

E aproape unu si sambata inchide mai devreme, nu la cinci ca in restul zilelor, dar nu isi zoreste clientii care continua sa vina. Acum e tanar si poate sa munceasca, dar l-am intrebat cat mai are de gand sa faca aceasta meserie si cu un zambet in coltul gurii mi-a spus ca nu isi va manca painea din pensie si nici macar nu s-a gandit vreodata sa renunte, mai ales ca nu stie daca fiul sau il va urma.

A patra generatie ? Nu stie si nici nu vrea sa il oblige pentru ca nu vrea ca fiul sau sa devina un meserias prost.

Mi-am notat tot ce mi-a zis Costin Ciucu pe hartie, pe care apoi le voi arunca asa cum a facut si el cu diploma sa de liceu. A fost doar o bucata de hartie care trebuia sa fie, asa, doar de ochii lumii deoarece, spune el,  nu i-a folosit la nimic.

Desi nu e perioada Craciunului, cea mai aglomerata perioada a sa, atunci cand vin macelari, frizeri sau croitori cu tot felul de cutite, toporase sau brice pentru ras, clienti sunt multi si avea drepatte cand imi spunea ca nu are timp sa se plictiseasca, deoarece de multe ori nici nu stie cand trece timpul. Se pare ca mai greu e in zilele in care dai peste un client mai dificil care iti cere, de exemplu, sa ii sudezi cutitul.

Incerc sa ii fac cateva poze in timp ce munceste chiar si la motorul sau vechi de 45 de ani, dar mi-e greu sa tin pasul si imi dau seama ca acele maini chiar mesteresc in fiecare zi mici obiecte pe care noi avem obiceiul sa le ignoram sau sa le pierdem.

Aceasta este o lume pe care trebuie sa o privesti ca sa o intelegi si in inima Bucurestiului, intr-o zi in care orasul rasuna de activitate, cu cat te indepartezi de o lume ce pare de ieri, iti dai seama ca doar noi suntem dintr-un alt film in care uitam sau ne facem ca nu ii vedem pe cei care isi fac meseria cu placere, indiferent care este ea.

Asa ca data viitoare cand aveti un cutit de ascutit, stiti unde sa mergeti : pe strada Lizeanu Nr. 40, un loc unde timpul este inchis cu cheia, facuta chiar de Costin Ciucu.

StirideBine va asteapta si martea viitoare pentru a afla o noua poveste din seria “Oameni de Bine“, atunci cand o sa cunoastem un om care a transformat fotografia intr-un stil de viata.

Noaptea Muzeelor. Lista institutiilor de cultura care isi asteapta vizitatorii

Romanii vor avea ocazia sa participe si in acest an la Noaptea Muzeelor, care se organizeaza pe 19 mai. In cadrul evenimentului sunt implicate peste 3.000 de muzee din intreaga Europa, 130 dintre acestea fiind din tara noastra. Reteaua Nationala a Muzeelor din Romania (RNMR) este partener oficial al evenimentului la nivel international, coordonand desfasurarea Noptii Muzeelor in tara.Asociatia se ocupa si de organizarea circuitului muzeal din Capitala, initiat in 2008 de Muzeul National de Arta al Romaniei.Ca o premiera, in acest an si clujenii vir avea ocazia sa participe la o astfel de vizita, la ei in oras.

Potrivit site-ului noapteamuzeelor.ro institutii de cultura din peste 30 de orase din tara (Aiud, Alba Iulia, Alexandria, Bacau, Baia Mare, Botosani, Bran, Brasov, Braila, Bucuresti, Caransebes, Constanta, Ciucea, Cluj-Napoca, Craiova, Dej, Deva, Galati, Giurgiu, Iasi, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Sf. Gheorghe, Sibiu, Sighisoara, Sinaia, Slatina, Slobozia, Targoviste, Targu-Jiu, Tirgu-Mures si Turda) isi asteapta vizitatorii sambata in nocturna.

Concerte, proiectii de filme, personaje care prind viata, activitati pentru copii, spectacole si prezentari de costume de epoca completeaza intr-un mod inedit programul acestei nopti speciale, transformand vizitarea expozitiilor organizate de muzee in experiente de neuitat.

Unde puteti merge

In Capitala, bucurestenii pot alege sa-si petreaca noaptea de 19 spre 20 mai parcurgand atat muzee care si-au facut o traditie din sarbatorirea acestui eveniment, cat si muzee sau organizatii culturale care s-au alaturat recent manifestarii.

In 2010, intrau in circuitul Noptii Muzeelor Arhivele Nationale ale Romaniei, Fundatia Lowendal si Centrul Cultural Art Society, urmate, anul trecut, de Muzeul Bellu, Muzeul National Tehnic “Prof. Ing. Dimitrie Leonida” si Biblioteca Centrala Universitara “Carol I”, pentru ca la aceasta editie bucurestenii sa poata vizita si Muzeul de Arta Veche Apuseana “Ing. Dumitru Furnica-Minovici”, Universitatea Spiru Haret, Scoala Centrala si Biblioteca Nationala a Romaniei (unde vor putea admira expozitia World Press Photo Romania).

Iata care sunt institutiile de cultura pe care le puteti vizita daca sunteti in Bucuresti:

# Arhivele Nationale ale Romaniei

# Centrul Cultural ArtSociety

# Muzeul National al Aviatiei

# Biblioteca Centrala Universitara “ Carol I”

# Muzeul National Cotroceni

# Fundatia Lowndal

# Muzeul National al Taranului Roman

# Muzeul de Arta Veche Apuseana Dumitru Furnica- Minovici

# Muzeul National Tehnic “ Prof. ing. Dimitrie Leonida”

# Muzeul de Arta “ Vasile Grigore”- pictor si colectionar

# Muzeul National de Arta al Romaniei

# Universitatea Spiru Haret

# Muzeul National al Satului “ Dimitrie Gusti”

# Muzeul Bellu

# Muzeul National “ George Enescu”

# Muzeul National al Hartilor si Cartilor Vechi

# Muzeul National de Istorie Naturala “ Grigore Antipa”

# Muzeul National de Geologie

# Muzeul National De Istoerie a Romaniei

# Muzeul National al Literaturii Romane

# Muzeul Municipiului Bucuresti

# Muzeul National de Arta Contemporana

# Biblioteca Nationala a Romaniei

# Scoala Centrala

# Muzeul National al Pompierilor

Lista muzeelor din tara care sunt incluse in eveniment:

#Muzeul Judetean Buzau

# Muzeul Judetean de Arta “Centrul Artistic Baia Mare”

# Muzeul de Arta Timisoara

# Muzeul Banatului Timisoara

# Muzeul Catedralei Mitropolitane Timisoara

# Muzeul Emil Kindlein Timisoara

# Galeria Calina Timisoara

# Galeria Helios Timisoara

# Galeria Jecza Timisoara

# Galeria Triade Timisoara

# Complexul Muzeal Arad

# Muzeul Viticulturii si Pomiculturii Golesti

# Muzeul Banatului Montan Resita

# Muzeul de Istorie si Muzeul de Stiintele Naturii Aiud

# Muzeul Judetean Teleorman ( Alexandria)

# Muzeul National al Unirii Alba Iulia

# Complexul Muzeal “ Iulian Antonescu” Bacau

# Complexul Muzeal de Stiintele Naturii “ Ion Borcea” Bacau

# Muzeul de Mineralogie Baia Mare

#Muzeul Judetean Botosani

# Castelul Bran

# Muzeul Casa Muresenilor Brasov

# Centrul Cultural Petre Tutea Brasov

# Muzeul Brailei

# Muzeul Judetean de Etnografie si al Regimentului de Granita Caransebes

# Muzeul Marinei Romane Constanta

# Muzeul Olteniei Craiova

# Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane Deva

# Muzeul de Arta Vizuala Galati

# Muzeul Judetean “ Teohari Antonescu” Giurgiu

# Complexul Muzeal National Moldova Iasi

# Muzeul Tarii Crisurilor Oradea

# Muzeul Judetean Arges – Pitesti

# Muzeul National al Petrolului- Ploiesti

# Muzeul National al Carpatilor Rasariteni- Sf. Gheorghe

# Complexul National Muzeal Astra- Sibiu

# Muzeul National Brukenthal- Sibiu

# Muzeul de Istorie Sighisoara

# Muzeul National Peles- Sinaia

# Muzeul Judetean Olt- Slatina

# Muzeul agriculturii Slobozia

# Muzeul Judetean Ialomita- Slobozia

# Complexul National Muzeal “ Curtea Domneasca” din Targoviste

# Muzeul Judetean Mures- Tg.Mures

#Muzeul Judetean Gorj “ Alexandru Stefulescu”- Targu-Jiu

# Muzeul de arta Cluj-Napoca

# Muzeul Etnografic al Transilvaniei- Cluj-Napoca

# Muzeul National de Istorie a Transilvaniei – Cluj-Napoca

# Muzeele universitatii Babes-Bolyai- Cluj-Napoca

# Centrul Cultural Petre Tutea- Cluj- Napoca

# Virtus Antiqua- Cluj- Napoca

# Muzeul de Istorie Turda

# Muzeul “Octavian Goga”- Ciucea

# Muzeul Municipal Dej

# Galeria Frezia Dej

© 2020 Prince Radu. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.