ARMATELE POT lupta sa urmareasca un singur scop de razboi fara a fi deturnate de curs. Israelul ii urmareste pe patru dintre ei si sunt in tensiune unul cu celalalt. Fortele sale au inceput ceea ce pe 28 octombrie prim-ministrul israelian, Binyamin Netanyahu, a numit a doua etapa a razboiului – invazia terestra a Gazei. El a avertizat ca aceasta faza va fi „dificila si lunga” si are dreptate. Liderii Israelului vor trebui sa echilibreze continuu aceste patru obiective concurente. A te stradui mai mult pentru unul ii poate frustra pe toti ceilalti.
Primul scop de razboi este distrugerea Hamas. In ultimele trei saptamani, asta a ajuns sa insemne eradicarea infrastructurii militare a grupului si uciderea conducerii acestuia si a cat mai multor soldati de infanterie. Deoarece Hamas a intreprins un atac in masa pentru a ucide evrei, israelienii nu mai pot tolera vechea confruntare in care se presupunea ca violenta Hamas ar fi fost mentinuta la un nivel tolerabil printr-o combinatie de recompense financiare si amenintarea unui atac israelian.
Un motiv pentru aceasta este practic. Atata timp cat Hamas este la putere, israelienii nu se vor simti in siguranta. Multe dintre miile care au fost evacuate din sud nu se vor intoarce acasa. Un alt motiv este tactic. Hamas a umilit serviciile de informatii israeliene si armata israeliana. Pentru a reduce sansele unor atacuri similare din partea altor grupuri, tara trebuie sa restabileasca descurajarea. Ultimul motiv este strategic. Cu Hamas la conducere, nu poate exista un proces de pace. Conflictul dintre Israel si palestinieni va ramane blocat. Este un adevar dur pentru oamenii bombardati, dar si cei din Gaza vor ramane in mizerie atata timp cat traiesc sub dictatura Hamas si sub securitatea sufocanta israeliana pe care aceasta o implica.
Al doilea obiectiv al Israelului este eliberarea a peste 220 de oameni care au fost luati inapoi in Gaza ca ostatici. Acest obiectiv este de natura sa impiedice lupta. Hamas pare sa fi folosit promisiunea eliberarii ostaticilor pentru a intarzia inceperea ofensivei terestre. Probabil ca va incerca sa influenteze tactica israeliana acum, cand trupele sunt in interiorul Gazei, in speranta ca fortele invadatoare se vor retine.
Guvernul din Ierusalim nu are mana libera cu ostaticii. Importanta lor este mare in politica israeliana, deoarece prietenii si familiile lor se tem ca, fara presiunea publica, liderii israelieni vor ajunge la un compromis care sa favorizeze eradicarea Hamas. Pe 28 octombrie, in dimineata dupa cea mai mare incursiune de pana acum in Gaza, familiile s-au plans de riscurile pe care le prezinta luptele pentru supravietuirea ostaticilor.
Al treilea obiectiv este acela de a minimiza victimele — atat ale soldatilor israelieni, cat si ale civililor palestinieni. Daca mor multe trupe israeliene, ar putea ameninta intreaga operatiune. Pe masura ce victimele civile cresc, la fel va creste si presiunea internationala pentru pauze umanitare si incetarea totala a focului. In trecut, astfel de factori au determinat Israelul sa intre greu si repede, stiind ca timpul pentru lupta este limitat. Astazi, insa, scopul este de a distruge reteaua de tuneluri a Hamas. Asta va dura multe luni.
Cu toate acestea, ceasul bate deja repede. Chiar daca civilii sunt ucisi de bombardamentul Israelului asupra Gazei, ei sunt, de asemenea, prinsi in tacticile sale de asediu, in special in ceea ce priveste livrarile de energie. Israelul incearca sa creeze putere de negociere pentru eliberarea ostaticilor, impiedicand orice combustibil sa intre in fasie. Se confrunta cu o dilema, deoarece considera ca generatoarele din spitale furnizeaza si energia electrica necesara pentru a ventila si ilumina labirintul de tuneluri al Hamas, unde luptatorii sai pandesc. Iar Israelul a incurajat miscarea in masa a civililor spre sudul fasiei, unde bombardamentul este mai putin intens. Conditiile teribile pe care toate aceste lucruri le creeaza in fasie reprezinta o amenintare grava la adresa vietilor civililor.
Oficialii israelieni recunosc ca ofensiva de la sol, pe care o descriu cu cuvantul igienizat „manevra”, trebuie sa functioneze conform dreptului international si ca aceasta lege le cere sa faciliteze furnizarea de ajutoare esentiale. Pentru ca razboiul sa fie sustinut, Israelul va trebui, prin urmare, sa gaseasca modalitati de a ajuta, chiar daca asta ingreuneaza eliminarea Hamas si eliberarea ostaticilor.
Ultimul obiectiv este acela de a pune bazele reluarii lucrarilor in Orientul Mijlociu pentru o eventuala pace, un proces care a fost blocat de ani de zile. Chiar acum, ideea unui aranjament postbelic intre Israel si palestinieni in Ierusalimul de Est, Gaza si Cisiordania este de neconceput pentru multi din ambele parti, dar strategii israelieni indarjiti cred ca va fi nevoie de perspectiva unei paci autentice. creeaza o stabilitate de durata. Acest lucru va necesita sprijinul cel putin a unor guverne arabe, cel mai probabil a celor care s-au apropiat de Israel in temeiul acordurilor lui Avraam. America isi va imprumuta greutatea, presandu-i sa ofere bani in numerar si sprijin diplomatic. Unii chiar isi imagineaza ca statele arabe ofera si securitate in Gaza dupa ce Israelul pleaca.
Intr-un fel, multe guverne arabe sunt de partea Israelului, desi nu ar recunoaste niciodata acest lucru public. Ei detesta Hamas si sponsorul sau, Iranul, si ar fi bucurosi sa vada ca esueaza. Dar moartea civililor starneste necazuri in randul cetatenilor lor. Guvernele occidentale sunt, de asemenea, nervoase. Mai mult de jumatate dintre ostatici poarta pasapoarte straine si isi fac griji cu privire la radicalizarea propriilor populatii musulmane.
Operatiunea la sol a Israelului incearca sa realizeze multe – prea multe, probabil. In acest moment, generalii tarii arata de parca ar incerca sa indrepte toate cercurile mergand incet si lovind cat de puternic indraznesc. Ei merita sa castige. Au puterea de foc pentru a castiga. Dar se vor lupta sa realizeze tot ceea ce li se cere. Israelul poate fi nevoit sa aleaga ceea ce isi doreste cel mai mult. ■
