Prince Radu

A treia editie de GOmentorship a avut loc marti seara in Sala de Lectura a Facultatii de Litere. Desi au fost anuntati patru participanti, din motive obiective, doi dintre ei nu au fost prezenti: Vladimir Bog si Radu Georgescu.

Prin urmare, primul vorbitor a fost Tudor Giurgiu care a inceput povestea sa cu perioada copilariei, cand era pasionat de fotbal si isi dorea sa ajunga comentator sportiv.  “Totusi, pe vremea aceea bunica ma ducea la filme si cred ca de atunci s-au sadit niste lucruri”, a spus el. “In decembrie 1989 eram in clasa a XII-a si ma pregateam sa dau medicina. Pe 26 decembrie am anuntat familia ca vreau sa schimb si sa fac regie de film”, a marturisit el. Pentru parinti a fost un soc, nu stiau cum sa ma ajute. M-am aruncat in povestea cu regia, am luat lectii particulare. Totusi, am dat si la medicina pentru ca ai mei m-au convins ca e aberant sa dau cu piciorul la patru ani de invatat. Dupa admitere, am plecat la mare la Costinesti. Aveam o singura fisa pentru telefon si am sunat acasa sa aflu daca am luat la medicina. Tata mi-a zis ca am picat din cauza anatomiei, asa ca m-am bucurat. Daca as fi intrat la medicina nu stiu cum ar fi decurs lucrurile cu regia”, a mai povestit Tudor Giurgiu. “Am intrat la regie cred ca din intamplare. Era o perioada cand trebuia sa intre foarte multi la regie, a fost un elan … Facultatea nu mi-a dat mare lucru, nu stiu cum e acum. Nu prea am ramas cu multe din ce trebuie sa faca un regizor”, a mai spus Giurgiu inainte de ajunge sa vorbeasca despre mentori. Primul meu mentor a fost Mircea Veroiu, un regizor care nu mai e printre noi. “El spunea: ‘N-o sa faceti film pentru ca situatia in tara se va degrada…’ si indemnul lui era de a pleca din tara. Nu stiu daca am facut bine daca am ramas, uneori ma gandesc ca era mai bine sa plec”, a marturisit Giurgiu. Al doilea mentor a fost pentru el Lucian Pintilie. “Am lucrat la inceput ca asistent de filmare, faceam tot felul de lucruri. Asa am ajuns sa-i fiu secund domnului Pintilie. A fost o experienta interesanta la filmarea peliculei “Prea tarziu”, in Valea Jiului.”

Numele lui Tudor Giurgiu se leaga direct de TIFF (Festivalul de Film Transilvania), pentru care regizorul a afirmat:  “TIFF este un exemplu de ceva care s-a nascut din capul meu. Am fost sfatuit sa aiba numele Transilvania pentru ca este cuvant cunoscut in afara, e un nume sonor. La anul va fi a zecea editie. Merg in fiecare an, desi nu mai sunt implicat direct. Sunt doua saptamani care ma incarca pozitiv, care ma fac sa uit ca imi pare rau ca nu am plecat din tara.”

Despre experienta sa in conducerea Televiziunii Romane, Tudor Giurgiu a spus: “Cred in continuare ca am facut un lucru bun mergand la carma TVR, dar cred ca nu ai cum sa lupti impotriva unui sistem pe care noi nici macar nu-l cunoastem, un sistem subteran, exista niste interese de grup foarte puternice care doresc ca lucrurile sa stea pe loc, sa nu avansaze.”

Provocat de studentii prezenti la aceasta editie de GOmentorship, Tudor Giurgiu a subliniat: “Daca aveti ceva in cap trebuie sa bateti foarte mult pentru ideea voastra. Cred ca propriile capacitatie se educa. Talentul e destul de greu cuantificabil si cred ca, daca ajunge sa fie apreciat, se intampla tarziu. Cred ca daca nu faci greseli, nu treci peste niste etape si nu arati niste experiente.” In ce priveste planurile de regizor, Tudor Giurgiu a martusit ca vrea sa faca o comedie: “E o tehnica speciala si o experienta interesanta sa faci si comedie.”

Simona Popescu a inceput alocutiunea de la GOmentorship afirmand: “Sunt scriitoare, e ceva ce nu-ti propui, se intampla sa fii…Nu mi-a trecut prin cap sa fiu scriitoare, sa scriu mi se parea o munca epuizanta.” “Imi plac scriitorii care publica putin, desi imi place foarte mult Bacovia.”

“Daca s-ar fi putut as fi vrut sa ma fac “cititor”. Ar fi fost teribil sa pot sa fiu cititor, sa existe senzori care detecteaza ca functioneaza”, a mai marturisit Simona Popescu intr-o maniera unica, de narator care te tine cu sufletul la gura. “Cand eram copil si ma uitam in manuale, scriitorii erau numai barbati, batrani si pe deasupra, erau si morti, deci nici ma gandeam ca o femeie poate fi scriitoare.” Insa timpul a aratat ca lucrurile se pot schimba, iar dupa ani, Simona Popescu a ajuns in manualele alternative.

Au urmat alte proiectii de viitoare ‘meserii’: biolog, vrajitoare, deprindere capatata de la cele doua bunici si…inspectoare- “Asta si-ar fi dorit tata”, a mai precizat Simona Popescu.

Au urmat povesti ale volumelor publicate. Romanul “Exuvii” ar fi putut sa aiba un alt titlu daca scriitoarea ar fi ascultat de reprezentantul editurii, care credea ca acest titlu va fi o piedica in calea vanzarilor. Insa, titlul a ramas neschimbat, iar vanzarile au fost chiar bune, a mai spus Simona Popescu. Ea a mai evocat si alte momente in care a ales sa nu faca niciun compromis, neavand pareri de rau din aceasta cauza.

Povestile trairilor ei din copilarie care s-au rasfrans asupra vietii sale din prezent au captat atentia auditorilor care au aflat ca, daca au inclinatii creative si nu reusesc cu desenul, pictura sau muzica, ma au o sansa: sa se faca scriitori.

Televiziunea va reduce tone de emisii poluante pentru urmatorul deceniu, evitand calatoriile inutile, potrivit unui studiu.

Poluarea mediului este una dintre cele mai importante probleme globale si o dezbatere foarte prezenta in societatea actuala, mai ales din ultimii ani cu vizibilitatea miscarilor impotriva schimbarilor climatice, cum ar fi Vinerea pentru viitor , care au facut reganditi-ne modul de viata si ca diferitele guverne ale lumii au fost nevoite sa ia masuri pentru reducerea emisiilor poluante. De exemplu, unul dintre angajamentele la recentul Summit climatic este de a reduce una din fiecare trei tone de CO2 pentru ca Uniunea Europeana sa reduca emisiile cu 55% in 2030.

Actiunile administratiei s-au concentrat cel mai mult in promovarea utilizarii transportului public pentru a reduce numarul de masini in circulatie si chiar a promova utilizarea bicicletei sau a scuterului pentru a merge la serviciu . Si desi transportul este unul dintre domeniile in care se pot face cele mai multe progrese in domeniul energiei curate si verzi, aceste mici schimbari nu sunt suficiente pentru a inversa o situatie de urgenta climatica, in special in orasele mari.

Telecomunicatii: solutia cheie pentru schimbarile climatice

Una dintre solutiile posibile pentru reducerea poluarii poate fi telelucrarea. Ca companiile permit angajatilor sa lucreze de acasa nu este doar pozitiv pentru ei si pentru lucratorii insisi, dar este, de asemenea, o practica ecologica.

Astfel, exista o arma noua si neasteptata in lupta impotriva schimbarilor climatice: birourile flexibile de lucru. Deoarece birourile flexibile la locul de munca sunt amplasate din ce in ce mai mult in suburbiile marilor orase si districte financiare, navele lungi si poluante devin un lucru trecut. De asemenea, naveta poate fi incomoda si incredibil de lunga si este o sursa uriasa de poluare.

Economic Survey Suburban prezice beneficiile de mediu in urmatorul deceniu , ca urmare a localiza spatii de lucru flexibile in orase, orase si zone suburbane de 2029. Studiul a analizat impactul socio-economic al muncii flexibile in 19 tari: Australia, Austria Belgia, Brazilia, Canada, China, Franta, Germania, India, Italia, Japonia, Olanda, Noua Zeelanda, Filipine, Africa de Sud, Spania, Elvetia, Regatul Unit si Statele Unite.

Descentralizarea oraselor reduce emisiile

Oferind lucratorilor o alternativa utila pentru a lucra in suburbii este mai necesar ca niciodata, permitand astfel oamenilor sa lucreze mai aproape de casele lor, spatii de birou flexibile economisind muncitorii in timp, impreuna cu consecintele poluarea mediului.

Mai mult, studiul releva, de asemenea, beneficiile economice ale acestor spatii suburbane, subliniind modul in care economia flexibila ar putea contribui cu peste 254 miliarde de dolari la economiile locale in urmatorul deceniu.

Raportul releva, de asemenea, ca cei care se muta de la un loc de munca flexibil la domiciliu intr-un spatiu de colaborare contribuie mai mult la mediu, deoarece este mai eficient din punct de vedere energetic pentru a incalzi si lumina un spatiu comun decat o casa pentru un lucrator singur.

Vineri a avut loc la Targul de carte Gaudeamus dezbaterea “De la cuvantul vorbit la cuvantul scris”, organizata de Camera Stirilor Radio Romania si Agentia de presa Rador. Cu aceasta ocazie, s-au adus in discutie problemele actuale ale jurnalismului din Romania, respectarea unor standarde profesionale si lupta pentru supravietuire a publicatiilor si a produselor media.

La dezbatere au participat Radu Carp, directorul general al Institutului Diplomatic Roman, Radut Balbaie, director al trustului de presa al MApN, care este si profesor de jurnalism, specializat pe agentii de presa, Zorin Diaconescu, consilier principal al presedintelui director general al Radio Romania, specialist in jurnalism, Maria Toghina, vicepresedinte al Clubului Roman de Presa, Remus Pricopie, decanul Facultatii de Comunicare din cadrul SNSPA, Valeriu Rapeanu, critic literar si profesor de jurnalism.

Carmen Ionescu, redactor sef Rador, a deschis discutiile cu intrebarea: “Auzim prea des ca un jurnalist, o televiziune sau un ziar nu respecta standardele. Cat de important este pentru societate ca jurnalistii sa respecte anumite reguli, care ar trebui sa fie aceleasi pentru intreaga breasla?

“Se simte nevoia unor standarde profesionale unitare si, din pacate, intr-o perioada de criza, breasla nu are ragazul necesar pentru a se aseza la aceeasi masa. In ultimii ani, asistam la o degradare a spatiului jurnalistic, degradare care, in momentul in care vom avea sondaje noi de opinie vor arata scaderea credibilitatii presei la nivelul perceptiei opiniei publice“, a precizat Maria Toghina.

Remus Pricopie a intervenit in discutie facand un scurt istoric al presei si ajungand la secolul XXI. “Am avut cateva proiecte de legi prin care diferiti parlamentari au propus diferite metode prin care jurnalistii sa fie disciplinati sau educati sau nu stiu exact ce anume doreau acesti domni parlamentari. De fapt, in principal, se refereau la acel tip de presa care se asaza undeva in zona tabloidului, numai ca se discuta, din cate am inteles, despre presa, in general“, a precizat Remus Pricopie. “Curtea Europeana regleaza foarte clar problema calomniei si spune ca jurnalistul are voie sa treaca peste o bariera tocmai pentru ca nu se refera la un om oarecare de pe strada ci se refera la o persoana publica. Intrebarea este unde se traseaza limita. Daca ne uitam la experientele din Europa si din America vedem ca de fapt singurii care pot sa stabileasca limita nu sunt parlamentarii cu proiectele lor legislative, ci sunt jurnalistii. Freedom House, spre exemplu, a elaborat un set de indicatori ai democratiei. Unul dintre indicatori era legat de comunicarea publica, cat de libera este aceasta in toate directiile, nu doar in ceea ce priveste jurnalismul. UNESCO a emis la un moment dat un raport privind comunicarea si comunicatiile, deci nu doar comunicarea, ci si dominarea canalelor de comunicare. Astfel, s-a creat un comitet interguvernamental prin care se incearca monitorizarea indicatorilor de libertate a presei“, a mai afirmat Remus Pricopie.

Radut Balbaie a subliniat: “Standardele nu se degradeaza, se degradeaza practicile. Totusi, standardele sunt influentate de practica sociala. Jurnalistul nu poate sa fie mai bun decat societatea, fiindca jurnalistii sunt parte a societatii, iar actul realizat de jurnalisti nu e nimic altceva decat acoperirea mediatica a faptelor sociale.”

“Daca stam de vorba cu publicul, asculatori, privitori constatam, in general, o stare de nemultumire fata de ceea ce le oferim dansilor. Daca vorbim cu colegii din profesie, constatam aceeasi nota de nemultumire”, a afirmat Zorin Diaconescu, continuand cu intrebarea: “Daca toata lumea este nemultumita, de ce se intampla totusi ceea ce se intampla?” “Noi suntem facuti sa credem ca publicul nostru este mult mai vulgar, mai prost si mai indecent decat este el in realitate, pentru ca asa se explica presiunea care vine de la punctele de rating si de la alti factori de a face grea viata, nu doar a jurnalistului, ci si a editorului care trebuie sa dea niste raspunsuri in fata actionarilor“, a explicat Zorin Diaconescu, care si-a exprimat opinia privind comunicarea culturala: “Eu cred ca pe acolo va fi usa prin care vom putea iesi impreuna din acest impas.”

Radut Balbaie a ridicat si problema internetului in jurnalism afirmand ca “internetul e o sursa, dar nu e o sursa infailibila. A ajuns sa-mi fie frica sa folosesc o depesa de agentie. E o mare problema, fiindca, daca se pierde credibilitatea agentiei sau credibilitatea unui canal.”

Referitor la subiectul comunicarea culturala, Radut Bilbaie a afirmat: “Daca vorbesti corect romaneste pe postul public sau in ziar, cu siguranta faci un act cultural si asta e extraordinar. In cele mai variate medii trebuie sa indraznim mai mult si sa facem mai mult pentru a-i castiga de partea noastra si pe ceilalti“, a mai punctat Radut Bilbaie.

Valeriu Rapeanu a adus in discutie problema programelor si materialelor pe teme de cultura: “Oricat mi s-ar parea de absurd, chiar in zilele noastre, s-a dat atacul nu numai impotriva presei sau segmentului de presa care abordeaza problema politica si economica etc, ci si a celei care abordeaza problemele culturale.” Jurnalul de duminica sau Ziarul de duminica, produse culturale, si-au incetat aparitia. “Mentalitatea se schimba pentru ca noi, eu nu obosesc sa spun, noi am parcurs 21 de ani, exact perioada dintre cele doua razboaie mondiale, timp in care s-au schimbat multe. De ce nu s-ar fi schimbat si acum? Problemele, schimbarea de mentalitate, optica, care s-a transformat de cateva ori, duce la faptul ca o revista literara are din ce in ce mai putini cititori. Ratingul este zeul, este cel in numele caruia poti sa faci orice. De aici incepe…“, a afirmat Valeriu Rapeanu.

Radu Carp a subliniat: “Cred ca orice analiza cu privire la felul in care presa ar trebui sa transmita anumite valori culturale, sa aiba programe culturale, ar trebui sa nasca de la o intrebare foarte simpla: care este gradul, nevoia de cultura la ora actuala in societatea romaneasca? Cred ca lucrurile ar trebui investigate mai profund, cred ca aceasta nevoie este constanta, numai ca noi nu avem instrumentul sa o interpretam corect.” “Nu putem pretinde sa existe o nevoie mai mare de cultura si o reflectie mai mare, o difuzare mai mare a programelor culturale cata vreme noi insine avem probleme in a ne adapta si a gasi cea mai buna modalitate de comunicare. In concluzie, cred ca este o problema extrem de delicata in care nu exista o reteta universala. Pur si simplu, inovatia si traditia cred ca trebuie sa fie puse pe acelasi plan atunci cand vorbim de transmiterea continuturilor culturale prin presa“, a incheiat Radu Carp.

Sunt sigura ca cei mai multi dintre voi stiti sau macar ati auzit despre piesa de teatru “Straini in noapte”, o comedie romantica in care joaca Emilia Popescu si Florin Piersic, iar regia este semnata de Radu Beligan. Si pentru ca cel mai bine este sa intrebi direct sursa, StirideBine a stat de vorba cu Florin Piersic inaintea primului spectacol pe care l-a sustinut in Otopeni, la Centrul Cultural “Ion Manu”. Primul dar nu si ultimul!

Catalin Mares a fost cel care m-a condus la cabina unde Florin Piersic se pregatea pentru spectacol. I-a spus cum il cheama iar acesta a tinut sa adauge ca asa trebuia sa-l cheme si pe el, Catalin, dar parintii s-au gandit ca in catalog, la scoala, o sa sune cam urat, precum o cacofonie, Piersic Catalin. Asa ca au facut un compromis, de dragul dulcelui grai romanesc, si i-au spus Florin.

Stiam ca vorbeste mult, de fapt toti stim asta si acest mini interviu mi-a confirmat-o. Mi-a spus ca nu are prea mult timp la dispozitie dar la cateva intrebari poate sa-mi raspunda. Si si-a lasat pudra jos, se machia in acel moment, singur, si a inceput sa-mi povesteasca despre piesa.

De ce ati ales sa jucati tocmai in aceasta piesa?

Florin Piersic: Nu am ales-o eu! Piesa aceasta a fost aleasa de maestru Radu Beligan care fiind la Paris a vazut spectacolul la Teatrul Robert Husein, care este actorul tineretii noastre. L-am vazut in filme, l-am vazut in foarte multe filme, nu l-am vazut in piese de teatru dar are propriul teatru in Paris. Si maestrul Beligan a vizionat acolo aceasta piesa care are ca titlul original “Montagne Russe“. In piesa juca o actrita, pe numele ei Astride Veillon si cu Alain Delon in rolul meu care a dorit sa debuteze in teatru la 70 de ani, ceea ce este un lucru foarte greu.

In punctul in care a inceput sa vorbeasca despre Alain Delon s-a imbujorat tot iar in voce i se simtea o pasiune enorma pentru acest actor. Mi-a spus de imensul respect pe care il are fata de Alain Delon, pe care il considera unul dintre cei mai buni actori ai cinematografiei mondiale. Si dupa aceasta paranteza de suflet, a revenit la piesa sa.

Florin Piersic: Ca sa fiu sincer, maestru Radu Beligan nu a fost foarte multumit de piesa, dar a fost impresionat de text, scris de Eric Assous care a aprobat ca maestru sa traduca si sa aduca piesa in tara. El a venit si mi-a zis, “am adus aceasta piesa pentru tine”. Eu am primit multe propuneri de piese dar dupa ce am citit-o pe aceasta, mi-a placut foarte mult.

Pentru cei care nu stiu foarte bine, care este succesul de care se bucura “Straini in noapte”?

Florin Piersic: Jucam de doi ani si jumatate, cu pauza aferenta in iunie, iulie, august. Am avut succes mare! Nu pot sa-mi amintesc de vreo sala de spectacol unde sa nu fi fost toate locurile date si biletele vandute cu multe saptamani inainte. De aici plecam la Timisoara unde am jucat-o de 16 ori, apoi mergem la Arad, unde am fost de 10 ori, la Cluj de 15 ori, Brasov, Baia Mare, Constanta si azi o jucam pentru prima oara la Otopeni unde ne bucuram enorm ca suntem deoarece totul arata excelent, am fost pe scena si mi-a placut cum arata. Pentru noi, interpretii dar si pentru maestru Beligan, aceasta piesa este un fel de iubire, noi iubim aceasta piesa, care s-a bucurat de cronici exceptionale.

Cat credeti ca o sa mai jucati aceasta piesa?

Florin Piersic: Asta noi nu stim, depinde de public. Noi mergem inainte pentru ca acolo unde mergem mereu ni se spune “mai vrem, sa mai veniti”. Ceea ce inseamna ca oamenilor le place. Noua nu ne vine sa credem ca am ajuns la peste 250 de spectacole. Dupa 24-25 mai, cand ne intoarcem la Otopeni, urmeaza pauza, dar o sa revenim in septembrie, octombrie, noiembrie si mai vedem.

Cum a fost colaborarea cu Emilia Popescu?

Florin Piersic: Bine, foarte bine. Ea este o actrita foarte talentata. Ne-am inteles foarte bine, am colaborat. Ea a ascultat de mine, eu de ea pentru ca indiferent de ceea ce iti spune autorul si textul, tu trebuie cu imaginatia ta sa combini si sa realizezi o legatura intre cele doua personaje. Mai vreau sa-ti spun ca la premiera piesei de la Opera Nationala din Bucuresti, dupa terminarea spectacolului, sala a aplaudat in picioare timp de cateva minute, iar maestru Beligan a urcat pe scena si mi-a zis, nici eu nu stiam, ca autorul este aici, in randul trei. El s-a ridicat si cu textul in mana a spus emotionat si bucuros ca si-a recunoscut piesa din toate punctele de vedere, ca este o replica extraordinara, doar ca in aceasta seara el si-a rescris-o, atat de frumos a fost jucata.

Vi s-a mai intamplat vreodata asa ceva?

Florin Piersic: Nu, sa vina autorul pe scena si sa spuna asa ceva despre piesa, nu, niciodata! Si acum sunt un pic agitat deoarece dupa acest spectacol mergem la gara, unde zburam, zburam cu ghilimelele de rigoare pentru ca nu merg avioanele, catre Timisoara unde avem spectacol si apoi mergem la Arad, ca sa ne intoarcem la Bucuresti unde o sa avem spectacol la Palatul National al Copiilor.

Si intr-adevar era agitat si trebuia si sa-si termine machiajul deoarece mai erau mai putin de 40 de minute pana sa inceapa spectacolul. Asa ca m-am multumit cu acest mini interviu dar si cu faptul ca de fiecare data atunci cand imi zicea numele cuiva strain, avea grija sa-mi dicteze pe litere ca sa-l scriu corect in articol. Mi-a multumit simplu si natural ca am venit sa-i iau acest interviu, de parca lui ii facusem o favoare, nu mie si acest lucru m-a facut sa-l apreciez si mai mult.

De obicei la teatru suntem anuntati, inainte de inceperea spectacolului, sa ne inchidem telefoanele. Atat de neplacut este sunetul unui telefon pentru actori, incat Florin Piersic a aparut pe scena si ne-a rugat sa le inchidem, deoarece nu ii place cand nasul Emiliei Popescu se face alb atunci cand aude melodia unui telefon in sala. Asa ca doamnelor si domnilor, putin respect, macar atunci cand va roaga, in persoana, Florin Piersic!

Despre piesa nu o sa va vorbesc deoarece un astfel de spectacol trebuie vazut, nu comentat dar va spun ca avea dreptate atunci cand imi spunea ca salile sunt pline iar oamenii aplauda minute in sir la sfarsit, poate ca sa aiba timp si Emilia Popescu sa isi stearga lacrimile personajului si sa ne zambeasca frumos.

Atunci cand am iesit din cabina sa de machiaj, Florin Piersic m-a rugat sa scriu frumos, asa ca m-am gandit ca cel mai bine ar fi sa fac acest articol sub forma de interviu si sa las actorul sa-si “interpreteze” rolul si pe site-ul nostru iar eu doar sa aduc completarile. Si sper ca v-a placut cat de frumos a vorbit Florin Piersic despre “Straini in noapte”.

Pentru ca se apropie un nou Online Business Forum la Targu Mures peste 2 saptamani, l-am abordat pe Claudiu Gamulescu (initiator si organizator alaturi de FPP) intr-un e-interviu despre evolutia evenimentului, planuri de viitor si impactul Online Business Forum pentru piata de business din Romania.

Cateva cuvinte despre Online Business Forum: este un eveniment care a debutat in aceasta toamna la Brasov, eveniment dedicat stimularii integrarii Internetului in strategia de business a oricarei companii. Faptul ca a debutat in tara, si editiile care au urmat si urmeaza s-au concentrat pe alte zone decat Bucurestiul, reprezinta o veste buna pentru piata online romaneasca si pentru mediul de afaceri in ansamblu: inseamna crestere, dezvoltare si un pas in plus catre maturizare.

Ce idee a stat la baza evenimentelor OBF de anul asta si anul viitor? De unde a pornit ideea unor evenimente de “promovare a utilizarii Internetului in afaceri”? Sunt evenimente doar “pentru incepatori” ?

C.G: Ideea nu este una noua, ci are doua mari radacini. Una este rezidenta in actiunile incepute in 2007-2008 impreuna cu partenerii nostri bulgari Design.bg , de a pune bazele unei Academii Internet pentru Europa de Est, care sa dea know-how pentru cei care vor sa stapaneasca mediul digital. A doua radacina a stat intr-un program propus de mine anul trecut catre Boom si Intact de a porni o caravana in Romania in toate orasele, actiune prin care ar fi trebuit sa ne intalnim fata in fata cu partenerii nostri de afaceri din toata Romania. Apoi a fost intalnirea cu Peter Barta si Fundatia Post Privatizare, o ocazie unica de a pune cap la cap actiunile a doua entitati. Din doua idei si determinarea FPP, a reiesit Online Business Forum, un eveniment dedicat tuturor celor care vor sa isi creasca SPIRITUL antreprenorial prin folosirea instrumentelor tehnologice noi, adica in speta Internet.

Ce au insemnat cele 2 evenimente din seria OBF (Brasov si Pitesti) pentru mediile locale de busines? De ce crezi ca au avut un impact asa pozitiv si ca receptivitatea a fost atat de mare in cele 2 locatii si in a treia (Tg Mures ) care urmeaza in curand?

C.G: Prima masura care o fac este in indicatori. Numar de inscrisi, mailuri, feedback, activitate, grupuri, actiuni in sine. Pot sa va spun ca cele doua evenimente au generat multa actiune in jur. Alta apreciere care o fac este subiectiva. M-am uitat in ochii celor prezenti la eveniment si am gasit acelasi licar care l-am vazut acum 5-6 ani la evenimentele facute in Bucuresti. Sunt curiosi, afla lucruri noi, sunt incantati ca pot sa isi scada efortul depus. Targu Mures e abia a treia locatie. Am un plan ambitios sa fac evenimente in toate orasele din Romania.

Bucurestiul e atipic fata de restul tarii. Am vazut ca multa lume a cerut pe site organizarea la Bucuresti. De ce crezi?

C.G: Pentru ca proportional e mai multa lume in Bucuresti. Nu e atipic, doar ca gradul de atentie e mai redus. Adica asculta, intra pe o ureche si iese pe alta. Nu pretuiesc atat de mult sfaturile pentru ca piata ii preseaza si nu au rabdarea pe care o au firmele din restul tarii. Dar o sa facem si la Bucuresti evenimentul, pe tipicul orasului, mare, fastuos, cu sclipici. Evident, continutul si restul o sa fie de aceeasi calitate care ne caracterizeaza. Sau ca sa nu fim orgoliosi, calitatea pe care zic companiile ca o oferim si care se poate proba la o simpla cautare de Google.

Spuneai ca intentionezi organizarea unui OBF si la Bucuresti, ce vrei sa aduci diferit fata de restul tarii?

C.G: Nu vreau sa fie mult mai diferit. O sa fie mai mare in primul rand, +250 persoane. O sa tina o zi si nu jumatate de zi. O sa fie mai multi speakeri plus internationali. Poate ca va fi o Gala a celorlalte evenimente. Inca nu stiu. Am o singura certitudine, noi sutnem buni ascultatori. Ce isi va dori piata, va primi. Intrebam, ascultam, intelegem, si indrumam. Asta e filozofia.

Ce intentioneaza sa aduca bun seria OBF-urilor de anul viitor, in mediul de business din Romania? Pentru ca am inteles ca vrei sa organizezi evenimentul in 10 din cele mai mari orase din tara.

C.G: Te corectez putin. In 10 orase care merita, nu neaparat ca sunt cele mai mari. Muresul de exemplu nici nu stiu daca e in top 10, dar in top 10 Internet e cu siguranta. Avantajele OBF sunt ca vor fi practice. Nu sunt evenimente in care sa iti povestim ce frumos e pe Internet, ci unde te invatam cum sa il folosesti pentru binele firmei tale. Antrenam moduri de gandire proInternet si cultivam dezvoltarea continua. Cei care vin la noi la evenimente au grupuri de lucru ulterioare online si sunt conectati la noi prin studiul cu platforme de eLearning. Evenimentele noastre sunt mai degraba seminarii hands-on decat conferinte. Iti garantez ca si o companie care presupunem ca stie web are ce invata din OBF.

Ce impact au evenimentele asupra celor care deja activeaza in piata online? (cei care furnizeaza servicii de externalizare a unor activitati pe online – webdesigneri, agentii interactive, research online etc).

C.G: Pai ar putea sa le creasca piata, dar nu asta e scopul. Scopul nostru este eficienta, adica sa invatam companiile sa actioneze corect, sa cunoasca actiunile, sa masoare, sa ia decizii, sa stie ce si unde sa caute, sa lucreze cu capul in locul efervescentelor de moment. Specialistii pot sa ne ajute mult in popularizarea evenimentului  pentru ca si noi ii ajutam pe ei. De un singur lucru trebuie sa ne dam seama:  cat suntem de buni si ca nu stim nimic despre aceasta. Pentru ca nu ne-a spus nimeni. In mare, asta incercam cu OBF, sa va spunem ca stiti, ca sunteti buni, ca ii puteti bate pe europenii din vest … dar ca trebuie sa si actionati.

Multumim Claudiu, multa bafta cu evenimentul de la Targu Mures si asteptam cu interes punerea in practica a planului ambitios de popularizare a utilizarii eficiente a Internetului, care reprezinta un lucru foarte bun pentru online-ul si businessul autohton.

Astazi a avut loc evenimentul Business Ethics 360 organizat de Fundatia Post Privatizare – eveniment despre care am mai scris si pe care l-am recomandat. Subiectul conferintei a fost unul considerat de multi utopic, insa, din ce in ce mai mediatizat.

Mai mult, conceptul de etica in afaceri  se anunta a fi un subiect la moda in 2010, un subiect care va fi dezbatut in seria de evenimente dedicate pe care o pregatesc cei de la FPP.  Evenimentul a inceput la ora 9.30 cu o prima dezbatere pe tema “Etica in afaceri in pietele emergente in vremuri de criza” . Au vorbit pe rand, Peter Barta (FPP), Stephen Young si Daniela Nemoianu (KPMG). Moderatoarea discutiei a fost Andreea Rosca care a afirmat ca este un moment bun pentru a vorbi despre etica deoarece se identifica o nevoie din ce in ce mai mare pentru modalitati de a dezvolta un business sustenabil. Adoptarea unor principii etice reprezinta una din aceste modalitati.

Prezentarea lui Stephen Young a inclus si o interesanta insiruire a momentelor de disfunctionalitate a capitalismului de-a lungul istoriei, de la criza lalelelor din Olanda din 1637 pana la criza inceputului de secol, cea a dot com-urilor si cea mai recenta, care se face inca resimtita.  Prin aceasta prezentare a evidentiat faptul ca bunurile materiale ale unei firme pot fi oricand supuse devalorizarii si unei eventuale crize, pe cand adevarata valoare a unei afaceri sta in bunurile intangibile, printre ele si principiile etice insusite, coduri morale sau de conduita.

Iata cateva idei si concluzii extrase din discursurile sustinute in prima parte a evenimentului:

– Clientii si partenerii sunt mai dispusi sa colaboreze/sa lucreze cu o companie atunci cand produsele/serviciile contribuie la un scop mai mare decat pur si simplu rezolvarea unei nevoi.

– Este momentul ca oamenii de afaceri sa se gandeasca la mai mult decat profit si supravituire pe termen scurt.

– Reputatia buna faciliteaza succesul.

– Cateva din exemplele date: Apple si Starbucks – valorifica mai mult atasamentul clientilor si nu vand doar produse ci ofera si creaaza experiente de consum, valori, implicare, standarde si exemple umane.

– Activele intangibile constau si in oameni si deci valoarea unei companii se reflecta si in capitalul uman, exemplu fiind companiile de consultanta sau cele care isi bazeaza activitatea pe know-how si implicarea factorului uman in prestarea activitatii.

– Succesul si depasirea crizei insemna un management bun al riscului. Riscul se ascunde in relatiile dintre o companie si clientii sai, partenerii, furnizorii, institutiile de stat etc.

– Un management bun al riscului inseamna dezvoltarea unei reputatii bune care adauga valoare.

– “Daca vreti sa treceti peste criza, gestionati riscul si etica relatiilor” a spus domnul Young in incheierea discursului sau.

– Recomandari de actiuni pentru implementarea unui sistem etic la nivelul unei companii: organizarea afacerii astfel incat sa sustina un program de dezvoltare continuu, introducerea unui cod de conduita practic si aplicabil, instruirea eficienta a angajatilor, top managementul trebuie sa dea tonul, urmarirea anumitor puncte de rascruce in procesul de angajare, oferirea mai multor canale de comunicare, impunerea respectarii codului de etica in diverse puncte critice ale activitatii (achizitii, vanzari, relatii cu clientii etc.), considerarea departamentului de RU ca partener in afacere, asigurarea consistentei in comunicare si activitate, revizuire si redefinire a obiectivelor etice.

– Etica trebuie sa fie un instrument de management al riscului dar doar cu conditia sa fie o realitate consistenta a firmei, sa faca parte din “fibra” companiei.

– S-au facut recomandari pentru cei care lucreaza in departamentele de resurse umane, privind modul etic de recrutare si analiza a potentialului de moralitate a unui candidat.

– Etica si morala trebuie sa fie vazute ca atuuri competitive.

– S-a prezentat un interesant studiu de caz: Singapore, din punct de vedere al responsabilitatii, eticii si implicarii guvernamentale.

– Antreprenoriatul trebuie sa fie o initiativa responsabila. Trebuie sa se evite afacerile de tip “hit & run” si sa se gandeasca mai mult pe termen lung.

In partea a doua a conferintei s-au prezentat instrumente etice pentru un business etic de catre Stephen Young, Tiberiu Moisa (Banca Transilvania), Magdalena Stoian (Forumul Donatorilor din Romania), Cristian Ducu (Smart Solutions & Suport). Principalele exemple de instrumente etice au fost implicarea in societate si in dezvoltarea viitorului societatii pentru o crestere sustenabila a profitului, cum este cazul Nissan (care a produs prima masina integral electrica) si implementarea unui cod de conduita, ca in cazul Bancii Transilvania.

Ca o concluzie generala a evenimentului, etica se refera atat la gandirea pe termen lung si la analiza impactului activitatii companiei asupra societatii in timp cat si la gestionarea unor relatii sanatoase cu oamenii din jurul companiei: clienti, parteneri, angajati, furnizori etc.

Se pare asadar ca anul 2009 se incheie sub semnul eticii in business deschizand drumul catre discutii mai profunde despre acest subiect in 2010. Este clar insa ca pentru a putea vorbi intr-adevar despre implementarea eticii si conduitei morale in afaceri este nevoie de multa perseverenta si proactivitate!

“Copiii mici au nevoie de atentie, este necesar sa-i observi pe fiecare in timpul jocurilor si activitatilor ca sa-i poti ajuta eficient”, este de parere doamna invatatoare Mariana Mera, care colaboreaza cu Asociatia OviuRom din 2006, de la primul atelier in scoala Gura Rosiei.

Doamna educatoare Mariana Mera si-a dorit sa iasa din rutina si sa demonstreze ca educatia alternativa poate avea o contributie majora la dezvoltarea prescolarilor. Participa la programul Sustin Educatia cu proiectul “Educatie de calitate cu materiale de calitate”, care incearca sa creasca nivelul Centrului de Constructii de la gradinita din Gura Rosiei, judetul Alba.

“Ideea modificarii si imbunatatirii Centrului de Constructii de la gradinita unde functionez mi-a venit dupa ce am vizitat Scoala Americana din Bucuresti, Scoala internationala din Cluj si o gradinita din Turcia. M-a frapat aici ca nu am vazut tot felul de jucarii (masinute, papusele, trenulete) din plastic,jucarii pe care sutem obisnuiti sa le vedem in majoritatea gradinitelor noastre. Aproape toate materialele lor sunt din lemn. Majoritatea jocurilor le pun la incercare copiilor indemanarea, imaginatia. Astfel de jocuri, nu jucarii, m-am gandit ca ar fi mult mai eficiente si mai interesante si pentru copiii de la gradinita mea”, explica doamna Mera.

Costul proiectului se ridica la 1085 de Ron, o suma importanta pentru cei din Gura Rosiei, dar care asigura dotarea Centrului de Constructii cu diverse materiale, precum un joc de constructii cabana, joc cu ciocanel si cilindri, labirint, blocuri, seturi de cuburi pe diverse teme, turn instabil de lemn, dar si puzzle-uri sau alte jocuri cum ar fi Invatam ceasul, Invatam alfabetul sau Invatam culori si forme.

Nivelul minim al fondurilor necesare a fost stabilit dupa un calcul estimativ. “Nu am ales toate jocurile de constructii pe care le-am gasit sau pe cele mai scumpe dar le-am cautat pe cele care cred ca ma vor ajuta mai mult in activitati si care sa fie interesante pentru copii”, explica doamna educatoare.

Pentru activitatea sa in implementarea atelierelor de educatie alternativa, doamna Mera a primit in 2010 un premiu, care a constat constat intr-o diploma frumos inramata pe care a primit-o in cadrul Conferintei de bune practici din aceasta toamna organizata de OviduRom.

Totusi, doamna invatatoare este de parere ca invatamantul prescolar s-a imbunatatit an de an in ceea ce priveste continutul si metodologia, singurul aspect negativ fiind unele grupe de cate 30-40 de copii. “Copiii mici au nevoie de atentie, este necesar sa-i observi pe fiecare in timpul jocurilor si activitatilor ca sa-i poti ajuta eficient”, sustine doamna Mera.

Mai mult, si parintii au inceput sa ia in considerare utilitatea atelierelor extrascolare, mai ales ca la finalul cursurilor, cand vedea portofoliile copiilor, erau placut surprinsi si se convingeau ca micutii nu si-au irosit timpul.

“Sper sa-i conving pe parinti, si nu numai, de importanta educatiei timpurii a copiilor, de importanta gradinitei. Majoritatea oamenilor sunt convinsi ca eduactia copiilor incepe odata cu clasa I. Eu vreau sa le demonstrez contrariul si prin proiectele derulate sa arat ca se pot face multe cu multa munca si daruire. Cred ca cea mai mare satisfactie este atunci cand vezi ca se umple sala de copii  cu parintii dupa ei bucurosi ca in scoala lor <uite, se face ceva!>”, povesteste doamna invatatoare Mariana Mera despre pasiunea sa.

Saptamana viitoare vom sta de vorba cu doamna Maria Albu, care participa la “Sustin Educatia”, cu doua proiecte, si anume  ”Carti si copii” si “Hablamos espanol”.

Toata lumea stie ca sunt anumite intrebari pe care le tot intalnim la interviuri. De aceea, trebuie sa ne pregatim de dinainte raspunsurile cat mai ample si mai convingatoare, pentru a crea o impresie buna.

Iata care sunt cele mai frecvente intrebari in cadrul interviurilor si care sunt raspunsurile lor:

Spune-mi cate ceva despre tine!

Este o intrebare foarte vaga si destul de greu de raspuns la ea, pentru ca nu poti sa-ti descrii toata viata in cateva cuvinte. Aici nu trebuie sa spui despre copilaria sau adolescenta pe care ai avut-o, ci pur si simplu sa mentionezi care consideri ca ar fi atu-urile tale si cum le poti oferi companiei. Este recomandat sa te focusezi pe anumite aspecte, precum: cele mai importante realizari ale jobului anterior, calitatile tale care au dovedit aceste realizari si legatura acesteia cu job-ul pentru care sustii interviul. Nu trebuie nici sa iti povestesti CV-ul, ci doar sa fii scurt si la obiect despre cum ai aflat de companie si de job. De asemenea, convinge intervievatorul ca esti candidatul perfect.

De ce ai renuntat la ultimul tau loc de munca?

Gandeste-te ca oricare ar fi fost motivul pentru care ai renuntat la ultimul tau job, trebuie sa il pui intr-o lumina pozitiva. In niciun caz nu trebuie sa iti vorbesti de rau seful pe care l-ai avut sau compania pentru care ai lucrat. Un interviu nu trebuie sa fie nici locul si nici momentul unde sa iti eliberezi frustrarile. In schimb poti vorbi despre dorinta ta de a te perfectiona si de a cauta ceva mai bun pentru tine, astfel creezi o imagine a angajatului muncitor, activ si dornic de noi provocari.

Care este cel mai mare defect al tau?

Angajatorii vor sa vada cum ai putea face fata situatiilor dificile. Atunci cand prezinti care este cel mai mare defect al tau trebuie sa explici si ce ai facut pentru rezolvarea acestei slabiciuni. Nu trebuie sa inventezi, defectul tau trebuie sa fie real, dar cu o importanta relativa. Alege-l cu atentie si asigura-te ca are legatura cu profesia ta.

Ai vreo intrebare?

Gandeste-te la o intrebare inteligenta pentru sfarsitul interviului. Acest lucru evidentiaza faptul ca ai fost atent si interesat pe tot parcursul discutiei si ca ai facut cercetari asupra companiei angajatoare. Incearca totusi sa te abtii sa intrebi de salarii, concedii sau beneficii, lucruri ce tin de recompensele companiei. De asemenea, nu pune multe intrebari, limiteaza-te la maxim doua.