Cel mai mare scriitor rus al secolului trecut este Mihail Afanasievici Bulgakov. Pentru cine dispretuieste limba rusa, ar trebui sa-si revizuiasca prejudecatile. 

Mikhail A. Bulgakov a fost un scriitor si medic rus cunoscut pentru adaptarea pe ecran a cartilor sale, precum Fuga (1971) si Maestrul i Margarita (1994). Cartea “Maestrul si Margareta” de Mihail Bulgakov este disponibila pentru cumparare in orice librarie online.

Bulgakov termina “Maestrul si Margareta” in 1928, dar romanul va fi publicat abia in 1966 – descoperire tarzie a celui care, intre timp, va fi murit de 26 de ani. Despre roman, ce sa va spun? Eram in anul IV si citeam literatura franceza si engleza pentru licenta. Dupa ce am terminat cu examenele, m-am apucat de romanul proaspat reeditat integral la Univers. M-a facut praf. Are o forta nemaiintalnita la un alt scriitor contemporan. E drept, nu are rabdarea curgerii din “In cautarea timpului pierdut” sau din “Omul fara insusiri”. Dar aici se unesc cele doua fluvii ale traditei pravoslavice: vizionarismul uriesesc, mai degraba moral decat fantastic, care face ca etichetarea “Maestrului si Margaretei” drept roman fantastic sa-si rateze partial tinta, si absurdul abisal, din Gogol, Cehov sau Daniil Harms (cu ultimul, Bulgakov e contemporan).

Am putea vorbi despre un realism magic avant la lettre, dar exista doua elemente care fac din acest roman o capadopera in raport cu alde Garcia Marquez, de pilda. In primul rand, o chestiune de perceptie. Realismul literaturii – si filmului – rusesti este din capul locului, pentru un ageamiu, asa ca noi, magic: de la Ivan cel Groaznic la Stalin, de la Rubliov la Tarkovski, de la pravoslavismul acaparator si liric totodata pana la comunismul genocidar, dar acoperit de stindardul viclean al pacii, realitatea ruseasca este mereu mai mult. Pur si simplu mai mult.

Transcendenta sta pitita in sanul oricarei tarfe de-a lui Dostoievski, de ce n-ar irumpe ea in contact cu derizoriul pretentiilor omenesti insignifiante? Aici e un paradox: daca omul rus e un supraom, atunci nimic derizoriu nu poate sa-i apartina. Dar il rezolvam noi acusica, desi nu suntem Busu de la matinal. Da, rusul e un supraom, dar tocmai de aceea Dumnezeu e, pentru el, mai inspaimantator decat omonimul sau catolic sau protestant, cu medierile lor iezuite si practice. Constiinta nimicniciei omenesti este, la rus, motorul unui tsunami moral care, exprimat artistic, cucereste si lasa fara suflare

La noi, Daniel Banulescu a incercat, in “Cei sapte regi ai orasului Bucuresti” (roman pe care-l veti vedea in curand reeditat la Cartea Romaneasca) sa preia fiorul sublim al dinamicii imaginarului din “Maestrul si Margareta”. Dar, in Balcani, e greu sa fii excesiv fara sa pari ridicol. In mintea Maestrului, realitatea e atat de intensa incat ceea ce noi consideram perceptii normale se afla, pentru protagonist, sub pragul de inregistrare. Bun, o sa vedeti. Ca sa nu mai spun ca veti descoperi o Moscova ascunsa, cea interbelica, ceva intre o descriere cartaresciana si una de roman politist. Asta ca sa nu uitati ca Rusia nu numai ca e in Europa, dar mai ales ca Europa ar putea fi dintr-un hap in stomacul Maicii Rusii.