Viktor Iuscenko, presedintele Ucrainei intre 2005 si 2010, are mai multe intrebari pentru liderii europeni: „Unde sunt garantii, tarile care ne-au asigurat candva de integritatea noastra teritoriala? De ce Ucraina nu primeste asistenta militara? De ce dureaza atat de mult ca tarile sa decida cum sa ne ajute?
Intr-un interviu acordat, acesta il compara pe Putin cu Hitler si avertizeaza asupra paralelelor dintre Europa de astazi si cea din 1938. Atitudinea Rusiei nu il surprinde, „de vreme ce (razboiul dintre Rusia si) Georgia din 2008 stiam ca Ucraina va fii urmatorul”; dar da abandonul „aliatilor nostri americani, sau prietenilor nostri francezi, toti au semnat acest document (Memorandumul de la Budapesta). Cum le puteti spune acum ucrainenilor, uitati ca, nu va datoram nimic? Deci asta fac ei.”
„Ucraina a renuntat la potentialul sau nuclear, al treilea ca marime din lume, si a primit in schimb de la tarile clubului nuclear garantii de integritate si suveranitate”
Principalul politician pro-occidental din istoria recenta a Ucrainei reproseaza Europei lipsa de sprijin pentru tara sa, in ciuda faptului ca s-a angajat in acest sens in Memorandumul de la Budapesta, „trebuie sa ne amintim ca in 1994 Ucraina a renuntat la potentialul sau nuclear, al treilea ca marime din lumea. Si in schimb, a primit garantii ale integritatii si suveranitatii sale de la tarile clubului nuclear (…) cei mai importanti lideri ai lumii au venit in Ucraina si am crezut ca angajamentele lor sunt ferme. Oricat de incredibil ar parea, vorbind cu un politician important in urma cu cateva luni, mi-a spus: ei bine, acesta nu este un document obligatoriu, este doar un memoriu, la ce va asteptati? M-am gandit ca daca ai semnatura premierului britanic, fie ea intr-un document, fie un angajament verbal, este ceva valabil”.
Omul care a condus Revolutia Portocalie in urma cu un deceniu, a carui fata a fost temporar desfigurata dupa ce a fost otravit cu dioxine, probabil de rivalii politici, a trecut la Forumul Libertatii de la Oslo, pentru a participa la o sesiune despre criza democratiei. Insa discursul sau nu a fost despre lupta sa pasnica de a revoca alegerile frauduloase in urma cu un deceniu, asa cum a fost anticipat in acest forum axat pe confruntarea cu autoritarismul si apararea drepturilor omului. Iuscenko, in prelegeri si interviuri, se concentreaza asupra situatiei disperate a unei tari prinse in „conflictul dintre imperialismul rus si valorile sale si Europa democratica cu valorile sale de libertate”.
Politicianul ucrainean este o prezenta deosebita in comunitatea dinamica, informala si diversa a activistilor pentru drepturile omului. Mereu serios, cu o privire profunda si aproape melancolica, el este vazut mereu insotit de un grup restrans care include sotia sa, un traducator si un asistent. El participa la discutii, dar cu greu se amesteca cu ceilalti participanti. El este concentrat pe denuntarea Kremlinului si cererea sa de ajutor pentru tara sa.
„Ma tem ca razboiul se va termina si Europa va continua sa discute cum sa-l numeasca”
Strategia imperialismului rus
Lipsa sprijinului european decisiv pentru Ucraina se datoreaza, potrivit lui Iuscenko, doi factori, primul este dificultatea UE, si a Comunitatii Internationale, de a conveni asupra unor pozitii comune, „Ma tem ca razboiul se va termina si Europa. va continua sa discutam cum sa-i numesc.” ”, se plange el. Iar a doua este capacitatea Moscovei de a exploata si de a promova acea dezbinare: „ceea ce face Rusia este sa traga cateva carti din pachetul tarilor europene si sa stabileasca o relatie spatiala bilaterala cu fiecare dintre aceste tari. Din pacate, deodata vezi cum aceste tari incep sa spuna lucruri diferite de pozitia considerata comuna in Europa”.
Fostul presedinte arata ca alte conflicte motivate de imperialismul rus au fost deja rezolvate in favoarea Kremlinului. „Toata lumea aproape ca a uitat de Crimeea, Transnistria (Moldova) apare doar in manuale, daca intrebi un politician actual despre Nagorno-Karabakh (Azerbaijan) iti va spune ca este in Pakistan”. Dar atitudinea de a privi in alta parte in fata imperialismului rus inrautateste situatia. „Poate ca ar trebui sa ne amintim ce s-a intamplat in Europa in 1938, cand doi lideri europeni au dat Sudetele lui Hitler. Ei cred ca daca isi lasa Sudetele lui Putin, el va fi fericit si nu va incepe un razboi. Este aceeasi dilema, daca ii dam Crimeea lui Putin poate se va linisti, isi va satisface pofta, acum ocupa Estul Ucrainei, poate i-o dam si asta il va opri, sau acorda zonei un statut de autonomie special pentru a-i face placere. Apoi va merge la Varsovia, sau la Sofia si apoi ce.
„Avem o problema cu regimul Putin si cu el personal”, explica Iuscenko, „dar, din pacate, si cu o parte a societatii ruse, care sunt, de asemenea, responsabile intr-un fel pentru ceea ce se intampla in Rusia si Ucraina. Din pacate, in Rusia nu exista destui lideri de opozitie care sa poata vorbi impotriva regimului. Putin actioneaza in numele natiunii, responsabilitatea nu este doar a lui. Asa cum poporul german a fost intr-o oarecare masura responsabil pentru ceea ce a facut Hitler”.
„Poate ca ar trebui sa incepem prin a spune ca formatul negocierilor care au fost purtate pentru stoparea conflictului nu a avut rezultate semnificative”
Note pentru rezolvarea conflictului
„Avem 1,2 milioane de persoane stramutate interne in Ucraina, poate ca ar trebui sa incepem prin a spune ca formatul negocierilor care au fost purtate pentru stoparea conflictului nu a avut rezultate semnificative”, spune Iuscenko. „In negocierile de la Minsk, nimeni nu este considerat agresor, Rusia se autointituleaza observator, de parca ei nu ar fi sursa conflictului, de parca conducatorii marionete ai autoproclamelor republici iau deciziile. Asta e fals”.
„Avem nevoie de o misiune de mentinere a pacii care sa controleze granita, care sa stea intre parti pentru a opri luptele. Misiunile de observare trebuie, de asemenea, consolidate. Si cred ca 90% din aceasta criza va fi rezolvata daca se va face acest lucru”. Aventura Iuscenko. „Intelegem ca acest plan nu este simplu, ca va necesita un progres pas cu pas, ca va trebui sa aiba elemente diplomatice, militare, umanitare si financiare.”
Intrebat despre intentia sa de a reveni la politica activa, el raspunde laconic: „Nu am planuri concrete, sunt lucruri mai importante acum”. In ceea ce priveste conducerea actualului presedinte, Petro Porosenko, acesta considera ca „se confrunta cu o provocare uriasa”, si explica ca nu are diferente majore cu guvernul pentru ca „80 la suta din actualii politicieni din Ucraina provin din partidul meu si ei faceau parte din administratia mea, a fost o vreme cand toti impartaseau aceeasi ideologie si cred ca inca impartasesc ideile fundamentale si dezvolta drumul politic pe care l-am oferit acum zece ani. Nu putea fi altfel, este drumul spre Europa.”
O Europa care nu ofera sprijinul pe care Iuscenko crede ca tara sa il merita si are nevoie, desi crede ca finalul va fi victorios pentru Ucraina. „Ni s-a mai intamplat, deodata ne lasa in pace in fata marelui nostru vecin si trebuie sa ne aparam. Dar spre deosebire de epoca medievala, nu putem face aliante prin casatoria cu membri ai familiei regale, trebuie sa gasim alte cai astazi. Dar vom castiga, nu avem indoieli, nici nu ne gandim la infrangere.”
