Dupa ce pasiunea mea s-a transformat intr-o veritabila obsesie, m-am hotarat sa invat eu insami arta masajului traditional thailandez.

Am intrat ezitand in micutul salon de masaj de pe malul marii din Chaloklum (Koh Phangan). Mi-am lasat slapii la usa si am salutat incet si rar, incercand sa descopar obiceiurile casei. Pe doua podiumuri mari din lemn, inalte de jumatate de metru, erau aliniate saltelea coperite cu cearsafuri imaculate, despartite de perdele crem. Doua ventilatoare racoreau aerul fierbinte.Dintr-o poza mare de pe perete, pe sub o palarie alba, de texan, privea regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei, supranumit “cel Mare”. Imi placea ceea ce vad, dar inca nu stiam ce sa aleg: masaj thailandez, masaj cu ulei de nuca de cocos, masaj pentru spate si umeri sau pentru picioare. Intr-un final, am cerut masaj thailandez.

De atunci, diminetile mele din Chaloklum, un sat de pescari de pe insula Phangan (sau Koh Phangan), din sud-estul Thailandei, au insemnat indeplinirea unui ritual pe care nu l-as fi schimbat pentru nimic in lume. La prima ora, imi luam cafeaua la Arun Sawas Island, cafeneaua unei familii germano – maghiare, apoi intram la doamna Po pentru masaj. M-am imprietenit chiar si cu localnicii care transportau turistii cu longtailboat-uri pe celelalte plaje ale insulei. Isi stabilisera cartierul general pe niste scanduri, la umbra unui copac des de pe malul marii, si “lucrau” aici tot timpul. “Bottle beach, taxi boat?”, ma intreabau cand intram la masaj. Glumeau. Ma vazusera de atatea ori ca deja stiau ca nu plec din micul si linistitul Chaloklum. Cel putin, pentru moment.

Acoperita in proportie de 90% cu padure tropicala virgina, cu munti, cascade, plaje, zece kilometri de recife de corali si 20 de locuri de scufundari, locul acesta era pentru mine paradisul. Pentru petrecareti si backpakeri este locul in care au loc celebrele Full Moon Party si Half Moon Party. Dar chiar si asa, Koh Phangan pastreaza ceva din aerul calm si autentic, pe care nu-l gasesti in marile resorturi din Samui sau Phuket.

Incepand din dimineata in care am intrat pentru prima oara la Natty Massage, salonul doamnei Po, nu am incetat sa-mi cunosc trupul. Sub mainile ei ferme si, cand era momentul, sub coatele si talpile ei, imi simteam oasele indreptate, muschii redevenind elastici si sangele circuland prin tot corpul. In masajul thailandez totul e controlat si studiat de-a lungul a mii de ani de practica. Acesta combina framantari si loviri ale muschilor cu chiropractica ( lucreaza parti ale scheletului) si presopunctura (presari profunde si puternice asupra nervilor, tendoanelor si ligamentelor). Exercitiile acrobatice de intindere a muschilor sunt imprumutate din yoga. Masajul thailandez presupune presarea anumitor puncte – cheie situate de-a lungul unor linii invizibile numite “Cele 10 linii ale masajului thailandez” sau linii energetice (Sen Pratan Sib). Liniile, in total in numar de 72.000, dintre care cruciale sunt 10, pornesc din zona buricului si sunt raspandite in intreg corpul. Cand exerciti o presiune puternica pe linii, sunt stimulate curgerea energiei interioare prin corp, eliminarea blocajelor energetice si procesul de insanatosire.

Calma si binevoitoare, doamna Po a avut de fiecare data grija de mine si nu m-a menajat. Ma spala pe picioare, ma intindea pe burta, se aseza langa mine si incepea sa ma apese puternic de parca ar fi vrut sa ma lipeasca cu totul de saltea. Din cand in cand, unul dintre barbatii din “cartierul general” din apropiere se rezema de geam si incepeau o lunga discutie. Po nu parea deranjata. In timp ce vorbea, imi indrepta oasele si mergea de-a lungul coloanei, pe vertebre cu degetele sau coatele. Apoi, ma apuca de talpi, le ridica si presa cu piciorul pe spate. Daca schitam un gest de disconfort, se oprea. “Turistii nu prea vor masaj thailandez pentru ca este mai dur. Majoritatea imi cer masaj cu ulei”, mi-a spus. “Dar ei trebuie sa spuna cat de tare doresc sa le fac.”

Chiar daca tehnica poate sa devina dureroasa, la final, senzatia este una de re-energizare si re-improspatare. Efectul este uimitor si la nivel mental. In aceasta ora deveneam constienta de fiecare particica a corpului meu, imi simteam fiecare muschi, ganglion, tendon si deget. La un moment dat, doamna Po apasa cu palmele si se lasa cu greutatea corpului in zona inghinala pentru cateva secunde. Apoi isi lua mainile. Sangele care-si relua curgerea imi incalzea treptat picioarele, inainta de sus spre genunchi si pana in varful degetelor. A fost pentru prima oara cand am simtit cum sangele curge prin mine si caldura pe care mi-o da.

La sfarsit, imi apasa cu doua degete coltul interior al ochilor. “Good for eye”, mi-a explicat prima oara si apoi mi-a trasat o linie imaginara de la barbie la gura, nas si spre crestetul capului. Dupa ce termina de masat capul, urechile si ma inviora cu cateva lovituri scurte si rapide pe umeri, imi oferea o ceasca de ceai de ghimbir. Ma simteam detensionata, complet relaxata si cu o postura corecta a corpului. Si, ca de fiecare data cand ieseam din micul salon de pe malul marii, aveam senzatia ca stretchingul dnei Po m-a facut cu cativa centimetri mai inalta.

Dupa un an, pe Koh Bulone

Anul urmator, am ajuns in Koh Bulone, o insula ascunsa din sudul musulman al Thailandei, in provincia Satun (langa mai celebra Koh Lipe). Micuta Koh Bulone Lae este una din cele 51 de insule ale Parcului National Marin Tarutao, un loc cautat de cei care se doresc sa se rupa de agitatie si de lumea moderna, de care aflasem de pe niste website-uri de limba germana.

Pe Koh Bulone nu exista electricitate, internet, apa calda, sosele sau masini. Fiecare gospodarie isi produce curent cu un generator, pe care-l porneste cand se insereaza si-l tine in functiune pana la miezul noptii. Asa-zisele internet-shopuri sunt formate dintr-un laptop la care este conectat un modem de internet (functioneaza doar dupa ce se insereaza, desigur).

“Koh Bulone este ultima insula adevarata a Thailandei”, mi-a spus Jack, un fost scafandru care locuia aici de 11 ani. La indemnul lui, ma obisnuisem sa-mi fac cumparaturile de la magazinul lui Cep, o chinezoaica inteligenta si cu spirit antreprenorial (era singura persoana de pe insula care si-a cumparat aparat de facut gheata pentru turisti – o miscare tare desteapta!), care a invatat patru limbi doar din discutiile cu strainiii. De la magazinul ei cumparam apa, nuca de cocos, lotiune Sketolene contra tantarilor, biscuiti si chipsuri. Intr-o zi, la intrare am vazut un afis pe care scria « Thai massage ». Lucrul asta m-a intrigat pentru ca, de doua luni, eram in cautarea unui masaj thailandez adevarat.

Pe Koh Bulon am gasit multe locuri de masaj pe malul marii sau in foisoare discrete, dar eu il cautam pe cel pe care mi-l facea odinioara priceputa doamna Po, pe insula Phangan, si nu masajul dedicat turistilor. L-am cautat in salonul unei femei care se purta cu mine de parca as fi fost un bibelou. Am incercat chiar si intr-o cladire aflata in constructie, in timp ce niste muncitori puneau un acoperis, iar eu eram masata de o tanara care parca se temea sa nu-si rupa unghiile. Cand, in sfarsit, am gasit o femeie care parea de incredere, am fost parasita chiar pe masa de masaj: a plecat sa doarma sub un copac, la umbra, si l-a adus in loc pe fiul ei. Jack ma avertizase ca va fi asa.

Renuntasem, pana cand am vazut anuntul lui Cep si ceva imi spunea ca masajul asta era ceea ce cautam. Am intrat in magazin, Cep m-a condus pana dupa ultimul rand de rafturi cu ciocolata unde m-am intins pe o plapuma subtire. De dupa o peredea a aparut cumnata ei, cea care facea masajul. Cateva clipe mai tarziu si-a facut aparitia si fetita de sapte ani a lui Cep care a luat o punga de bomboane de pe raft si s-a asezat la un birou, in fata mea, sa priveasca spectacolul. “Ca sa fie bun, masajul thailandez trebuie sa doara putin”, m-a prevenit femeia si a inceput. Degetele ferme alunecau pe vertebre si gaseau zonele dureroase, eram intinsa, sucita si rasucita incet, meticulos si cu stiinta. Intr-adevar, era masajul pe care-l cautam. Putin diferit, dar imi placea. Niciun centimetru al trupului nu a ramas nelucrat, din varful degetelor de la picioare si pana in crestetul capului.

Scurta cronologie

Cunoscut si ca masajul medical thailandez sau masajul yoga, masajul thailandez are o indelungata istorie de vindecare in Thailanda, unde este practicat de secole. Prima lui atestare documentara in lumea occidentala este din anul 1661, cand un membru al legatiei franceze la curtea regala thailandeza din Ayuthaya scria: “Cand cineva din Siam se imbolnaveste, corpul lui este framantat de un om priceput la asta, care se asaza deasupra lui si-l calca in picioare”. Masajul thailandez are insa radacini mai vechi, de aproximativ 2.500 de ani, si se crede ca fondatorul lui a fost indianul Jivaka Komarabhacca – doctor, prieten si contemporan al lui Buddha. Din pacate, cele mai multe texte medicale despre masaj au fost distruse in 1767, cand Ayuthaya a fost devastata de burmezi. Ceea ce a fost salvat a fost sculptat in peretii templului de la Wat Po din Bangkok.

In 1836, in timpul regelui Rama III, toate inscriptiile si documentele scrise despre arta si stiinta veche thailandeza au fost adunate, prin decret regal, la Wat Po (Bangkok). Aici si-au gasit locul lucrari de medicina, farmacie si masaj, inclusiv 60 de imagini care descriu liniile si punctele corpului omenesc si terapii prin masaj.

In 1955 s-a infiintat “Scoala de Medicina Traditionala Thailandeza” la Wat Po, iar in 1991 s-a ajuns la concluzia ca este nevoie de un curs standard de masaj thailandez (tehnicile de masaj thailandez sunt diferite in functie de regiune). Initiativa a fost urmata de numeroase seminarii si dezbateri si, in cele din urma, s-a hotarat ca procedurile trebuie sa se bazeze pe urmarea celor 10 linii energetice, tehnica urmand sa fie usor de practicat si de inteles. De asemenea, au fost incluse doar cele mai sigure pozitii de yoga si stretching.

La Scoala de masaj thailandez din Bangkok

Au trecut deja doi ani de cand caut cel mai bun masaj thailandez. In Koh Chang, o angajata de la Centara Tropicana Resort mi-a facut un masaj de doua ore. Ma imprietenisem cu ea si mi-a facut masaj exact cum invatase de la profesoara ei, o femeie de pe o insula invecinata care, la randul ei, invatase de la o alta femeie. Atunci mi-a povestit despre scoala de la Bangkok de unde dorea sa obtina un atestat in masaj thailandez. Dupa ce, vreme de doi ani am tot colindat saloanele de masaj, m-am gandit ca merita sa trec la nivelul urmator: sa inteleg si sa invat chiar eu masajul thailandez. Asa am ajuns aici, la Scoala de masaj thailandez din Bangkok.

Obisnuita cu linistea insulelor, sunt ametita si pierduta in mijlocul vacarmului si al traficul infernal. Bangkok are 10 milioane de locuitori si 7 milioane de masini, 3 milioane de scutere si tuk-tuk-uri pe 5.000 km de asfalt. Asta inseamna ca pe fiecare km de sosea sunt cca. 300 de masini si 700 scutere! Desi as putea sa iau un taxi, am ales transportul public – Skytrain (BTS) si vaporul pe Chao Praya – ca sa ajung la timp la cursuri. Am opt statii cu BTS, iar de la Saphan Taksim iau vaporul pana la statia Ta Tien. In total, o ora jumatate. Imi ramane timp cat sa ma schimb in ceva comod, sa-mi iau o sticla de apa si gata, intru la curs!

Ziua incepe aici cu o rugaciune si continua cu meditatie. Apoi, fiecare cursant merge la salteaua lui si, sub indrumarea profesorului, repeta pasii de masaj invatati in ziua precedenta. Sala este plina de saltele. La fiecare lucreaza doi cursanti: unul face masaj si unul este model. Pe parcursul unei zile rolurile se inverseaza de mai multe ori. La cateva saltele de mine este o frantuzoaica care pare ca-si iese din minti de fiecare data cand greseste; in coltul opus, un barbat blond, cu o basmaluta pe cap, pare ca mediteaza la fiecare miscare de masaj. Nu e usor sa inveti un masaj thailandez corect: tehnica de baza de aici este formata din cinci pasi, insumand peste 120 de miscari care urmeaza o ordine precisa si care se repeta pentru partea stanga si pentru dreapta corpului. Cu degetul mare aplici tehnici de presopunctura, cu palmele faci presari, cu picioarele si antebratele, presari si stretching. In fiecare zi, timp de vreo sapte ore, fac vreo 10 masaje si mi se fac vreo trei. Cand cred ca sunt libera, macar pentru doua minute, aud: “A-dinaaa, again step one.” Din fericire lumea e relaxata, rade si vorbeste. Se fac glume pe seama greselilor facute. O profesoara in varsta incepe din cand in cand sa cante.

In prima zi de curs am cunoscut o tanara din Filipine care venise la aceasta scoala pentru ca certificatul de masaj thailandez de aici este recunoscut international, pe Supa, o thailandeza din nord, care dorea sa-si imbunatateasca tehnica de masaj si pe profesorii Muan si Malee. Profesorul Muan are o tehnica foarte buna de predare: deseneaza cu pixul pe corp liniile care trebuie urmate si intelegi mai bine despre ce este vorba. Este la salteaua alaturata instruind-o pe fata din Filipine, care este foarte tacuta si serioasa, si adeseori lucrez in acelasi ritm cu el.

Cursul incepe la ora 09.00. La pauza de la ora 12 sunt atat de epuizata incat mananc orice, oricat de condimentat este. Nu mai fac mofturi la mancarea thailandeza si beau vreo trei litri. Noaptea, prin somn aud: “A-dinaaa, change finger”, “A-dinaaa, again step two”.

Transpiratia curge pe mine, degetele ma dor, mainile imi tremura si totusi, de fiecare data, sunt detalii pe care le uit. Nu folosesc piciorul bun, folosesc presiunea degetelor in loc sa ma las cu toata greutatea corpului, nu schimb pozitia degetelor si a palmelor cand trebuie etc. Totusi am impresia ca nu invat suficient de repede. O fata ramasa fara perechea de lucru mi-a facut un masaj cap-coada impecabil, in timp ce eu ma poticnesc la fiecare zece minute. “Trebuie sa exersezi tot timpul”, imi spune Malee. “Poate o sa mai vii pe la noi”. Cred ca m-am imprietenit cu ea. Astazi, m-a strans de mana si mi-a zambit cand m-a vazut descurajata. Este ultima zi si inca mai uit succesiunea miscarilor (din fericire, pot pastra cursul ilustrat dupa care am lucrat zilele astea). Mi-au pregatit diploma de absolvire si am facut poze cu totii. Le-am promis ca anul viitor o sa vin din nou, de data asta pentru o perioada mai lunga ca sa invat si alte tehnici.