Instalarea panourilor fotovoltaice pe acoperișuri terasă a devenit, în ultimul deceniu, o soluție tot mai răspândită pentru clădirile industriale, comerciale și rezidențiale din România. Alături de beneficiile evidente în privința eficienței energetice, această practică impune însă o reevaluare completă a comportamentului la foc al sistemului de hidroizolație de sub instalația fotovoltaică. Membrana care acoperă un acoperiș devine, prin prezența cablurilor, a conectorilor și a structurilor metalice de fixare, un element expus unor riscuri suplimentare pe care un proiect clasic de hidroizolație nu le anticipează. Din acest motiv, alegerea unui sistem certificat BROOF, aplicat cu materiale DANOSA, nu mai este o opțiune, ci o condiție tehnică obligatorie pentru orice acoperiș care găzduiește o instalație de producere a energiei electrice.
Ce înseamnă, din punct de vedere tehnic, clasificarea BROOF
Clasificarea BROOF (t1, t2, t3, în funcție de zona climatică europeană în care se aplică) reprezintă un sistem de testare a comportamentului acoperișului expus la foc extern, nu doar al unui material izolat. Testul evaluează întregul complex – suport, barieră de vapori, termoizolație și membrană de hidroizolație – la acțiunea unei surse de foc aplicate deasupra acoperișului, simulând scenarii precum căderea unui tăciune aprins, propagarea unui incendiu dintr-o clădire vecină sau iradierea termică generată de un scurtcircuit produs în instalația fotovoltaică montată deasupra. Un acoperiș care obține clasificarea BROOF t1 este considerat, conform standardelor de referință utilizate în proiectare, ca fiind „neexpus la propagarea focului pe suprafața exterioară”, ceea ce reduce dramatic viteza de extindere a unui eventual incendiu și oferă echipelor de intervenție o fereastră de timp mult mai mare pentru limitarea pagubelor.
Este esențial de subliniat că certificarea BROOF nu se transferă automat de la un produs la altul. Ea este valabilă strict pentru configurația de sistem testată – tip de suport, grosime de termoizolație, tip de fixare (lipită, sudată sau mecanică) și tip de membrană superioară. De aceea, orice modificare a stratigrafiei acoperișului, inclusiv adăugarea ulterioară a unei instalații fotovoltaice, trebuie analizată în raport cu complexul certificat inițial, nu tratată ca o simplă adiție mecanică deasupra unei hidroizolații existente.
Membranele DANOSA în structura acoperișurilor cu risc controlat la incendiu
Producătorul spaniol DANOSA dezvoltă de mai multe decenii membrane bituminoase modificate cu polimeri, având în portofoliu variante specific concepute pentru complexe de acoperiș care ating clasificarea BROOF t1. Structura acestor membrane include armături din poliester netesut de înaltă densitate, straturi de bitum modificat cu APP sau SBS și, pentru stratul superior expus, granulație minerală sau folie metalizată cu rol de reflexie termică și de barieră suplimentară împotriva propagării flăcării. Această construcție multistrat oferă atât rezistență mecanică la perforare – un aspect critic acolo unde structurile de prindere ale panourilor fotovoltaice exercită sarcini punctuale repetate –, cât și stabilitate dimensională la variații termice extreme, fenomen frecvent întâlnit sub modulele fotovoltaice, unde temperatura suprafeței poate depăși cu mult temperatura mediului ambiant din cauza efectului de seră creat între panou și acoperiș.
Un detaliu tehnic adesea trecut cu vederea în execuție privește compatibilitatea chimică dintre membrana bituminoasă și elementele de fixare ale sistemului fotovoltaic. Structurile metalice galvanizate, profilele din aluminiu și garniturile de etanșare trebuie alese astfel încât să nu genereze reacții electrochimice sau degradări premature ale membranei în punctele de penetrare. Sistemele DANOSA integrate corect includ, în astfel de situații, straturi de protecție suplimentară – șorțuri de racordare, benzi autoadezive de etanșare și, acolo unde este cazul, plăcuțe de repartizare a sarcinii – toate concepute pentru a menține integritatea complexului BROOF chiar și după perforările controlate necesare fixării structurii fotovoltaice.
Cerințe rezultate din normativul de securitate la incendiu în vigoare
Cadrul normativ românesc privind securitatea la incendiu a construcțiilor a fost actualizat semnificativ în cursul anului 2025, aducând clarificări importante pentru elementele de acoperiș expuse riscului de propagare a focului pe fața exterioară. Această actualizare reflectă o tendință generală de aliniere la exigențele europene, punând accent pe clasificarea reală a comportamentului la incendiu al complexelor de acoperiș, nu doar al materialelor componente luate separat. Pentru clădirile echipate cu instalații fotovoltaice montate pe acoperiș, proiectantul de specialitate trebuie să demonstreze, prin documentația tehnică, faptul că soluția de hidroizolatie aleasă păstrează clasificarea de comportament la foc a acoperișului inclusiv după integrarea structurii de susținere a panourilor. Această cerință presupune coroborarea fișelor tehnice ale membranei, a rapoartelor de testare BROOF și a detaliilor de execuție specifice zonelor de penetrare, ancorare și perimetru al instalației fotovoltaice.
În practică, acest lucru înseamnă că orice proiect de instalare a unui sistem fotovoltaic pe un acoperiș existent trebuie precedat de o evaluare a hidroizolației curente. Dacă aceasta nu deține o clasificare BROOF documentată sau dacă stratigrafia a fost modificată de-a lungul timpului prin reparații succesive, soluția corectă din punct de vedere tehnic și legal este refacerea completă a complexului de hidroizolație, cu un sistem certificat, înainte de montarea structurii fotovoltaice. Amânarea acestei etape sau tratarea ei ca element secundar al proiectului energetic reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale neconformităților constatate ulterior, cu implicații atât asupra siguranței clădirii, cât și asupra valabilității asigurărilor și garanțiilor oferite de producători.
Detalii de execuție specifice zonelor cu instalații fotovoltaice
Zonele critice ale unui acoperiș echipat cu panouri fotovoltaice sunt, în ordinea frecvenței problemelor constatate în exploatare, punctele de penetrare a cablurilor, bazele structurilor de susținere și marginile perimetrale ale câmpului fotovoltaic. La fiecare traversare a membranei, execuția corectă presupune realizarea unor manșoane etanșe, lipite sau sudate termic în funcție de tipul membranei DANOSA utilizate, urmate de aplicarea unui strat de protecție mecanică suplimentară acolo unde cablurile sunt supuse frecării repetate din cauza dilatărilor termice ale complexului de acoperiș.
Bazele structurilor de susținere, indiferent dacă sunt lestate cu balast, fixate mecanic sau lipite direct pe membrană, trebuie proiectate astfel încât să distribuie uniform sarcina și să evite concentrarea tensiunilor într-un singur punct al hidroizolației. În cazul soluțiilor lestate, frecvent utilizate pentru acoperișurile fără penetrări suplimentare, se recomandă interpunerea unui strat de protecție geotextilă sau a unei folii de separație rezistente la perforare, pentru a preveni deteriorarea membranei sub greutatea elementelor de balast pe termen lung.
Marginile perimetrale ale câmpului fotovoltaic necesită, la rândul lor, o atenție sporită, întrucât reprezintă zona în care riscul de acumulare a resturilor vegetale, prafului și umidității este cel mai ridicat. Aceste acumulări pot favoriza, în condiții de expunere la o sursă de foc externă, propagarea flăcării dinspre exteriorul clădirii spre suprafața acoperișului, motiv pentru care proiectele bine executate includ zone de gardă libere, fără vegetație sau materiale combustibile, în jurul perimetrului instalației.
Rolul execuției specializate în menținerea performanței la incendiu
Echipa Hidroizolatii Conduraru abordează fiecare proiect de acoperiș cu instalație fotovoltaică pornind de la evaluarea integrală a stratigrafiei existente sau proiectate, urmată de alegerea configurației de membrane DANOSA compatibile cu clasificarea BROOF necesară pentru destinația și amplasamentul clădirii. Execuția respectă cu strictețe detaliile tehnice ale producătorului în zonele de penetrare, ancorare și racordare la elementele structurii fotovoltaice, asigurând astfel păstrarea performanței de comportament la foc a întregului complex de acoperiș, nu doar a materialului de hidroizolație privit izolat.
Această abordare integrată – care leagă cerințele normativului de securitate la incendiu, caracteristicile tehnice ale membranelor DANOSA și particularitățile constructive impuse de instalația fotovoltaică – reprezintă singura modalitate prin care un acoperiș modern, orientat spre eficiență energetică, poate rămâne, în același timp, conform din punct de vedere al siguranței la incendiu pe întreaga durată de exploatare a clădirii.
