Prince Radu

Menu Close

Author: Prince Radu (page 3 of 14)

Orasul care a murit subit

Masa era acoperita cu musama roz cu modele de fructe, cam cum aveau bunicii mei din Tirgu-Mures si un polonic ruginit atarna de tocul usii roase de vreme si de vant. Daca as fi deschis sertarul probabil as fi gasit furculite si cutite, dar nu mi-era foame si oricum in orasul asta nu mai mancase nimeni de mai bine de cinzeci de ani, conservele de pe raft erau aproape sigur stricate. N-am deschis sertarul. 

Intrasem in casa oamenilor fara sa le bat la usa, fara sa sun la sonerie si fara nici macar sa dau buna-ziua. Din bucatarie, am dat buzna in dormitor fara nicio pudoare, la picioarele patului era o oala de noapte cu smaltul ciobit, pe perete o fotografie de familie alb-negru intr-o rama de lemn. Daca as fi deschis usa dulapului probabil as fi gasit asternuturi, dar nu-mi era somn si oricum in orasul asta nu mai atipise nimeni de mai bine de cinzeci de ani, asternuturile aproape sigur ar fi mirosit a vechi. N-am deschis dulapul.

Am iesit din casa fara sa-mi iau la revedere de la gazde, oricum in orasul asta nimeni nu-si mai luase la revedere de mai bine de cinzeci de ani, si n-am inchis usa dupa mine. Strazile ma asteptau cafenii-spalacite, confundandu-se cu peisajul dezolant in mijlocul caruia se intindeau. Nu mai alergase nici un copil pe ele din 1960, cand orasul Humberstone murise brusc.

Un oras cu certificat de nastere si de deces

Ca sa cunosti istoria Humberstone-ului nu e nevoie sa te afunzi in negura timpului. Localitatea are un an de nastere destul de recent, 1872, si un parinte, Compania de Nitratos del Peru. Cat despre amplasare, ati citit bine: Humberstone, orasul cu nume englezesc, se afla pe teritoriu sudamerican. Si cum, paradoxal, la periferii granitele sunt mult mai putin relevante decat la centru, la putin timp dupa infiintare Humberstone a trecut din Peru in Chile (o mica disputa teritoriala numita Razboiul Pacificului, care a lasat Peru-ul fara regiunea Tarapaca si Bolivia fara iesire la mare, avantaj Chile), fara ca acest lucru sa schimbe prea mult fizionomia locului, conditiile de viata ale celor care il populau si, cu atat mai putin, soarta, care-i era pecetluita inca de la inceput.

Humberstone s-a nascut la intersectia dintre doua intamplari. Prima facuse ca la un moment dat, prin secolul XIX, sa se descopere ca Atacama era bogat in salpetru. A doua facuse ca in momentul respectiv salpetrul sa fie si util pentru om, fiind folosit in productia de ingrasaminte artificiale si in industria de armament. Asa ca niste anumiti au pus ochii pe zacaminte, s-au hotarat sa le exploateze si, cum minereurile afundate in inima desertului nu puteau fi extrase de la distanta, au intemeiat mici asezaminte in apropierea minelor. Unul dintre aceste asezaminte a fost Humberstone.

Orasul a crescut, s-a dezvoltat, si-a schimbat patronul de cateva ori (numele actual vine de la ultimul dintre acestia, inainte orasul se chema La Palma), a trait momentele lui de criza interbelica atunci cand in Germania s-a inventat salpetrul artificial, a renascut dupa cativa ani de abandon si a reinceput activitatea extractiva pe undeva prin anii ’40. Iar in 1960 a murit brusc. Falimentul era, de data aceasta, ireparabil. Humberstone a fost parasit definitiv si aproape peste noapte.

Viata printre zabrelele unei distopii

Vantul suiera tacut in dupa-masa aia de Vest salbatic si eu tineam harta intre degete, sa nu-mi zboare din mana. Imi plac hartile. O harta serveste nu numai sa te orientezi, ci iti da o idee despre conceptul si valorile care au definit fizionomia unui loc, te face sa iti inchipui, daca ai putina imaginatie, cum se traieste acolo. Un oras care are in centru clubul veteranilor si pe aleea principala inchisoarea iti va spune o alta poveste decat unul structurat in jurul centrului comercial si al parcului de distractii. Asa ca harta Humberstone-ului era importanta, cu atat mai mult atunci cand stiam ca orasul nu crescuse organic, ci fusese rezultatul unui proiect deliberat, avusese in spate un (more or less evil) mastermind, si asta literalmente.

Litera B cu albastru inchis marca pe foaia de hartie locul unde ma aflam, ca in afisele cu usted esta aqui. Eram in centru.  Facand abstractie de lipsa oamenilor, piata cafenie-spalacita cu alei ingrijite, banci verzi si cosuri de gunoi in care nu se mai aruncase niciun muc de tigara de mai bine de cinzeci de ani avea un aer de ciudata normalitate. Mastermind-ul care concepuse orasul nu fusese cine stie ce creativ, configuratia locului respecta intru totul structura oricarei asezari sud-americane: piata centrala, zone rezidentiale, primarie, scoala, piscina si o zona industriala la margine. Cu o mica-mare deosebire: intr-un oras tipic de pe continentul asta cea mai inalta si mai impunatoare cladire din piata centrala e biserica, in timp ce la Humberstone teatrul si piata de fructe si legume dominau spatiul, si ele ridicate abia in anii ‘30, inainte constructia cea mai mare fiind cea care adapostea birourile conducerii. Chestie de prioritati, nu mai mult.

Aparentele inseala, insa, si aici mai mult decat oriunde altundeva; in racoarea depozitului de alimente am dat cu ochii de tabelul cu ratii de lapte condensat alocate pe sectoare si pe lunile anului si mi-am adus aminte ca normalitatea la Humberstone era ca o fata morgana a Atacamei. De fapt viata aici parea scoasa dintr-un vis urat. Minerii proveneau din toate zonele tarii si erau ademeniti la Humberstone cu promisiuni inselatoare. Odata ajunsi aici, ei si familiile lor, li se alocau casute mici si precare, regimul de munca era dur si inflexibil, plata nu era in bani ci in fise utilizabile doar in oras si suficiente doar pentru cumpararea unor ratii de alimente si produse decise de conducerea companiei. Viitorul copiilor era organizat, decis, programat. Iar orice incercare de revolta era inabusita cu brutalitate. Cum a fost cea din 1907, cand toti locuitorii orasului au fost masacrati in scoala Santa Maria din Iquique fiindca indraznisera sa ceara imbunatatirea conditiilor de viata.  

Am intrat in ceea ce fusese odata sediul conducerii. O masina de scris neagra la care nimeni nu mai batuse niciun proces verbal de mai bine de cinzeci de ani trona sugestiv pe o masa de metal.

Si totusi niciun cosmar nu e perfect. Se facuse tarziu si colegul meu de calatorie, Michel, se cam plictisise sa intre in toate darapanaturile si vroia sa ne intoarcem.

– Michel, inca un lucru, te rog!- Care?- Scoala.- Bine, eu te astept la intrare, grabeste-te!

M-am grabit. Am plecat in fuga, am gasit cladirea, am intrat intr-o sala de clasa la intamplare si m-am asezat in banca a patra, randul de la geam, lumina din dreapta. Mi-era mica si scartaia. Pupitrul din fata mea era scrijelit. Desenul era, scuzati cliseul, clasica inima strapunsa de o sageata.

Asa ca Humberstone e mai mult decat un vis urat. E tot amalgamul ala de emotii pe care il gasesti intr-o camera cu abtibilduri lipite de perete, intr-o casa cu pres la intrare, intr-o curte din care se vad apusuri rosii-nostalgice cu nuante de albastru, in toate detaliile din care iti dai seama ca, in ciuda a ceea ce reiese din telegramele oficiale, din tabelele de ratii si din listele care inventariau magarii din oras, acum mai bine de cinzeci de ani acolo locuisera oameni, nu roboti. E empatie. Ca literatura buna.

Cateva informatii cu caracter practic, in caz ca are careva drum prin Chile

Humberstone este unul dintre orasele-fantoma din nordul tarii, vestigii ale epocii salpetrului. De fapt cred ca v-ati dat seama din text. Daca nu, se cheama ca trebuie sa mai lucrez la claritate. Este cel mai bine conservat si (intr-un fel) restaurat dintre ele si face parte de cativa ani din patrimoniul UNESCO, alaturi de Santa Laura. Asta nu inseamna ca e napadit de turisti, multa lume nu stie de el, multa lume nu e interesata in mod deosebit, asa ca inauntru bate vantul. Si la propriu, si la figurat (apropo, nu va zic ce senzatie e sa asculti vantul suierand sinistru printre tablele ruginite si gata sa se prabuseasca peste tine ale unei foste hale industriale!). Se ajunge acolo din Iquique, cu autobuzul, e cam la 60 km. Se revine in aceeasi zi, hoteluri in zona nu exista (ca noroc) si in casele alea parasite nu cred ca vreti sa fiti primii oameni care atipesc dupa mai bine de cinzeci de ani. 

Cioloș, poziție clara in cazul alegerii primarilor: Partidele sa nu mai culpabilizeze Guvernul

Aici are dreptate. Este drept se spala pe miini ca un neputincios care vrea sa o scalde ca rata prin balta. Da, legea electorala este responsabilitatea Parlamentului. Dar acesta fiind format din asa zisii reprezentanti ai poporului, ne aminteste clar ca poporul trebuie sa decida.

Daca senatorul este un reprezentant al poporului, primarul este o autoritate executiva locala, adica un reprezentant al administratiei de stat. Si aici lucrurile sunt lasate incurcate, dovada ca de fapt nimeni nu vrea sa-si ia vreo responsabilitate ci doar sa aiba o portita de iesire – cum o face si Ciolas. Ma rog, el se face ca este premier al unui guvern tehnocrat, nepartinic.

Sa creada asta cine are timp. Cit timp vor continua sa existe partide, toata lumea va juca mazurka pentru ca nimeni nu are interes sau curajul sa impuna un program national de refacere economica, ceia ce implica responsabilitate. Mai pe inteles, daca guvernul nu face nimic (din fiscalitate si directive UE, Romania se va prabusi si de acolo se unde este), bucuria senatorilor – nu au nimica de discutat cu alegatorii din circumscriptiile lor electorale si atunci poporul nici nu are cum sa fie luat in considerare la treburile tarii. Oameni buni, legile si ordonantele si mai stiu eu ce nu se nasc din senin.

Dar poporul nu este acolo unde incep discutiile, el apare abia la sfirsit cind totul este batut in cuie. Asa a fost si cu inspectorii „DNA” din silvicultura – si pina la urma a fost vorba sa voiau sa majoreze niste salarii si nu stiau cum. Daca poporul ar fi fost pe fir de la inceput, le-ar fi spus verde: vraja asta nu tine bibicilor! Nu inceteaza furtul de lemn din padure pentru ca unul are caimac in cafeluta de dimineata.

Daca presedintele fura (sau se face ca nu vede ca sa fie primit si alta data cu onoruri) atunci au curajul si altii mai mititei – puterea exemplului personal.Cum vad eu un sistem functionabil al comunicarii nemijlocite intre popor si administratia de stat (presedinte si premier): senatorul este deputatul poporului in Parlament si reprezinta un electorat de cca 40,000 (adica o populatie de cca 50,000) – mi se pare o norma de reprezentare mazima pentru o persoana care vrea cu adevarat sa stie ce se intimpla in circumscriptia lui, ce vor oameni si mai ales ce nu vor. Evident ca pentru asta trebuie sa fie printre oameni tot timpul, nu la bufetul Parlamentului. Trebuie sa-si aibe un oficiu la primarie, fata-n fata cu usa primarului. Sa se ciorovaiasca intre ei, zilnic, pentru rezolvarea problemelor (care nu lipsesc si nu are cine sa le cunoasca). Primarul, cum vad ca in Wiki se spune clar, este „un politician care are rolul de autoritate executiva oficiala”, deci reprezinta administratia de stat!!!! Il reprezinta pe Ciolas, in ultima instanta.

Foarte bine, atunci de ce poporul trebuie sa-l aleaga pe primar, care mai este si partinic pe deasupra? Nu vi se pare ca aici este o ipocrizie sub palarie? Sunt perfect deacord ca Geuvernul sa-si numeasca primarii, de toate soiurile si nivelurile, pentru ca primarii sa execute ce le se spune de sus – in mazsura in care aia de sus au ceva de spus, dar pentru ca nu au arunca chestia cu primariile pe seama deputatilor poporului care exact cu asa ceva nu trebuie sa se ocupe. Pai ce, deputatul isi alege primarul cu care sa se ia la harta?Vedeti oameni buni, cind spuneti cind si cind ca trebuie depolitizat pe ici pe colo, simtiti voi ceva dar nu sunteti lasati sa intelegeti pina la capat – sistemul electoral este gresit. Si nu-i vorba de numarul de ture. Presedintele este ales de popor, foarte bine.

Presedintele numeste premierul si deci isi asuma responsabilitatea pentru intreaga activitate guvernamentala – chestia cu „presedinte jucator” este o idiotenie unica in lume (numai la romanii preamaritilor Basescu si Johanis care freaca tiparul ziua in amiaza mare). Premierul isi structureaza toata administratia de stat, de la ministere si pina la primaria comunala. Primarii executa dispozitiile guvernului, care ii si plateste (din banul public).

Dupa presedinte, tot ce mai are poporul de ales, este senatorul – ala care trebuie sa se ia in bete cu executivul local. Numai asa are un sens ca senatorul sa se mai ia la harta in Parlament cu alti senatori – fiecare isi apara circumscriptia sa. Legile sunt sugerate, in general, de primari pentru asi regulariza activitatile. Sugestiile se centralizeaza in ministere (diferentele nu pot fi mari, in toata tara se munceste la fel) unde sunt retusate in forma de lege si trecute parlamentului unde fiecare deputat este deja in cunostinta de cauza, i se da un fins, este dus spre discutie si aprobarea poporului din circumscriptii si finalmente aprobat in Senat.A simtit vre-un roman succesiunea asta in viata de toate zilele? Nu pentru ca poporul este intretinut cu circarii (can-can-uri).

As vrea sa vad ca poporul refuza sa mai aleaga primari – guvernul sa-si numeasca tehnocratii lor si sa-si asume responsabilitatea de sus pina jos si invers in administratia de stat. La rindul lor senatorii sa fie scosi in suturi de prin bufete si tiriti cu nasul in problemele circumscriptiei unde au fost alesi. Numai asa, democratia devine ceva real si puterea poporului efectiva.

4 trucuri pentru a-ti condimenta viata de cuplu si a evita plictiseala

Pentru un cuplu, riscurile de a intra intr-o rutina mortala incep sa fie resimtite dupa cativa ani. Faceti lucrurile obisnuite, mergeti in aceleasi locuri, stati cu oameni pe care i-ati cunoscut dintotdeauna si urmati ritmuri marcate de saptamana de lucru.

Pe scurt, rutina si obisnuinta devin in mod spontan o parte a relatiei, ca si cum ar fi oaspeti care stau pe canapea acasa. Eses dezvaluie cateva sfaturi pentru a alunga plictiseala si a recastiga energia pierduta.

Explorati locuri si lucruri noi

Pentru a iesi din plictiseala si a recastiga energia in relatie, poate fi util sa programati timpul pentru explorare. Puteti vizita impreuna locuri noi, expozitii sau restaurante.

Este important sa experimentati senzatii noi care pot fi impartasite si care pot stabili noi ganduri despre partener. Explorand exteriorul, puteti gasi noi laturi ascunse ale persoanei de langa dvs.

Faceti sexul putin mai creativ

Familia, munca si indatoririle sunt intotdeauna o prioritate si adesea intimitatea cuplului sufera. Raportul sexual este amanat pentru o zi, o saptamana, o luna, iar cand iti dai seama ca relatia s-a racit, esti deja intr-un moment critic.

Iubirea este acolo, dar dorinta lipseste. Si acest lucru trebuie stimulat. Dar cum? Stabilirea unei „nopti fierbinti”. In aceasta intalnire sexy puteti lasa loc creativitatii. Va puteti lasa inspirat de Kama Sutra, puteti cumpara niste jucarii sexuale pentru cuplu, puteti crea jocuri de rol sau pur si simplu purtati lenjerie pentru a stimula mai mult imaginatia.

Jucati-va 

Jocul este o dimensiune fundamentala la copii si cu atat mai mult la adulti. De fapt, jocul iti permite sa gasesti un spirit mai inclinat spre placerile cuplului si sa te detasezi de indatoririle obisnuite care trebuie respectate in interiorul si in afara relatiei. Un joc popular printre cupluri este jocul de rol, in care puteti intra in rolul unei asistente sexy, politiste, escorte Bucuresti, scolarita sexy, etc.

Important este sa mutam putin intalnirile sexuale, astfel incat sa nu fie intotdeauna „mecanizate”. In sex, totul este in regula, atata timp cat toti partenerii sunt de acord.

Activitatea sexuala a cuplului risca sa fie afectata de anii care trec si daca plictiseala intra in posesia acestei sfere, este necesar sa luati masuri.

Nu este nevoie de acrobatii speciale sau cine stie ce rasturnari de situatii, incepeti prin a va permite sa incercati  noi locuri in casa care nu sunt patul clasic.

Este nevoie de foarte putin pentru a activa imaginatia si a redescoperi acea energie care parea descarcata.

O jucarie sexuala este buna si pentru viata sexuala, dar in acest caz este mai bine sa decidem impreuna daca o folosim sau nu: multi oameni (in special barbati) o vad ca pe o a treia roata. 

Cheia este aici: cu siguranta trebuie sa„ te joci ”si sa nu te iei totul prea in serios ! Sa ne bucuram de moment: cuplul trebuie sa invete sa organizeze agenda saptamanala, inclusiv sexul. Da, pare neromantic, dar serveste pentru a avea spatiul necesar pentru a-l aloca ingrijirii corpului si cuplului. Invatam sa sarutam mai mult , in viata de zi cu zi, pentru a crea mai mult contact; tinem intotdeauna parfumuri si uleiuri de masaj la indemana pentru a ne stimula zonele erogene; uneori dormim goi pentru a crea intimitate si pentru a fi in pace si in deplina incredere cu partenerul nostru.

Traiti experiente noi

Noile experiente impartasite va pot creste energia ca si cuplu, deoarece alimenteaza profund legatura. De exemplu, ati putea investiga  interese sau pasiuni comune pe care le-ati putea cultiva impreuna si care vor stimula confruntarea dintre voi.

Latura fizica si psihica sunt la fel de importante pentru succesul relatiei, permiteti-va sa acordati atentie ambelor parti si puteti gasi un echilibru.

Nicola Formichetti – stilist, designer, prieten cu Lady Gaga

A lucrat ca stilist si ca editor de moda, acum este designer-ul casei Mugler, unul dintre consilierii vestimentari ai cantaretei Lady Gaga si numele sau este Nicola Formichetti. Socheaza, are un stil care se afla intre modern si traditional, eclectic indraznesc sa zic si este un nume despre care trebuie sa stii daca te pasioneaza moda.

Nascut in Japonia in 1977 dintr-o mama cu origini japoneze si un tata italian, Nicola Formichetti are un stil unic pentru care trebuie sa multumeasca ADN-ului sau interesant. In copilarie se juca cu notele muzicale – a invatat sa cante la pian, iar acum se exprima cu ajutorul hainelor, in special cele ale casei de moda Mugler.

Cu o copilarie petrecuta intre Roma si Tokyo, Nicola isi dorea extraordinar de mult sa ajunga sa locuiasca in Londra. Singura „problema” in calea visului sau era admiterea la facultate – ca sa mearga in Londra, trebuia sa intre la facultatea de Arhitectura. Odata admis, Nicola spune „intram pe usa principala si cu prima ocazie ieseam pe usa din spate, timp de trei ani studiile le-am <> in cluburi si pe strada”.

Nicola Formichetti – inceputul unui artist

In trecut, pentru ca deja stim ca Nicola colaboreaza cu Mugler acum, acesta a lucrat ca editor de moda pentru mai multe reviste, precum: V Magazine, Vogue Hommes din Japonia, Dazed&Confused si Another Magazine. Daca ar fi sa ne luam dupa aceste nume, am intelege ca stilul sau este unul nisat, care necesita multa libertate.

In timpul liber, se pare ca acesta a avut destul, a fost consultant pentru nume ca Alexander McQueen, Prada, Dolce&Gabbana, Missoni, Nike, Levis si MAC. Poate asa iti vine mai usor sa crezi de ce in 2010 a fost denumit „una dintre cele mai influente forte creative care lucreaza astazi in lumea modei”.

Nicola Formichetti, la numai 34 de ani, poate spune ca si-a indeplinit visul, iar forta lui de munca a uimit si chiar motivat multi oameni, de aceea chiar Lady Gaga l-a luat „sub aripa ei protectoare” – sau poate a fost invers? – acesta fiindu-i si stilist, pe langa „prieten-consilier”.

Pe langa asocierile cu Lady Gaga, Nicola – care se pare ca traieste in New York, Londra, Paris si Tokyo, nu glumesc, nu mi-ar fi greu sa cred daca cineva mi-ar zice ca e si vampir – a ajutat la lansarea altor oameni creativi, printre care Gareth Pugh.

Ca o continuare a listelor cu nume de mai sus, Nicola este directorul de creatie si al brand-ului Uniqlo. Nu pot sa nu zic asta: cate a mai facut omul acesta?

Dupa ce a “taiat” Thierry, lasand brand-ul numai cu denumirea Mugler, acesta a reusit chiar sa revolutioneze casa cu al carui nume este strans legat. In plus, acesta face parte din acea categorie de designeri care adora sa vada bloggerii, tinerii jurnalisti-in-devenire la show-urile sale de moda.

„New Media este incredibila. Am intalnit atat de multe minti creative prin intermediul internetului. Sunt uimit, au numai 22 sau 23 de ani. Acestia sunt la fel de importanti precum oamenii creativi pentru care am lucrat pentru o lunga perioada de timp. Inainte trebuia sa mergi la scoala, sa inveti despre texturi si sa iti <> intr-un fel locul in aceasta industrie prin ani de studii, sa lucrezi alaturi de cineva, acum oricine poate sa isi urmeze visul – iar daca esti indeajuns de destept, poti chiar sa fii atat de puternic ca cineva care este in industrie de 10-20 de ani. Ne schimbam. In sfarsit.”

10 locuri incredibile de vizitat in Romania

Romania este probabil una dintre cele mai subevaluate tari din Europa. Sigur, are mai multi vizitatori decat acum aproximativ 10 ani, cu toate acestea, exista inca atat de multe locuri in Romania care au fost tinute sub radar de prea mult timp! 

Exista atat de multe locuri de vizitat in Romania incat este aproape imposibil sa le filtram doar cateva! Mai jos am enumerat cele mai importante (si distractive!) orase, precum si rezervatii naturale superbe, sate dragute si drumuri spectaculoase. Uneori, totusi, nu se poate scapa de autostrada turismului, ceea ce este in regula, deoarece aceste lucruri specifice sunt populare dintr-un motiv.

1. Bucuresti

Bucurestiul era cunoscut pentru apartamentele sale gri si problemele cainilor de strada, dar din fericire toate acestea s-au schimbat. Stiati ca puteti gasi a doua cea mai mare cladire guvernamentala din lume la Bucuresti ? Capitala Romaniei este tot ce isi doreste un iubitor al Europei de Est: arhitectura superba in forma de biserici si palate, precum si resturile din vremurile comuniste. Fie ca sunteti interesat de istoria sa bogata sau vreti doar sa petreceti, nu este ceva ce nu va poate oferi Bucuresti!

2. Cluj-Napoca

Clujul, asa cum localnicii numesc cu drag orasul Cluj-Napoca, este putin diferit de celelalte orase din Transilvania. Orasul este un amestec de arhitectura clasica romaneasca si cladiri moderne, uneori un pic cam sovietice, separate de benzi mari si parcuri verzi mari. Datorita numarului mare de studenti care traiesc aici, orasul este surprinzator de modern. Centrul este plin de mici baruri si restaurante, iar pe strazi veti gasi femei singure din Cluj care cauta distractie. Majoritatea vorbesc si engleza, ceea ce este minunat daca sunteti acolo pentru a intalni oameni sau pentru a primi recomandari locale.

3. Brasov

Brasovul este unul dintre cele mai populare locuri din Romania din mai multe motive: aer proaspat de munte, orasul vechi istoric si oportunitatile uimitoare de drumetii. Viata merge intr-un ritm mai lent aici comparativ cu Bucurestiul.

Cand ramai in orasul vechi, este probabil sa gasesti Brasovul, desi izbitor de frumos, incredibil de turistic. Puteti gasi locuri autentice si linistite cand pasiti chiar in afara centrului orasului. Poiana Brasov este renumita pentru oportunitatile de schi.

4. Sighisoara

Sighisoara este cunoscuta ca locul de nastere al lui Dracula, dar in realitate, este mult mai mult! Situl Patrimoniului Mondial al UNESCO este una dintre cele sapte cetati cu ziduri pe care sasii le-au construit in Romania. Conace mari, case burgheze si noua turnuri fac din orasul vechi tipic transilvanean atractia populara care este astazi. De-a lungul strazilor pietruite veti gasi casele colorate care vor lumina orice feed Instagram.

5. Alba Iulia

Alba Iulia este situata chiar in regiunea viticola a Romaniei. Orasul ofera multe modalitati de relaxare, precum si de a invata ceva despre istoria, arta si arhitectura Romaniei. Intra pe una dintre portile cetatii Alba Carolina de tip Vauban din secolul al XVIII-lea, care dureaza doua ore intregi de mers pe jos, pentru a descoperi de ce Alba Iulia este listata aici.

6. Sibiu

Exista atat de multe locuri frumoase in Romania, dar Sibiul este altceva! Acest loc incredibil de pitoresc este cunoscut pentru pietele sale romantice, muzeele remarcabile si zidurile superbe, istorice. Orasul superior contine cea mai mare parte a centrului istoric, in timp ce orasul mai mic gazduieste un labirint uimitor de case dragute, baruri si restaurante. Nu exista sanse sa vizitati Sibiul fara sa va indragostiti de el, asa ca atentie!

7. Sinaia

Un orasel Sinaia, ascuns intre dealurile cartierului Prahova, este cunoscut mai ales pentru resedinta de vara a regelui Carol I al Romaniei. La sfarsitul secolului al XIX-lea, a ales Sinaia ca resedinta de vara si a construit incredibilul castel Peles. In zilele noastre puteti vizita in continuare castelul si fratele sau mic Castelul Pelisor, care este chiar langa Castelul Peles.

Datorita locatiei sale, vizitatorii obisnuiti ai orasului Sinaia s-ar putea sa te sperie un pic: noaptea ursii ies din padure pentru a cauta mancare in tomberoanele de gunoi.

9. Rasnov

Orasul Rasnov este renumit pentru un lucru: cetatea Rasnov. Pacat, avand in vedere locatia minunata a orasului. Aproape de munti, satul Bran si Sanctuarul Ursilor Zarnesti, Rasnov tinde sa creasca asupra ta cand privesti dincolo de celebrul sau punct culminant.

Cetatea, construita de sasi in secolul al XIV- lea merita, desigur, o vizita! Doar numeroasele puncte de vedere ar merita drumetia.

10. Transfagarasan

Numit „cel mai bun drum din lume” de Top Gear din Marea Britanie, drumul Transfagarasan (sau DN7C) atrage multi vizitatori din mai pana in octombrie. Construit din ordinele lui Ceaucescu, in circumstante inumane si rezultand multe decese, acest drum leaga Transilvania de Tara Romaneasca prin muntii Fagaras.

Turistilor, locali si straini, le place sa conduca datorita virajelor sale extreme si privelistilor spectaculoase. Pe drum puteti gasi cateva opriri uimitoare, precum spectaculosul baraj Vidraru. In functie de locul unde veniti, puteti vizita majoritatea atractiilor care trec pe langa el.

INTERVIU – EXCLUSIV: Stefan Stan – “Dupa castigarea showului televizat, am descoperit falsitatea oamenilor, invidia si rautatea”

Castigatorul Vocea Romanei, Stefan Stan, a lansat recent un nou single – “Ea nu mai vine”. Piesa este pe cat de sensibila, pe atat de puternica, o balada diferita de prima sa melodie, “You Give Me Love”. Motiv pentru care l-am ‘provocat’ pe Stefan la un interviu despre noua sa piesa ”Ea nu mai vine” si multe alte lucruri interesante!

Afla din interviul de mai jos daca va filma videoclip la cel de-al doilea single din cariera, ce obiceiuri proaste are, cum arata o zi din viata lui, cum era in copilarie, de ce se teme ingrozitor si ce face atunci cand este trist! In plus, afla care a fost cel mai important moment din viata lui, dar si cel mai trist, totul in exclusivitate:

Buna Stefan! Ce mai faci?

STEFAN STAN: Precum codrul lui Eminescu… fac ce fac de mult. Cant. Si, multumita lui Dumnezeu, o fac bine.
Tocmai ce ai lansat cel de-al 2-lea single din cariera, “Ea nu mai vine”, care suna foarte tare! Ce ne poti spune despre aceasta piesa si care au fost primele reactii ale fanilor?

STEFAN STAN: Piesa e a mea. Am compus-o intr-un moment de inspiratie, intr-o noapte. Mi-am pus sufletul si talentul in ea. Am avut inima cat un purice cand s-a lansat pe radio si tv pentru ca imi doream critici favorabile. Si asa a fost. Fanilor mei le-a placu “tare, tare”. “Sunt mandru ca in jurul meu se strang atatia oameni de valoare…”

Vei filma si un videoclip la “Ea nu mai vine”, ce detalii ne poti oferi?

STEFAN STAN: Un singur detaliu pot sa ofer: V-a placut primul meu clip? Daca da atunci inmultiti placerea cu 100 si… va rezulta videoclipul de la “Ea nu mai vine”.

Ai lucrat ca si la primul single cu baietii de la Hahaha Production. Cum ai colaborat cu ei?

STEFAN STAN: Impecabil. Nici nu se poate altfel, cata vreme sunt profesionisti desavarsiti. Si, pe langa asta, prietenii mei.
Mai colaborezi si cu alti compozitori? Cand va fi gata primul tau album?

STEFAN STAN: Am o armata de colaboratori si sunt mandru ca in jurul meu se strang atatia oameni de valoare. Cat despre album… e in cuptor…
http://www.youtube.com/watch?v=w_0eVNdROVc

Descrie-te singur in cateva cuvinte!

STEFAN STAN: Norocos, muncitor si talentat.

Ce obiceiuri proaste ai?

STEFAN STAN: Fumez.

Ce te enerveaza la show-biz?

STEFAN STAN: Infatuarea bazata pe nimic. “Sunt atat de obisnuit incat daca televiziunea nu m-ar fi facut cunoscut, m-as fi pierdut in multime…”

Ce nu iti place la tine?

STEFAN STAN: Ca fumez.

Cum decurge o zi din viata ta?

STEFAN STAN: Nu vrei sa vorbim despre nopti? De cand am castigat “Vocea Romaniei” de la PROTV, constat ca viata mea de noapte s-a intensificat. Si nu pentru ca as fi un petrecaret, ci pentru ca majoritatea evenimentelor la care sunt solicitat sa particip se desfasoara dupa caderea intunericului. Insa ca sa iti raspund la intrebare, dupa ce ma trezesc si, daca nu am vreo obligatie contractuala in program, ma duc la repetitii cu bandul meu, merg la sala (intr-un trup sanatos nu sta doar o minte sanatoasa ci si o voce buna) sau ma intalnesc cu iubita mea. Sunt un om obisnuit. Atat de obisnuit incat daca televiziunea nu m-ar fi facut cunoscut, m-as fi pierdut in multime…

Care a fost cel mai important moment din viata ta?

STEFAN STAN: Sunt tentat sa spun: “Cand am fost anuntat castigatorul concursului “Vocea Romaniei”. Dar nu… daca stau si ma gandesc mai bine, cel mai important moment a fost atunci cand mama mea m-a luat in brate, m-a mangaiat pe obraz si mi-a zis: “Mama e asa mandra de tine, dragul meu…”

Dar cel mai trist moment?

STEFAN STAN: Cel mai trist moment… a existat, insa e mult prea intim pentru a vorbi despre el. Am sa vorbesc insa despre un moment care m-a intristat in viata… Dupa castigarea showului televizat… am descoperit falsitatea oamenilor, invidia si rautatea… Nu ca n-as fi stiut ca exista! Dar nu intr-o proportie atat de mare. “Dupa castigarea showului televizat… am descoperit falsitatea oamenilor, invidia si rautatea…”

Ce iti amintesti despre cum erai tu in copilarie?

STEFAN STAN: Eram urat. Imi placea de o colega… radeam ca prostul la ea toata ziua si ea nimic. Ba chiar mi-a zis intr-o zi: “Lasa-ma in pace! Esti urat”. Si eu radeam la ea ca prostul…
Care sunt prioritatile tale in acest moment, din punct de vedere profesional?

STEFAN STAN: Sa scot albumul din cuptor.

Care este motto-ul vietii tale?

STEFAN STAN: N-am un motto al vietii mele. Dar daca vrei… inventez unul acum. Sa zicem… “Omul cu adevarat bun este doar cel care ar fi putut fi rau si n-a fost.” (Nicolae Iorga)
De amuzament sau din curiozitate, ti-ai testa vocea pe manele?

STEFAN STAN: Desigur. La baute cu prietenii.

Ce vei face in vara asta? Concerte, vacanta, etc.?

STEFAN STAN: Vacanta mai putin. Asa, printre picaturi. Concerte insa, din plin. “Practic TIR-ul, am lucrat in constructii…imi doresc sa devin tata…”

Ai foarte multi fani de cand ai participat la “Vocea Romaniei” si te-ai lansat solo. Cum pastrezi legatura cu ei?

STEFAN STAN: Pe retelele de socializare, prin intermediul presei si la concerte.

Pentru ca fani vor sa te cunoasca din ce in ce mai mult, noi iti dam ocazia sa ne spui 2-3 lucruri care iti si crezi ca ne-ar surprinde sa le stim…

STEFAN STAN: Practic TIR-ul, am lucrat in constructii…imi doresc sa devin tata…

Lasa un mesaj pentru cititorii devoratormonden.ro! Multumim!

STEFAN STAN: Va pup tare, tare si va astept la toate concertele mele. Iar daca ma intalniti pe strada, sa nu va fie niciodata rusine sa ma abordati. N-am sa am niciodata aer de vedeta si n-am sa uit ca sunt ceea ce sunt datorita voua. Si pentru asta va multumesc.

MINI-QUIZ:

  • Prietenii mei spun cel mai des ca… petrecerile fara mine n-au nici un haz;
  • Mancarea mea preferata este… mamaliga cu branza si smantana…. Miammmm;
  • Melodia proprie care ma reprezinta cel mai bine este… Ea nu mai vineeeeeeeeeeee;
  • Cel mai des sunt complimentat pentru… vocea mea;
  • Marele meu regret este… ca nu am avut ocazia sa-mi demonstrez talentul vocal mai devreme;
  • Iubesc… femeiaaaaaa, de dorrrr nebunaaaaa;
  • Marturisesc ca ma tem ingrozitor de… prostie! Dar ingrozitor;
  • Mi-ar placea sa cant in duet cu… Joe Cocker;
  • Nu mi-as imagina viata fara… muzica. Daca nu as avea muzica, as surzi;
  • De fiecara data cand sunt trist… plec la plimbare, aiurea, pe strazi. Asa ma calmez;
  • Sa ai o viata implinita presupune… sa realizezi ceea ce iti doresti mai aprig pentru tine. Indiferent ce inseamna asta;
  • Vocea Romaniei… Succesul meu;
  • Inna sau Alexandra Stan… De departe Andra si Loredana Groza.

Germania da lectii Europei despre cum se trateaza criza

In timp ce Marea Britanie a anuntat oficial intrarea in recesiune, Guvernul german si-a mentinut previziunile de crestere si considera ca „robustetea” economiei nationale este rezultatul reformelor curajoase. Toate acestea se constituie intr-un semnal important pentru Europa.

Berlinul a confirmat estimarile facute in luna ianuarie – o crestere a PIB de 0,7% in 2012 si de 1,6% in 2013, dupa ce anul trecut cresterea a fost de 3%. Previziunile FMI insa raman inferioare celor ale Guvernului german (+0,6% in 2012 si +1,5% in 2013). Scenariul este diferit pentru analistii germani care sunt putin mai optimisti mizand pe o crestere de 0,9% anul acesta si de 2% anul viitor.

„Economia Germaniei se afla intr-o situatie buna, dar am ales deliberat sa facem previziuni prudente pentru ca riscurile internationale raman ridicate deoarece criza datoriei in zona euro nu s-a rezolvat”, a declarat ministrul german al economiei, Philipp Rosler.

Reforme „curajoase” pe piata muncii Philipp Rosler considera ca evolutiile pozitive ale situatiei din Germania au fost sustinute de o consolidare bugetara si de reformele structurale de pe piata muncii. El considera ca cei doi factori pot reprezenta un model pentru Europa, recomandand ca aceasta „lectie” sa fie invatata atat de Olanda, cat si de viitorul presedinte al Frantei.

In perioada 2003-2005, cancelarul Gerhard Schroeder initia reforme extrem de nepopulare pe piata muncii ale caror efecte pozitive se vad acum, stiut fiind faptul ca reformele in acest domeniu sunt de durata si isi arata efectele in timp. Schroeder a permis atunci crearea de locuri de munca temporare, pentru care angajatorii nu trebuia sa cotizeze la sistemul de asigurari sociale, a instituit contractele de munca cu durata determinata si un program flexibil de activitate.

De asemenea, abordarea prudenta, dar sustenabila, a cresterilor salariale a dus la mentinerea si consolidarea pietelor traditionale de export, concomitent cu un grad relativ ridicat de ocupare a fortei de munca. Avand astazi o rata a somajului cea mai redusa din ultimii 20 de ani, Guvernul german a decis sa acorde o crestere semnificativa a salariilor pentru cele aproximativ 2 milioane de bugetari, intr-o perioada in care aproape toate tarile din Europa se fac reduceri, germanii vor beneficia de o majorare salariala de 6,3%, acordata esalonat pana la sfarsitul anului viitor.

„Motorul cresterii” in Europa „Suntem motorul cresterii in Europa”, spune ministrul german al economiei, asigurand ca economia Germaniei, adesea vazuta exclusiv ca exportatoare, este, de asemenea, sustinuta si de cererea interna, de investitiile companiilor si de consumul populatiei. El a dat asigurari ca importurile cresc aproape egal cu exporturile. Preocuparile pentru stabilitatea monedei, pentru un sistem de finante publice sanatos si o economie competitiva sunt departe de a fi politici care s-ar referi doar la Germania, acestea fiind gandite pentru a contribui si la bunastarea cetatenilor din zona euro, sublinia Andreas Dombret, membru al Consiliului director al Bundesbank.

Vant de recesiune in restul Europei

Situatia statelor din restul Europei ramane dificila. Miercuri, Londra anunta reducerea PIB in primul trimestru al acestui an, marcand astfel intrarea in recesiune. Luni, Banca Centrala a Spaniei facea acelasi anunt, indicand o scadere a  Produsului Intern Brut cu 0,4%. De asemenea, Danemarca, Irlanda si Italia anutasera anterior revenirea in recesiune. Ungaria ar putea face in curand acelasi anunt, iar Grecia anticipeaza o cadere mai mare decat fusese prognozat.

7 moduri rapide si usoare de a va reimprospata casa

La un moment dat sau altul, cei mai multi dintre noi am experimentat senzatia ca ne uitam in jurul casei noastre si nu mai suntem multumiti sau inspirati de interiorul ei. Poate ca ati incercat cateva tendinte care nu arata la fel de proaspete ca odinioara sau poate ca, culoarea peretelui pe care o iubeati este acum demoda.

Indiferent de motivele dvs., este aproape inevitabil ca la un moment dat sa va simtiti gata sa va reimprospatati casa cu actualizari noi si inspiratoare. Cu toate acestea, uneori bugetele noastre nu sunt la fel de mari ca motivatiile noastre pentru schimbare.

Din fericire, exista destul de multe amenajari interioare pe care le puteti aplica, care vor face o mare diferenta in timp ce costa foarte putin timp sau bani din partea dvs. Daca sunteti gata sa va indragostiti de casa dvs. din nou, asigurati-va ca adaugati urmatoarele actualizari interioare la lista de sarcini. Cozzy.ro va pune la dispozitie o varietate de idei si inspiratie pentru a obtine locuinta la care visati.

Puneti accent pe detalii

Este cu adevarat uimitor ce diferenta poate face noua robinet, aparat si chiar manerele usii dvs. pentru estetica generala. Iar optiunile dvs. pentru acest lucru sunt atat nesfarsite, cat si accesibile .

Adaugati un perete declaratie

Un zid declaratie este un mod original de a face o schimbare majora fara a cheltui mult timp sau efort . Si au un talent special pentru a face ca casa dvs. sa para mai bogata si dinamica.

Perne decorative in camera de zi

Pernele decorative sunt practic machiaj pentru camera de zi – le puteti schimba in functie de starea de spirit si de anotimp, iar efectul nu este altceva decat transformator.

Daca spatiul dvs. se simte putin plictisitor, va recomandam sa adaugati cateva perne in culori vibrante pentru a aduce vibratii mai inaltatoare. Si daca va indreptati catre o estetica boho, atunci adaugarea de perne cu nuante si texturi organice, este o modalitate excelenta de parcurs.

Optati pentru covoare

Covoarele au o abilitate speciala de a adauga caldura si definitie spatiilor in care se afla. Deci, daca doriti sa va redefiniti spatiul, nu exista o modalitate mai buna de a face acest lucru decat cu un covor nou.

Desigur, culorile si modelele covorului pe care il alegeti sunt importante, dar asezarea covorului dvs. are si un impact. Asezarea covorului pe diagonala, aduce miscare suplimentara si interes vizual camerei.

Schimbati lenjeria de pat

Patul dvs. este in esenta elementul central al dormitorului dvs. Prin urmare, daca doriti sa aduceti mai multa viata designului dormitorului dvs., atunci nu exista o modalitate mai buna de a face acest lucru decat prin actualizarea lenjeriei de pat.

De la un  pat confortabil inspirat de higiena, cu straturi de paturi mari confortabile, pana la pete vesele de culoare si texturi convingatoare, optiunile pe acest front sunt limitate doar de imaginatia dvs.

Dati viata zidurilor dvs.

Un zid declaratie nu este singurul mod in care peretii dvs. va pot ajuta sa va revigorati spatiul; peretii sunt plini de posibilitati sic. Puteti aranja cu indemanare cateva rafturi suspendate pentru a prezenta cateva dintre fotografiile sau trofeele dvs. preferate, puteti adauga o piesa mare de arta declarativa sau puteti crea un perete galerie elegant si sofisticat, precum un aranjament superb de flori.

Rearanjati mobilierul

Oricand doresc un inceput proaspat in casa, rearanjez mobilierul. Indiferent daca se afla in sufragerie, dormitor sau chiar in bucatarie, mutarea lucrurilor in jur este o modalitate sigura de a reimprospata orice spatiu fara a cheltui un ban. Imi amintesc ca faceam asta de tanara – imi placea sa rearanjez mobilierul din dormitorul meu si o imploram mereu pe mama sa ma lase sa o fac in sufragerie. 

Casa este refugiul nostru sigur, locul nostru de relaxare si reincarcare. Faceti ceea ce vreti si daca nu va place ceva, lucrati pentru a-l schimba. 

The Making of STEAMPUNK.RO: Costi Gurgu

Eram la masa cu Adrian Craciun, sau mai pe scurt A.C. cum i se zice mai jos de cercul polar și mai sus de marile lacuri, in restaurantul hotelului ce gazduia SFContario, convenția de toamna a orașului Toronto. Toamna trecuta. Cum merge povestirea pentru antologia steampunk? Nu merge. Nu merge deloc. N-am scris in viața mea steampunk, nu sint fan, de ce n-ai venit și tu cu o alta tema pentru antologie? Imi pare rau, dar nu cred ca o sa se intimple.

De la o masa alaturata trageau cu urechea trei editori aflați in vizita, Sheila Williams, Ellen Datlow și John Joseph Adams. La un moment dat, cei trei nu mai rezista și-și trag scaunele la masa noastra.

Sheila Williams, Ellen Datlow și John Joseph Adams

– Ah, scena tinarului editor in fața insolenței tinarului scriitor, spune E.D (banuiesc ca știți care dintre cei trei este).

Pe vremuri, cind mi se spunea tinar, obișnuiam sa vociferez: „Care tinar, ca am deja 24 de ani!“ Acum insa am zimbit și am aprobat entuziasmat – nu numai tinar, dar și insolent, ce-mi puteam dori mai mult?

Le povestim despre ce este vorba și cind aud cei trei de poziția mea vis-a-vis de steampunk, iși zimbesc cu subințeles. Ma uit la A.C., dar acesta este la fel de mirat. J.J.A. iși scoate celularul și incepe sa vorbeasca in thailandeza.

– Acușica, spune S.W. amenințindu-ne cu aratatorul.

A.C. incearca sa se ridice.

– Tre’ sa ma duc la buda, imi șoptește și zimbește chinuit spre cei trei, dar S.W. ii infige aratatorul in piept și-l impinge inapoi pe scaun.

– NU pleaca nimeni de la masa!

J.J.A. inchide celularul și ne privește cu un aer mulțumit.

– S-a rezolvat, le comunica celor doua editoare, apoi se uita spre noi. V-am inscris in Tabara Steampunk din Bangkok. Plecam cu toții acolo miine. Tu, editorule, vei invața cum sa pui la punct scriitorii. Am mari speranțe pentru tine. Iar tu, scriitorule, vei invața sa spui DA.

In restaurant se lasa liniștea și-i observam pe toți scriitorii și editorii de la celelalte mese uitindu-se la noi cu un melanj de zimbete canadiene și americane. Robert J. Sawyer ne spune ca și el, impreuna cu Robert Charles Wilson și Michael Swanwick se vor indrepta spre aceeași destinație și ca ce mai, facem un mic bairam in avion. Ma uit disperat spre J.J.A. – nu cred ca o sa ne descurcam așa din scurt cu biletele de avion…

Robert J. Sawyer, Robert Charles Wilson și Michael Swanwick

– Nu va faceți griji, editurile la care lucram noi trei au pus mina de la mina și v-au platit calatoria. Iar acești trei scriitori minunați (ii arata pe R.J.S., R.C.W. și M.S.) vor preda cursuri de scris, ca sa va plateasca tabara.

Paolo Bacigalupi

Dupa ce-am trecut peste stinjeneala, ne-am simțit ca niște prinți. Am zburat la business class și R.J.S. s-a ținut de cuvint cu bairamul – stewardesele au…, dar mai bine sa povestesc despre tabara. De la aeroport ne-au transferat in tabara cu un zeppelin adus special pentru acest eveniment. Paolo Bacigalupi era maestrul de ceremonii si ne-a intipinat personal la intrarea in campus. I-a spus lui A.C. ca iși pune mari speranțe in el. In fine…

Tabara era in intregime bazata pe tehnologie steampunk.

– Daca nici asta nu te pune pe scris, atunci nu stiu ce, mi-a marturisit J.J.A.

A doua zi am intirziat cu toții la micul dejun și am ramas nemincați pina la prinz, din cauza ceasurilor cu aburi. Acestea erau puse in mișcare cu aburii produși de focul din noptiera. Numai ca la 39 de grade Celsius și umezeala de jungla, am stins cu toții focurile, ca sa putem respira in caz ca reușeam sa dormim. Din pacate, aceleași focuri produceau aburi și pentru telefoanele din incaperi, așa ca nu a funcționat nici telefonul de trezire, programat de conducerea taberei.

Orele se țineau in niște sali mari și frumoase, in interiorul centrului cladirii principale, unde se afla și sala de mese, departe de privirile indiscrete ale copilașilor din satul din apropiere. La exterior, se aflau debaralele și incaperile personalului, carora, fiind localnici, nu le pasa de privirile familiilor de peste gard. Pereții erau acoperiți cu artefacte steampunk și coperte ale revistelor și antologiilor faimoase ale subgenului. Ce sa spun, eram toți cursanții intr-o dispoziție de zile mari. Iar scriitorii și editorii profesioniști care aveau sa ne instruiasca și sa-și petreaca urmatoarele trei zile alaturi de noi, ora de ora, pareau rupți din povești. Zimbareți, entuziasmați, incurajatori, sfatoși, unu’ și unu’.

Problemele au inceput cind ne-au spus ca personalul taberei este in greva.

– Și asta inseamna ca nu mincam nici prinzul?

– Nu, asta inseamna ca ori predam cursurile pe intuneric, ori cursanții trec la biciclete și incing dinamurile, ca sa avem destul curent pentru orele de curs.

Doua ore mai tirziu, cursanții ieșeau și ei șchiopatind din salile protejate de privirile curioșilor și se alaturau, in greva și ei, personalului pe verandele și bancile luminoase. Zis și facut – vreți cursuri ținute in natura, nici o problema. Le ținem in curte, daca asta vreți. Jumatate de ora mai tirziu, atit cursanții cit și instructorii reveneau in salile de curs, la umbra, departe de soarele și umezeala tropicalo-ecuatoriala, departe de haitele de țințari și muște și de ropotele bruște de ploaie.

Sfirșitul inceputului problemelor a fost atunci cind conducerea Consiliului Cultural al districtului Chao Phraya, in care se afla tabara, ne-a anunțat ca, datorita condițiilor inumane in care i-am muncit pe membrii personalului, sintem datori statutului thailandez suma de un million de dolari americani, platibili in cash sau munca zilnica in portul Prachuap. Cind am primit aceasta ultima știre m-am uitat spre cei trei scriitori care munceau sa-mi plateasca școala in Tabara Steampunk și m-am intrebat ciți ani le vor trebui ca sa-mi plateasca ieșirea din Thailanda.

Povestirea „Cetatea Neagra“ nu este despre aventurile noastre pe drumul din Chao Phraya inapoi la Toronto (pe care deja le-a folosit P.B. in ultimul sau roman), ci despre cu totul altceva. Ceva ce nu are nici o legatura cu faptul ca acum lui A.C. ii lipsesc trei degete de la mina stinga și urechea dreapta, iar mie mi-au ramas ochii inguști și oblici. Nici cu faptul ca cei trei editori care ne-au forțat sa invațam misterele steampunkului dau și acum la pedale in debaraua unei edituri din Bangkok.

M-am gindit mult daca sa scriu despre cabala formata de A.C. pentru a ma vina și a-mi distruge viața (ca doar ca sa ma convinga pe mine sa-i scriu o povestire a acceptat sa mearga la Bangkok) și despre campaniile organizate de SFWA și de Ghilda Editorilor din America in același scop. Acum transmit acest mesaj dintr-o cafenea și ma pregatesc sa fug iarași. De obicei reușesc sa ma dibuiasca daca stau mai mult pe Internet. Lumea devine tot mai mica…

MaiMultVerde a inaugurat noi centre Cicloteque

Pe 10 iunie, MaiMultVerde si UniCredit Tiriac Bank au inaugurat doua noi centre Cicloteque in Bucuresti, in prezenta primarului general al capitalei, Sorin Oprescu. Evenimentul a fost marcat de un mars al biciclistilor care au plecat de la Parcul Tineretului si au ajuns, teferi si entuziasti, in Parcul Herastrau, cele doua noi puncte de unde se pot inchiria bicicletele.

Toata povestea Cicloteque a inceput in august 2008 cand MaiMultVerde a dorit sa le ofere bucurestenilor o alternativa pentru deplasarea in oras. Era vorba de inchiriat biciclete de la Facultatea de Drept, iar cei doritori aveau la dispozitie 150 de biciclete ca sa poata descoperi orasul pe doua roti, dar si sa aiba grija de mediul inconjurator.

Cu sprijinul Primariei Bucuresti, Adminitratiei Lacuri, Parcuri si Agrement si a Universitatii Bucuresti, Cicloteque a putut sa se extinda si incepand cu luna iunie, capitala va avea trei centre de unde se pot inchiria 300 de biciclete.

“Daca acum doi ani am fost primii care am oferit bucurestenilor biciclete de inchiriat, astazi suntem primii care le oferim un sistem similar celui din Viena si Paris in care pot sa ia bicicleta dintr-un loc si sa o lase in altul”, a declarat presedintele MaiMultVerde, Dragos Bucurenci la deschiderea din parcul Tineretului.

Dupa ce lui Sorin Oprescu i s-a inmanat cardul de membru cu numarul 1 pentru a putea beneficia de serviciile Cicloteque, primarul capitalei a dat o tura cu bicicleta prin Parcul Tineretului, alaturi de Dragos Bucurenci care, dupa cateva minute i-a invitat pe toti participantii sa porneasca spre Parcul Herastrau, acolo unde avea sa fie inaugurat si al doilea centru.

Pe o sosea oprita special pentru ei, cu ajutorul politistilor carora le multumim pentru munca depusa, si cu multe claxoane, pentru ca bicicletele sunt dotate si cu asa ceva, a inceput marsul si prin acest articol toti biciclistii vor sa le multumeasca soferilor si pietonilor care nu s-au suparat aseara ca noi am avut intaietate si sper ca i-am facut pe cat mai multi dornici sa inchirieze si sa se plimbe prin oras cu bicicleta.

In mai putin de jumatate de ora, biciclistii au parcurs opt kilometri, monstrand ca este mult mai eficient asa decat sa stai blocat in trafic cu masina, poate si o ora. Traseul parcurs aseara a fost: Parcul Tineretului-Piata Unirii-Piata Universitatii-Piata Romana-Piata Victoriei-Charles de Gaulle-Parcul Herastrau.

Ceea ce a fost foarte dragut pentru biciclisti a fost faptul ca pe tot traseul se aflau voluntari in cele mai importante puncte de pe traseu. Acestia ofereau informatii participantilor despre distanta parcursa, timpul de la plecare si pana la sosire, dar si cantitatea de CO2 care a fost redusa prin folosirea bicicletei.

De asemenea, voluntarii au atras atentia asupra obiectivelor de interes cultural sau istoric aflate pe traseul bicilistilor. In fata Teatrului National, voluntarii au purtat costume din diferite piese de teatru, la Academia de Studii Economice un grup de absolventi a salutat biciclistii, iar la Piata Victoriei, machetele unor dinozauri si voluntarii imbracati in costume taranesti au invitat oamenii sa viziteze Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa si Muzeul Taranului Roman.

Toata lumea a fost incantata de experienta si lumea pare mai frumoasa in aer liber, cand te plimbi prin oras cu bicicleta. Si ca sa vedeti ca nu trebuie sa fi doar imbracat sport ca sa te poti urca in sa, mai multe doamne si domnisoare au pedalat intreaga distanta pe tocuri sau in tinute elegante.

MaimultVerde si UniCredit Tiriac Bank v-a oferit aceste trei centre de inchiariat biciclete, acum ramane ca voi sa le si folositi deoarece preturile sunt foarte prietenoase: 2 lei pe ora, 10 lei pe zi sau 20 de lei pentru doua zile. Pentru studenti, pensionari si someri, tarifele pentru inchiriere sunt reduse la jumatate.

© 2021 Prince Radu. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.