A participat la TEDx Romania, a regizat pe scena celui mai mare teatru din Romania si a facut-o intr-un stil propriu, nou, modern si mai exact spus, intr-un stil expresiv, puternic. Carmen Lidia Vidu, intr-un interviu in exclusivitate. Ne-am dorit sa stam de vorba cu omul pentru a putea descoperi artistul.

Care e destinul teatrului intre internet, it&c, viteza, stiinta, gadget, religie?

Regizorul e omul care nu stie sa faca nimic, dar poate sa le coordoneze pe toate; asa si teatrul: nu e nici internet, nici gadget, nici religie, dar le are pe toate.

In acest moment cred ca teatrului ii lipsesc regizorii si ideile regizorale; e fie cam prafuit, fie cam fortat.

Care sunt mizele teatrului pe care il regizezi?

Teatrul este o poveste pentru oamenii mari carora le lipseste copilaria, bine, am formulat cam prostut ideea, dar nu stiu cum sa ma exprim mai bine. Incerc sa fiu altfel decat sunt, si ma ajuta teatrul. Mi-ar placea sa ma iubeasca mai mult.

Care este teatrul bucurestean favorit?

Mie imi plac mai mult parcurile, copiii si batranii.

Care este cel mai receptiv actor cu care ai lucrat?

Am lucrat mult, rapid si cel mai bine cu Marius Manole, dar sunt mandra de toti oamenii cu care am colaborat. Ii iubesc.

Care este spectacolul tau favorit?

Cand eram copil am plans la Fuga Catalinei Buzoianu, apoi m-a dat gata Saptamana Luminata a lui Mihai Maniutiu, am fost si sunt fana lui Purcarete, Woyzsech-ul din Arad a lui Alexa Visarion e unul din cele mai emotionante spectacole din viata mea, iar mai nou sunt cu ochii pe Pippo Delbono.

Ce alti regizori urmaresti?

Nu urmaresc niciun regizor. Poate doar rar. Pentru mine teatru nu e un loc de munca. Nu incerc sa fac performanta, sa vad, sa stiu, sa urmatresc tot. Imi plac multe spectacole. Cunosc putine lucruri despre teatru, poate modelfiindca lumea scortoasa a teatrului romanesc ma face sa rad.

Ai vreun  de personalitate din lumea teatrului? Dar din afara teatrului?

Il ador pe bunicul meu. Cand ma gandesc la el mi se face rusine de felul in care traiesc si imi jur de fiecare data ca o sa devin un om bun.

E mai greu pentru o femeie in teatrul romanesc?

Eu nu sunt o prezenta serioasa in teatrul romanesc. Lucrez rar, doar in Bucuresti si nu prea fac teatru, mai mult video poeme teatrale.

Cat de importante sunt inovatiile de tip new-media –proiectii, sound desing, light desing – in teatrul contemporan?

Fara inovatii spectacolul nu se face, ramane la stadiu de lectura miscata. Vreau sa stie asta toti care nu vor si nu inteleg si totusi fac teatru

Cum te raportezi la critica de teatru? Care mai e rolul criticii?

Nu ma raportez nici cum si nici nu ma intereseaza subiectul. Critica de teatru transforma teatru intr-o profesie, ceea ce e jenant, dar ce stiu eu…

Ce spectacol nu ti-a reusit asa cum ai vrut?

Nu am reusit sa ma casatoresc, sa am o casa, o masina, sa fac un copil. Am doar un caine, in rest nu conteaza. Mie imi place enorm teatrul, dar nu stiu sa-ti explic cum si in ce fel. Nu e o competitie si nicio profestie. Eu stiu sa fac spectacol, eu stiu sa spun povesti. Mie imi lipsesc multe lucruri in viata. Pentru mine teatrul e o confesiune, un jurnal…nu exista sa nu iasa, nu exista termenul de “corect”.

Care este citatul tau preferat (motto-ul)?

“Eu cred in rai”, “totul e desertaciune”, pe la 20 de ani imi placea “ life is a smile”…acum mi-e jena de lucrul asta

Ce alte pasiuni mai ai in afara de teatru?

Imi place sa vopsesc toate lucrurile in alb, sa imi fac unghile rosii, sa fac curat in casa, sa inot, sa fac poze in timp ce inot, sa fac sauna, sa fiu geloasa, sa-mi cer des iertare.