Mai intai, joi seara, președintele Basescu a afirmat ca Ponta i-a cerut in vremurile de restriște ale Opoziției sa fie sprijinit pentru funcția de primar general al Capitalei, in 2008. Este a doua oara cand Basescu face aceasta afirmație (a mai facut-o in anul 2012), iar daca rememoram perioada dinaintea campaniei ce avea sa-l aduca pe Sorin Oprescu in fotoliul de edil-șef al Bucureștiului, ne vom aminti ca foarte mult timp PSD nu a avut candidat. Oprescu nu era sprijinit de partid, iar pe lista celor vehiculați la acea vreme s-a regasit și numele lui Ponta (in final s-a mers pe varianta Cristian Diaconescu, acesta nereușind sa prinda turul 2, dupa ce candidatura independenta a lui Oprescu n-a putut fi oprita in Justiție).

Informații interesante despre ambițiile de prea-marire ale opozantului Ponta au aparut și vineri seara, intr-o emisiune de la Realitatea TV, in care a fost invitata Elena Udrea. Aceasta a adus in discuție negocierile pe care Ponta le purta inaintea Congresului PSD din februarie 2010 (care avea sa-l aduca in fruntea partidului) pentru a trece la UNPR.

Imi aduc aminte ca la un moment dat se discuta de faptul ca dl Victor Ponta va fi președintele UNPR. Dar apoi a primit funcții in PSD și nu a mai plecat”, a spus Udrea.

Intențiile lui Ponta de a trada cauza pesedista in favoarea trecerii la UNPR-ul aflat (și) atunci la Putere au mai fost evocate și de formațiunea lui Gabriel Oprea, pe vremea cand Ponta nu devenise inca „omul politic responsabil” de astazi.

Astfel, un comunicat UNPR din octombrie 2010 ii amintea lui Victor Ponta ca „oamenii care conduc astazi UNPR sunt aceiași ca și in perioada in care Victor Ponta insuși dorea sa faca parte din aceasta formațiune politica” (o antologie a textelor anti-Ponta ale UNPR, aici).

Tot in emisiunea de la Realitatea, dupa ce Elena Udrea a facut remarca legata de intențiile lui Ponta de a trece la UNPR, realizatoarea Lavinia Șandru și-a adus și ea aminte de o tentativa a actualului premier de a parasi PSD. Se intampla in anul 2006, atunci cand Ponta iși dorea sa treaca la nou-inființatul Partid Inițiativa Naționala, unde viza postul de secretar general (la aceeași funcție candidase fara succes și in PSD, la celebrul Congres din aprilie 2005).

Iata ce a povestit Lavinia Șandru:

Eram in 2006 impreuna cu Cozmin in Partidul Inițiativa Naționala și avem noi un episod similar cu Victor Ponta. Era impreuna cu Daciana Sarbu, ne-am intalnit toți patru la un restaurant și Victor Ponta venise sa-i ceara lui Cozmin Gușa sa-l puna secretar general la PIN. Cozmin a spus „Fara probleme, eu am nevoie de tine, vreau ca tinerii sa se adune in partidul asta”. Am fost toți patru de acord ca trebuie sa facem un proiect impreuna, sa vina și Victor Ponta și Daciana Sarbu in PIN. A doua zi s-a dus inapoi la colegii de la PSD și a negociat, a obținut o funcție in conducerea Camerei Deputaților și s-a liniștit”.

„Scopul scuza mijloacele”. Varianta Ponta

S-a vorbit mult in ultimul timp – și președintele Basescu a adus multe acuze in aceasta privința – ca Ponta este foarte legat de „modul de gandire al PSD”, de baroni și așa mai departe.

Desigur, in logica electorala aceste acuze au un sens. Dar realitatea ne dezvaluie un Victor Ponta care are prea puține in comun cu PSD. In fapt – și informațiile de mai sus nu fac decat sa confirme – cine analizeaza cariera politica a actualului premier nu putea sa nu observe stricta preocupare a acestuia pentru propria devenire.

Mama lui Ponta, Cornelia Naum facea senzație atunci cand dezvaluia intr-o emisiune la Antena 3 ca fiul sau a fost inscris in PNL in 1990. Sugestiva insa este explicația pe care Victor Ponta i-a dat-o mamei sale atunci cand a trecut la PSD: „Sunt singurii care mi-au dat o șansa”. Cu alte cuvinte, nu crezul personal intr-o ideologie sau alta era important, ci „șansa” pe care i-o dadea PSD (a se citi Nastase).

Ca Ponta nu este nici pe departe un pesedist sadea o demonstreaza și acțiunile sale din momentul in care a preluat conducerea Guvernului. Prima dintre ele – semnarea Pactului de coabitare cu Traian Basescu – a lasat fara cuvinte victoriosul „popor PSD”. De altfel, imbrațișarea incepand cu a doua parte a lui 2013 a unui agresiv discurs anti-Basescu de catre Victor Ponta se explica tocmai prin faptul ca Pactul de coabitare risca sa aduca PSD-ului pierderi la capitolul „nucleu dur”. Altminteri, perioada de „coabitare” a adus prea puține PSD-ului și destule premierului, caruia i s-au deschis multe uși care ii erau inchise in plan extern. In plus, Ponta a beneficiat de avantajul numirii procurorul general, in condițiile in care la PICCJ se afla dosarul sau de plagiat.

Pe de alta parte, premierul este departe de a fi un om cu convingeri de stanga (din acest punct de vedere, pare sa existe o adevarata traditie in ce-i priveste pe presedintii PSD din era post-Iliescu). O recunoaște de altfel el insuși, atunci cand se recomanda drept „cel mai pro-business social-democrat european”. Nu știm cat de pro-business este, dar in orice caz, cand a ajuns la Palatul Victoria n-a parut foarte nerabdator sa aplice politici social-democrate. Ramane monumentala remarca premierului din zilele ce au premers ruperii USL: „Sincer, cred ca e o prostie sa mai vorbesti de masuri de dreapta si de stanga. Ce e de dreapta si de stanga?”

Și atunci, ce ramane din legatura dintre Victor Ponta și PSD? Baronii, veti raspunde. „Le spun de pe acum: imediat ce nu va mai avea nevoie de ei, ii rade” (Traian Basescu).