Intotdeauna mi-a placut sa invat din greseli. De preferinta, din greselile altora 🙂 Asa ca: daca esti ca mine, daca ti-ar placea sa te apuci de mers pe munte si, desigur, daca iti place sa fii precaut, poate n-ar fi rau sa bagi la cutiuta cum sa eviti sa ajungi in situatii delicate pe munte.

Asa cum nimeni nu s-a nascut invatat, am fost si eu incepatoare si cred ca singura chestie care m-a scapat de neplaceri a fost faptul ca sunt de fel o persoana extrem de chibzuita si excesiv de organizata. Altfel probabil as fi incasat multe suturi de la natura.. Dar, chiar daca nu esti la fel de „control freak” ca si mine :), vei avea parte de cele mai frumoase ture si te vei intoarce de fiecare data cu povesti de spus la nepoti, luand in calcul urmatoarele:

1. Nu te inhama la mai mult decat poti sa duci – la figurat

Ok, poate ca ti-ai pus in gand sa ajungi pe Moldoveanu sau, stiu eu, sa urci la Babele de-a dreptul, pe Jepii mici. Foarte frumos! Am avut si eu aceste vise si nimic nu se compara cu momentul in care le atingi. Insa asta nu inseamna ca trebuie sa te arunci cu capul inainte si sa pornesti din prima pe astfel de trasee, care fie vorba intre noi, nu sunt chiar de ici de colo. Nu e cel mai greu lucru din lume, mai ales cand vointa si ambitia te dau afara din casa si constati ca poti sa faci lucruri mult mai grele decat ti-ai fi inchipuit, insa pentru inceput, pentru a face fata la efort sustinut si la diferente mari de nivel care trebuie urcate, este bine sa incepi cu trasee mai scurte si mai putin dificile si, treptat, sa avansezi spre trasee din ce in ce mai lungi si mai grele, pana cand vei fi sigur pe puterile tale.

Daca nu stii de unde sa pornesti poti sa incepi cu trasee cu diferente mici de nivel:

Cota 2000 -> Babele (cruce galbena – 2 ore 30) Busteni -> Gura Diham (cu masina/taxi) -> Poiana Izvoarelor ( banda rosie – 1 h 30) ->  Cabana Diham (cruce albastra – 45 min) ->  Gura Diham (triunghi albastru – 1 ora 30) Predeal -> Clabucet plecare -> Cabana Garbova -> Varful Clabucetul Taurului -> Azuga (triunghi albastru – 3 ore 30 – 4 h)

si sa continui cu diferente de nivel un pic mai mari, cum ar fi:

Timisul de Jos (Dambu Morii) -> Canionul Sapte Scari -> Cabana Piatra Mare (banda galbena – 5 ore)

2. Nu te inhama la mai mult decat poti sa duci – la propriu

Daca nu ai mai urcat pe munte cu rucsacul in spate, poate vei fi tentat sa indesi in el tot felul de lucruri, pe principiul „sa fie”. Mor de ras cand mi-aduc aminte ca in prima tura pe care am facut-o cu innoptare la cabana am carat dupa mine un carnetel A5 cu coperti groase de carton laminat, care, vorba aia, are doar vreo 100 de grame, dar ulterior mi-am dat seama ca fiecare gram in plus conteaza.

Evident, intial nu iti vei da seama exact ce ai nevoie, pentru ca fiecare isi ia pe munte ce considera ca ii trebuie, dar dupa cateva ture vei realiza cam care este lista ta si apoi trebuie sa te tii de ea. Daca vezi ca ai carat mai mult de 2 ori un obiect pe care nu l-ai folosit, poate ar trebui sa te gandesti daca nu cumva trebuie sa-l scoti de pe lista.

In orice caz, ia cu tine doar strictul necesar, pentru ca daca vei urca cu un rucsac imens care te va trage de umeri de nu mai stii ce-i cu tine, iti vei blestema zilele si tura aia va fi departe de una de care sa-ti amintesti apoi cu placere. Dar nici sa dai in extrema cealalta si sa iti pui in rucsac doar apa si un sandvis, ca nici asa nu e bine.

Cand mergi in primele 1-2 ture scurte poti lua un rucsac obisnuit de oras, insa dupa aceea e bine sa investesti in unul de munte, pentru ca cele obisnuite nu sunt deloc potrivite pentru a urca in spate cu ele, iti vor da dureri de spate si tura ti se va parea o corvoada.

3. Nu te duce nepregatit fizic

Sa nu crezi ca daca te duci la sala de 3 ori pe saptamana ai conditie fizica pentru munte! Departe de adevar! Oricat de diverse ar fi antrenamentele pe care le faci la aparate, nu iti vei lucra niciodata toti muschii pe care ii folosesti pe munte, sau cel putin nu indeajuns. Este foarte important sa faci acest lucru, insa nu suficient. Pentru turele de munte, cel mai bun antrenament sunt tot turele pe munte, oricat de aiurea ar fi asta.

Poti insa sa faci cateva chestii: antrenamente cardio (ca sa nu gafai dupa 5 minute dupa de urcare) urcat si coborat scari (la stadion sau daca nu ti-e jena de vecini, chiar si la tine acasa pe scara blocului), sprinturi, si cat mai multe plimbari lungi prin oras.

4. Nu te duce nedocumentat sau neechipat

Inainte sa mergi pe un traseu, documenteaza-te asupra traseului citind pe verso-ul hartilor, pe bloguri sau pe site-urile cu trasee, gen carpati.org. Citeste bine descrierea ca sa stii ce te asteapta, noteaza-ti timpul de parcurgere, diferenta de nivel pe care trebuie sa o urci si sa o cobori si cantareste bine daca poti face fata. Nu uita ca, la timpii pe care ii gasesti in harti, indicatoare sau oriunde altundeva, sa aduni cel putin 15-20% in plus, mai ales daca ai si rucsac greu, pentru ca, fiind incepator, nu vei putea sa te incadrezi in timpii de marcaj. De asemenea nu uita sa iei in calcul ora la care apune soarele si sa-ti iei o rezerva suficienta de timp, ca sa nu te apuce noaptea pe traseu.

Nu pleca pe traseu fara sa ai harta la tine, nu pleca fara bocanci, haine potrivite temperaturilor de la munte, apa suficienta (atentie, unele trasee nu au surse de apa pe traseu), mancare etc. si in NICIUN CAZ nu lua cu tine bauturi energizante sau alcoolice, pentru ca te dezhidrateaza groaznic si mai rau iti fac, ca sa nu mai vorbim ca sa te imbeti pe munte e chiar penibil.

5. Nu alerga pe traseu

Ceea ce am invatat pe propria piele e ca, daca nu cunosc dinainte cat dureaza traseul, ce diferenta de nivel am de urcat si de coborat, si cam care e profilul traseului (coborari si urcusuri), si care sunt cele mai grele portiuni ale traseului, am mari sanse sa ma epuizez fizic si / sau psihic inainte de a ajunge la destinatie. Eu numesc asta dozarea efortului: stiu ce ma asteapta, drept urmare pot sa fac fata. Daca ma astept sa fie usor si nu va fi, atunci clar o sa iau teapa.

Daca nu stii de la inceput ce te asteapta, poate este tentant la inceput sa bagi viteza si sa iti impui un ritm mai alert, si astfel sa ajungi la jumatatea traseului sleit de puteri, in conditiile in care, fie ca te intorci, fie ca mergi mai departe, iti va fi al naibii de greu. Asadar, mergi de la inceput intr-un ritm potrivit, cu care te simti tu bine, nici prea repede si nici prea incet.

6. Nu te duce singur

Ok, stiu ca multi efectiv nu au cu cine sa mearga la munte, insa mersul la munte singur, mai ales cand esti incepator, nu este numai neindicat, ci chiar periculos, daca ai ghinionul sa patesti ceva.

Daca efectiv nu ai cu cine sa mergi, intra initial pe site-uri pe care se organizeaza ture (eu am mers initial in ture de pe carpati.org) iar apoi, daca ai prins gustul, poti intra intr-un club montan, dar evita sa te duci singur!

7. Nu ignora conditiile meteo nefavorabile

Ok, cu totii ne credem Batman la un moment dat in viata, dar stiti vorba aia, viata bate filmul ..

In primul rand, tine minte ca pe vremea asta, in octombrie – noiembrie, la munte deja a nins si exista trasee cu portiuni pe care exista gheata si pe care nu ai ce cauta. Aceeasi chestie se aplica si primavara, cand, pe astfel de trasee, zapada si gheata persista chiar pana in iulie. Ca incepator, cel mai bine e sa mergi vara (nu uita crema de soare!!) sau, daca vrei neaparat sa incepi de acum, sa mergi pe trasee usoare prin padure, la altitudini mici.

In al doilea rand, nu te duce la munte daca se anunta vreme instabila sau ploaie! Pentru a afla cum e vremea eu intru pe site-ul ANM si ma uit la nebulozitate (gradul de acoperire al cerului cu nori). E singurul site pe care ma bazez si poti vedea joi dupa masa cum va fi sambata, si vineri dupa masa cum va fi duminica. Eu niciodata nu imi bat in cuie ca merg in tura X in weekendul Y, caci cu 2 zile inainte de weekendul Y s-ar putea sa aflu ca va ploua non stop sau ceva de genu…

Ca sa mergi pe munte trebuie sa fii cat de cat flexibil si sa poti sa decizi vineri daca pleci sa nu.

Apoi, daca ai pornit pe traseu si te prinde vreme rea, nu intra in panica, stabileste-ti variantele si cantareste-le bine. Nu intru in prea multe discutii ca sa nu intru pe teren minat, insa cert e ca siguranta ta depinde de deciziile pe care le iei in situatii de genul acesta si pe munte o idee foarte buna este sa nu te pripesti.

Cel mai oportun ar fi un exemplu concret: Am plecat intr-o zi de decembrie extrem de senina cu gandul de a merge de la cota 2000 pana la Babele si apoi la Crucea Caraiman. Cand am coborat din telecabina la cota 2000, am dat de vant puternic, insa cum am coborat un pic pe traseu, s-a domolit.

…si privelistea era extraordinara…

Cand am ajuns la Babele vantul era pe pozitie, daca pot sa spun asa, insa noi…not so much… Abia daca ne mai puteam tine pe picioare. Telecabina care ne-ar fi dus in Busteni nu mergea, iar spre Cruce nu vedeai nimic din cauza zapezii spulberate continuu de vant si a unor nori josi. Ce sa mai, erau conditiile ideale cu care puteam sa ma duc la aia de la Taft si sa ii dau in judecata pentru ca nu-mi rezista coafura.

…poza chiar nu e miscata…

Nu aveti idee cam cat de mult imi doream sa ajung la Cruce, si cam cat de incapatanata sunt, insa dupa ce am cantarit foarte bine situatia am realizat ca cea mai buna varianta era sa renunt si ma intorc la cota 2000, astfel as fi intrat intr-un mare bucluc.

Ceea ce vreau sa spun e ca trebuie sa stii ca daca decizi sa te intorci din drum la un moment dat si nu ajungi unde ti-ai propus, nu e sfarsitul lumii, ci dimpotriva, e o decizie care te poate scapa de probleme mai mari decat ai putea sa gestionezi in conditiile respective.

Ar mai fi multe de spus, dar… de-ajuns cu teoria! Fuga la munteeee!