Prince Radu

Menu Close

Page 3 of 11

In cautarea adevaratului masaj thailandez

Dupa ce pasiunea mea s-a transformat intr-o veritabila obsesie, m-am hotarat sa invat eu insami arta masajului traditional thailandez.

Am intrat ezitand in micutul salon de masaj de pe malul marii din Chaloklum (Koh Phangan). Mi-am lasat slapii la usa si am salutat incet si rar, incercand sa descopar obiceiurile casei. Pe doua podiumuri mari din lemn, inalte de jumatate de metru, erau aliniate saltelea coperite cu cearsafuri imaculate, despartite de perdele crem. Doua ventilatoare racoreau aerul fierbinte.Dintr-o poza mare de pe perete, pe sub o palarie alba, de texan, privea regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei, supranumit “cel Mare”. Imi placea ceea ce vad, dar inca nu stiam ce sa aleg: masaj thailandez, masaj cu ulei de nuca de cocos, masaj pentru spate si umeri sau pentru picioare. Intr-un final, am cerut masaj thailandez.

De atunci, diminetile mele din Chaloklum, un sat de pescari de pe insula Phangan (sau Koh Phangan), din sud-estul Thailandei, au insemnat indeplinirea unui ritual pe care nu l-as fi schimbat pentru nimic in lume. La prima ora, imi luam cafeaua la Arun Sawas Island, cafeneaua unei familii germano – maghiare, apoi intram la doamna Po pentru masaj. M-am imprietenit chiar si cu localnicii care transportau turistii cu longtailboat-uri pe celelalte plaje ale insulei. Isi stabilisera cartierul general pe niste scanduri, la umbra unui copac des de pe malul marii, si “lucrau” aici tot timpul. “Bottle beach, taxi boat?”, ma intreabau cand intram la masaj. Glumeau. Ma vazusera de atatea ori ca deja stiau ca nu plec din micul si linistitul Chaloklum. Cel putin, pentru moment.

Acoperita in proportie de 90% cu padure tropicala virgina, cu munti, cascade, plaje, zece kilometri de recife de corali si 20 de locuri de scufundari, locul acesta era pentru mine paradisul. Pentru petrecareti si backpakeri este locul in care au loc celebrele Full Moon Party si Half Moon Party. Dar chiar si asa, Koh Phangan pastreaza ceva din aerul calm si autentic, pe care nu-l gasesti in marile resorturi din Samui sau Phuket.

Incepand din dimineata in care am intrat pentru prima oara la Natty Massage, salonul doamnei Po, nu am incetat sa-mi cunosc trupul. Sub mainile ei ferme si, cand era momentul, sub coatele si talpile ei, imi simteam oasele indreptate, muschii redevenind elastici si sangele circuland prin tot corpul. In masajul thailandez totul e controlat si studiat de-a lungul a mii de ani de practica. Acesta combina framantari si loviri ale muschilor cu chiropractica ( lucreaza parti ale scheletului) si presopunctura (presari profunde si puternice asupra nervilor, tendoanelor si ligamentelor). Exercitiile acrobatice de intindere a muschilor sunt imprumutate din yoga. Masajul thailandez presupune presarea anumitor puncte – cheie situate de-a lungul unor linii invizibile numite “Cele 10 linii ale masajului thailandez” sau linii energetice (Sen Pratan Sib). Liniile, in total in numar de 72.000, dintre care cruciale sunt 10, pornesc din zona buricului si sunt raspandite in intreg corpul. Cand exerciti o presiune puternica pe linii, sunt stimulate curgerea energiei interioare prin corp, eliminarea blocajelor energetice si procesul de insanatosire.

Calma si binevoitoare, doamna Po a avut de fiecare data grija de mine si nu m-a menajat. Ma spala pe picioare, ma intindea pe burta, se aseza langa mine si incepea sa ma apese puternic de parca ar fi vrut sa ma lipeasca cu totul de saltea. Din cand in cand, unul dintre barbatii din “cartierul general” din apropiere se rezema de geam si incepeau o lunga discutie. Po nu parea deranjata. In timp ce vorbea, imi indrepta oasele si mergea de-a lungul coloanei, pe vertebre cu degetele sau coatele. Apoi, ma apuca de talpi, le ridica si presa cu piciorul pe spate. Daca schitam un gest de disconfort, se oprea. “Turistii nu prea vor masaj thailandez pentru ca este mai dur. Majoritatea imi cer masaj cu ulei”, mi-a spus. “Dar ei trebuie sa spuna cat de tare doresc sa le fac.”

Chiar daca tehnica poate sa devina dureroasa, la final, senzatia este una de re-energizare si re-improspatare. Efectul este uimitor si la nivel mental. In aceasta ora deveneam constienta de fiecare particica a corpului meu, imi simteam fiecare muschi, ganglion, tendon si deget. La un moment dat, doamna Po apasa cu palmele si se lasa cu greutatea corpului in zona inghinala pentru cateva secunde. Apoi isi lua mainile. Sangele care-si relua curgerea imi incalzea treptat picioarele, inainta de sus spre genunchi si pana in varful degetelor. A fost pentru prima oara cand am simtit cum sangele curge prin mine si caldura pe care mi-o da.

La sfarsit, imi apasa cu doua degete coltul interior al ochilor. “Good for eye”, mi-a explicat prima oara si apoi mi-a trasat o linie imaginara de la barbie la gura, nas si spre crestetul capului. Dupa ce termina de masat capul, urechile si ma inviora cu cateva lovituri scurte si rapide pe umeri, imi oferea o ceasca de ceai de ghimbir. Ma simteam detensionata, complet relaxata si cu o postura corecta a corpului. Si, ca de fiecare data cand ieseam din micul salon de pe malul marii, aveam senzatia ca stretchingul dnei Po m-a facut cu cativa centimetri mai inalta.

Dupa un an, pe Koh Bulone

Anul urmator, am ajuns in Koh Bulone, o insula ascunsa din sudul musulman al Thailandei, in provincia Satun (langa mai celebra Koh Lipe). Micuta Koh Bulone Lae este una din cele 51 de insule ale Parcului National Marin Tarutao, un loc cautat de cei care se doresc sa se rupa de agitatie si de lumea moderna, de care aflasem de pe niste website-uri de limba germana.

Pe Koh Bulone nu exista electricitate, internet, apa calda, sosele sau masini. Fiecare gospodarie isi produce curent cu un generator, pe care-l porneste cand se insereaza si-l tine in functiune pana la miezul noptii. Asa-zisele internet-shopuri sunt formate dintr-un laptop la care este conectat un modem de internet (functioneaza doar dupa ce se insereaza, desigur).

“Koh Bulone este ultima insula adevarata a Thailandei”, mi-a spus Jack, un fost scafandru care locuia aici de 11 ani. La indemnul lui, ma obisnuisem sa-mi fac cumparaturile de la magazinul lui Cep, o chinezoaica inteligenta si cu spirit antreprenorial (era singura persoana de pe insula care si-a cumparat aparat de facut gheata pentru turisti – o miscare tare desteapta!), care a invatat patru limbi doar din discutiile cu strainiii. De la magazinul ei cumparam apa, nuca de cocos, lotiune Sketolene contra tantarilor, biscuiti si chipsuri. Intr-o zi, la intrare am vazut un afis pe care scria « Thai massage ». Lucrul asta m-a intrigat pentru ca, de doua luni, eram in cautarea unui masaj thailandez adevarat.

Pe Koh Bulon am gasit multe locuri de masaj pe malul marii sau in foisoare discrete, dar eu il cautam pe cel pe care mi-l facea odinioara priceputa doamna Po, pe insula Phangan, si nu masajul dedicat turistilor. L-am cautat in salonul unei femei care se purta cu mine de parca as fi fost un bibelou. Am incercat chiar si intr-o cladire aflata in constructie, in timp ce niste muncitori puneau un acoperis, iar eu eram masata de o tanara care parca se temea sa nu-si rupa unghiile. Cand, in sfarsit, am gasit o femeie care parea de incredere, am fost parasita chiar pe masa de masaj: a plecat sa doarma sub un copac, la umbra, si l-a adus in loc pe fiul ei. Jack ma avertizase ca va fi asa.

Renuntasem, pana cand am vazut anuntul lui Cep si ceva imi spunea ca masajul asta era ceea ce cautam. Am intrat in magazin, Cep m-a condus pana dupa ultimul rand de rafturi cu ciocolata unde m-am intins pe o plapuma subtire. De dupa o peredea a aparut cumnata ei, cea care facea masajul. Cateva clipe mai tarziu si-a facut aparitia si fetita de sapte ani a lui Cep care a luat o punga de bomboane de pe raft si s-a asezat la un birou, in fata mea, sa priveasca spectacolul. “Ca sa fie bun, masajul thailandez trebuie sa doara putin”, m-a prevenit femeia si a inceput. Degetele ferme alunecau pe vertebre si gaseau zonele dureroase, eram intinsa, sucita si rasucita incet, meticulos si cu stiinta. Intr-adevar, era masajul pe care-l cautam. Putin diferit, dar imi placea. Niciun centimetru al trupului nu a ramas nelucrat, din varful degetelor de la picioare si pana in crestetul capului.

Scurta cronologie

Cunoscut si ca masajul medical thailandez sau masajul yoga, masajul thailandez are o indelungata istorie de vindecare in Thailanda, unde este practicat de secole. Prima lui atestare documentara in lumea occidentala este din anul 1661, cand un membru al legatiei franceze la curtea regala thailandeza din Ayuthaya scria: “Cand cineva din Siam se imbolnaveste, corpul lui este framantat de un om priceput la asta, care se asaza deasupra lui si-l calca in picioare”. Masajul thailandez are insa radacini mai vechi, de aproximativ 2.500 de ani, si se crede ca fondatorul lui a fost indianul Jivaka Komarabhacca – doctor, prieten si contemporan al lui Buddha. Din pacate, cele mai multe texte medicale despre masaj au fost distruse in 1767, cand Ayuthaya a fost devastata de burmezi. Ceea ce a fost salvat a fost sculptat in peretii templului de la Wat Po din Bangkok.

In 1836, in timpul regelui Rama III, toate inscriptiile si documentele scrise despre arta si stiinta veche thailandeza au fost adunate, prin decret regal, la Wat Po (Bangkok). Aici si-au gasit locul lucrari de medicina, farmacie si masaj, inclusiv 60 de imagini care descriu liniile si punctele corpului omenesc si terapii prin masaj.

In 1955 s-a infiintat “Scoala de Medicina Traditionala Thailandeza” la Wat Po, iar in 1991 s-a ajuns la concluzia ca este nevoie de un curs standard de masaj thailandez (tehnicile de masaj thailandez sunt diferite in functie de regiune). Initiativa a fost urmata de numeroase seminarii si dezbateri si, in cele din urma, s-a hotarat ca procedurile trebuie sa se bazeze pe urmarea celor 10 linii energetice, tehnica urmand sa fie usor de practicat si de inteles. De asemenea, au fost incluse doar cele mai sigure pozitii de yoga si stretching.

La Scoala de masaj thailandez din Bangkok

Au trecut deja doi ani de cand caut cel mai bun masaj thailandez. In Koh Chang, o angajata de la Centara Tropicana Resort mi-a facut un masaj de doua ore. Ma imprietenisem cu ea si mi-a facut masaj exact cum invatase de la profesoara ei, o femeie de pe o insula invecinata care, la randul ei, invatase de la o alta femeie. Atunci mi-a povestit despre scoala de la Bangkok de unde dorea sa obtina un atestat in masaj thailandez. Dupa ce, vreme de doi ani am tot colindat saloanele de masaj, m-am gandit ca merita sa trec la nivelul urmator: sa inteleg si sa invat chiar eu masajul thailandez. Asa am ajuns aici, la Scoala de masaj thailandez din Bangkok.

Obisnuita cu linistea insulelor, sunt ametita si pierduta in mijlocul vacarmului si al traficul infernal. Bangkok are 10 milioane de locuitori si 7 milioane de masini, 3 milioane de scutere si tuk-tuk-uri pe 5.000 km de asfalt. Asta inseamna ca pe fiecare km de sosea sunt cca. 300 de masini si 700 scutere! Desi as putea sa iau un taxi, am ales transportul public – Skytrain (BTS) si vaporul pe Chao Praya – ca sa ajung la timp la cursuri. Am opt statii cu BTS, iar de la Saphan Taksim iau vaporul pana la statia Ta Tien. In total, o ora jumatate. Imi ramane timp cat sa ma schimb in ceva comod, sa-mi iau o sticla de apa si gata, intru la curs!

Ziua incepe aici cu o rugaciune si continua cu meditatie. Apoi, fiecare cursant merge la salteaua lui si, sub indrumarea profesorului, repeta pasii de masaj invatati in ziua precedenta. Sala este plina de saltele. La fiecare lucreaza doi cursanti: unul face masaj si unul este model. Pe parcursul unei zile rolurile se inverseaza de mai multe ori. La cateva saltele de mine este o frantuzoaica care pare ca-si iese din minti de fiecare data cand greseste; in coltul opus, un barbat blond, cu o basmaluta pe cap, pare ca mediteaza la fiecare miscare de masaj. Nu e usor sa inveti un masaj thailandez corect: tehnica de baza de aici este formata din cinci pasi, insumand peste 120 de miscari care urmeaza o ordine precisa si care se repeta pentru partea stanga si pentru dreapta corpului. Cu degetul mare aplici tehnici de presopunctura, cu palmele faci presari, cu picioarele si antebratele, presari si stretching. In fiecare zi, timp de vreo sapte ore, fac vreo 10 masaje si mi se fac vreo trei. Cand cred ca sunt libera, macar pentru doua minute, aud: “A-dinaaa, again step one.” Din fericire lumea e relaxata, rade si vorbeste. Se fac glume pe seama greselilor facute. O profesoara in varsta incepe din cand in cand sa cante.

In prima zi de curs am cunoscut o tanara din Filipine care venise la aceasta scoala pentru ca certificatul de masaj thailandez de aici este recunoscut international, pe Supa, o thailandeza din nord, care dorea sa-si imbunatateasca tehnica de masaj si pe profesorii Muan si Malee. Profesorul Muan are o tehnica foarte buna de predare: deseneaza cu pixul pe corp liniile care trebuie urmate si intelegi mai bine despre ce este vorba. Este la salteaua alaturata instruind-o pe fata din Filipine, care este foarte tacuta si serioasa, si adeseori lucrez in acelasi ritm cu el.

Cursul incepe la ora 09.00. La pauza de la ora 12 sunt atat de epuizata incat mananc orice, oricat de condimentat este. Nu mai fac mofturi la mancarea thailandeza si beau vreo trei litri. Noaptea, prin somn aud: “A-dinaaa, change finger”, “A-dinaaa, again step two”.

Transpiratia curge pe mine, degetele ma dor, mainile imi tremura si totusi, de fiecare data, sunt detalii pe care le uit. Nu folosesc piciorul bun, folosesc presiunea degetelor in loc sa ma las cu toata greutatea corpului, nu schimb pozitia degetelor si a palmelor cand trebuie etc. Totusi am impresia ca nu invat suficient de repede. O fata ramasa fara perechea de lucru mi-a facut un masaj cap-coada impecabil, in timp ce eu ma poticnesc la fiecare zece minute. “Trebuie sa exersezi tot timpul”, imi spune Malee. “Poate o sa mai vii pe la noi”. Cred ca m-am imprietenit cu ea. Astazi, m-a strans de mana si mi-a zambit cand m-a vazut descurajata. Este ultima zi si inca mai uit succesiunea miscarilor (din fericire, pot pastra cursul ilustrat dupa care am lucrat zilele astea). Mi-au pregatit diploma de absolvire si am facut poze cu totii. Le-am promis ca anul viitor o sa vin din nou, de data asta pentru o perioada mai lunga ca sa invat si alte tehnici.

 

Povestea baronului PDL care a cazut la pat pentru ca nu-l mai suna Basescu

A fost odata ca niciodata un baron la curtea Imparatului Portocaliu. Inzestrat fiind de la Dumnezeu cu glas mieros si limba catifelata, baronul a primit in administrare o bucata din Imparatie, mosia Dambovita, cu Consiliul Judetean cu tot, plus feudele Arges, Ialomita si Teleorman, unde si-a ales el vasali.

O vreme, baronul a fost fericit. Feudele erau bogate, vistieria era plina, ba dadea chiar pe afara, din preaplinul sau varsand si la un mare mogul din areal, ba ajunsese chiar preferatul Imparatesei Blonde, care, una-doua, cobora din elicopter pe mosia lui si impartea daruri bugetare primarilor credinciosi.

Dar, nori negri s-au abatut peste imparatie si zvon de razboi. Un trib rival, cunoscut sub numele de BVB, condus de un razboinic incapatanat, poreclit “Buldogul”, s-a ridicat impotriva Imparatului Portocaliu si a Imparatesei Blonde. Ce mai freamat, ce mai zbucium, a la guerre comme a la guerre, Imparatul si Imparateasa s-au trezit ca baron dupa baron se inchina la picioarele Buldogului.

Baronul nostru, infricosat, a stat drept si a judecat stramb, zi de vara pana-n seara, si a decis sa-si poarte si el flamura Dambovitei in oastea tribului BVB, care se arata a fi ingrijorator de puternic. A purces la drum catre curtea Buldogului, s-a prosternat si s-a predat. Insa, Buldogul, neinduplecat, l-a trimis pe baron inapoi la iubita lui Imparateasa, neputand sa ierte si sa uite.

Sarmanul baron s-a intors trist la curtea lui, punandu-i pe preotii din bisericile vopsite in portocaliu de Consiliul Judetean si dotate cu calorifere de 3 milioane de euro, bani publici, sa se roage pentru victoria Imparatului si a Imparatesei.

Dar ce sa vezi, la urechile Imparatesei ajunsese veste despre tradarea preferatului ei. Si tare s-a mai suparat Blonda Imparateasa, atat de tare ca nu i-a mai raspuns la telefon.

Nefericitul, neprimit nici in oastea Buldogului, alungat si de la curtea Imparatului, a cazut la pat de inima rea. Si-a luat concediu medical de la Consiliul Judetean si s-a pus pe bolit, dar asteptand, in sufletul sau, sa primeasca un semn de la Imparat, sa ii spuna ce sa faca, unde sa se duca, de partea cui sa fie…

Imparatului insa, nu i-a pasat. Nu l-a sunat, nu i-a raspuns la apeluri. Si baronul, daramat de durere, si-a pus perfuzii cu ampicilina, doctorii spunandu-i ca numai asa se va intari pentru razboiul ce va sa vina.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.

P.S. Draga Valeriu, daca citesti cumva povestea asta, spune-i tu Imparatului sa-i dea un semn nefericitului, ca da in icter pana in mai

 

 

 

Greseli frecvente in dresajul cainelui!

Cainele este considerat cel mai bun prieten al omului, care iti este alaturi si la bine, dar si la greu. Insa pentru a-l dresa, s-ar putea sa ti se para mai greu decat ai crezut initial. Daca ai destula rabdare si respecti anumite reguli, cainele va incepe imediat sa iti asculte comenzile si sa le respecte.

Amanarea dresajului este una dintre cele mai comune greseli pe care le poate face stapanul animalului de companie. Cand cainele va creste, efortul de a il dresa este mai mare. Asa ca invata-l putin cate putin sa raspunda la comenzi, inca de cand este mic. Este posibil sa nu iti raspunda imediat, dar in timp el va invata aceste comenzi si te va asculta mai bine.

Acorda atentia cuvenita dresajului, nu doar in timpul antrenamentelor, cat si atunci cand cainele se afla in casa. Acesta va incepe sa faca boacane, daca se simte nebagat in seama, spre exemplu sa roada pantofii sau mobila. Trebuie certat si pedepsit cand este prins.

Lipsa recompenselor poate fi considerata o greseala in educatia catelului tau. Recompensele materiale reprezinta o idee buna in dresajul patrupedului. Acestea sunt recomandate deoarece cainele invata sa raspunda mai bine la comenzi, daca stie ca va primi ceva in schimb.

Adesea, recompensa consta in alimente, insa nu trebuie sa fie intr-o cantitate mare sau sofisticata si se va servi doar in momentul in care cainele a reusit sa duca comanda ceruta pana la capat. Cateva boabe sunt destule pentru a-i oferi.

O alta greseala reprezinta inconsecventa. Lipsa de constanta in aplicarea pedepselor va face catelul confuz si toate eforturile tale de a-l dresa se vor da peste cap. Nu incerca sa schimbi regulile dresajului si nu te razgandi de pe o zi pe alta.

Aplica acelasi sistem de reguli si pedepse pe tot parcursul perioadei de dresaj, astfel patrupedul va invata mai bine ce e corect sa faca si ce nu e corect.

O greseala frecventa a stapanilor de catei este ca acestia sa ii linisteasca chiar in momentul in care acestia latra, pentru a ii potoli. Trebuie sa respecti dorinta cainelui doar dupa ce acesta a incetat sa latre, nu sa cedezi, pentru ca nu il mai suporti facand galagie. Nu faci decat sa incurajezi relatia dintre dorinta si latrat, astfel va proceda in acelasi mod mereu, mai ales cand insista din ce in ce mai mult sa faca ceva.

Nu uita care sunt cele mai importante reguli intr-un dresaj reusit:

  • Repetarea
  • Ritmicitatea
  • Continuitatea
  • Progresivitatea

Lacomia presei naste Mazare, Becali si Vanghelie 

Vreau sa scriu despre presa, dar nu despre ce se intimpla la Cotidianul. Isteria de pe bloguri si de pe forumuri este deplasata si penibila, ca o jelanie de tzatze care-si pun poalele in cap in mijlocul ulitei. Nu ma intereseza sa comentez ce se intimpla la Cotidianul pentru ca nu cred nici ca sint buricul pamintului si nici ca o sa dea ziarul faliment daca nu mai sint eu sau ca se umple de succes daca mai sint. Din punctul meu de vedere problema e simpla: esti bun, iti gasesti job oriunde, nu esti bun, asta e, vorba bunicii, a intarcat Balaia.

Vreau sa scriu despre ceva ce ma scoate din sarite la aceasta breasla din care fac si eu parte. Ipocrizia.

L-am vazut pe Radu Mazare la Realitatea, cu o inregistrare de la conferinta de presa de ieri, spunind “Hotnews sa ma pune in fund”. Si, logic, indignare mare in tocsou, ca dom’le, ce limbaj, cum isi permite sa vorbeasca asa despre presa! Si mi-am adus aminte si de indignarea generala de acum doua saptamini cind Mazare a defilat in uniforma militara cu insemne naziste. Ce oroare, vai, cum isi permite! Intreb eu acum, cine l-a facut personaj media pe Mazare? Cine l-a curtat, l-a mingiiat pe crestet, l-a cautat sa faca pictoriale cu el in chip de Al Capone si James Bond, cine il suna sa il invite la toate emsiunile posibile, cine i-a permis sa intre in studio imbracat ca un clown, cine l-a alintat zimbind binevoitor “ce cool e”? Ce supriza: presa! Basescu avea mare dreptate cind la conferinta de presa de la Cotroceni, acum doua saptamini, a zis unei ziariste care il intreba de Mazare “pai acum v-ati gasit sa va plingeti, cind pina ieri il laudati ca e cool”. Exact asa este. Noi l-am creat pe Mazare ca personaj excentric, care isi permite absolut orice, sa plateasca din banii Constantei 200 000 de euro ca sa aduca brazilience in pielea goala pe plaja, sa se prezinte in public in sacou verde sau in uniforma nazista si sa ne invite tot pe noi, ziaristii, sa il pupam in fund. Daca nu ar fi scris presa de el, daca nu ar fi fost telefoanele de invitatie la pictoriale si la emisiuni, daca nu l-am fi curtat si incurajat sa isi ridice soclul de gangster modern, ar fi fost gangster la Constanta si atit. La el in curte.

Enervarea pe care mi-a provocat-o episodul cu Mazare mi-a adus aminte de inca unul. De fapt de inca doua. Becali si Vanghelie. Doua nume care ii fac pe toti sa zimbeasca cu subinteles si sa scuipe in sin, ptiu! Adica, vai, prostii aia doi, analfabetii Becali si Vanghelie, haideti sa ridem de ei, sa ne dezicem de ei, sa ii facem terci de la inaltimea noastra de aspiranti la un abonament la Biblioteca Academiei.

Mi-aduc aminte ca acum vreo trei ani, discutam in sedinta de sumar despre un sondaj care il dadea foarte sus pe Gigi Becali, si trebuia sa scriem despre asta. Si cineva din redactie, persoana importanta in ierarhie, s-a scandalizat, tot pe modelul “vai, ce oroare, Becali este un pericol pentru democratia romaneasca”. Ca sa vezi, persoana in cauza a devenit ulterior, destul de curind, consilier al onor miliardarului Becali. Telefonul lui Becali a sunat intr-o perioada de nu mai stia cu ce mina sa le raspunda celor care il chemau in emisiuni ca sa le faca audienta, si care dupa terminarea emisiunii sa rida de ignoranta si greselile lui. Becali n-ar fi existat nici el daca nu l-am fi creat noi. S-ar fi agitat ca diavolul tasmanian la Marriott si in curtea lui din Pipera si atit.

Vanghelie este a treia creatie a noastra de care facem mistouri ieftine de cite ori ne vine numele lui pe buze. Ha-ha-ha, a gresit cuvintul, n-a acordat subiectul cu predicatul, ah, ce incult este! Dar haideti sa il cultivam, sa il sunam sa ii luam declaratii despre orice, despre Geoana, Basescu, Udrea, horoscop si codul galben de furtuna. Si sa ii zicem cu supusenie “domnule presedinte, va rugam, bagati-ne si pe noi in seama”. Dupa care sa ridem in hohote. Si nici macar sa nu ne prindem ca Vanghelie (care si-a angajat demult un profesor de limba romana) face el misto de noi, ca stilceste intentionat cuvintele si face dezacorduri, pentru ca a inteles de mult ce il face pe el appealing in ochii presei.

Am scris in titlu “lacomie”. Cred ca va dati seama de ce. Si nu e vorba numai despre lacomia pentru rating.

Si, a propos de ipocrizie, sa ne uitam la cum se arunca cu pietre in Elena Udrea pentru lista aceea de ziaristi care s-au plimbat pe banii Ministerului Turismului pe la Berlin sau Londra, la tirgurile de turism si pentru banii dati pentru publicitate pe la televiziuni. Nu-i iau apararea Elenei Udrea, doamne fereste, dar sa o acuzi ca ti-a dat bani dupa ce i-ai luat mi se pare o mare mirsavie.

Iata ce indecenta e Oana Lis

Sotia fostului primar, Oana Lis este intr-un permanent contact cu fanii sai de pe Facebook.

Chiar daca a fost criticata de foarte multe ori in legatura cu kilogramele in plus, Oana nu se sfieste sa se pozeze in pozitii mai putin decente. Chiar ieri, Oana a postat pe contul sau de Facebook o fotografie cu ea, stand pe plaja, cu fundul inspre fotograf.

Reactiile fanilor nu au incetat sa apara, insa si cei care nu prea o au la inima pe Oana au comentat.

Sorin Oprescu si Rares Manescu, NOI VREM APA, NU PAMANT!

Mi-am pus si eu o dorinta in noaptea de Anul Nou. Nu sa fie pace in lume, nu sa aiba copiii din Somalia ce sa manance, nu sa moara Basescu si sa creasca audienta la Observatorul Antenei 1. Eu vreau apa. Apa la robinet, apa la dus, apa in bazinul wc-ului.

O dorinta meschina, recunosc, in comparatie cu nevoia de bine global pentru omenire, dar, ce sa-i faci, cand in ultima zi a anului nu ai apa cat sa faci un dus si mai astepti si musafiri pentru Revelion si te intrebi cum sa le explici ca, desi locuiesti in Bucuresti, nu ai nici macar luxul WC-ului din fundul curtii, cam uiti de inaltele idealuri.

Nu mi s-a indeplinit dorinta. Au trecut 3 zile si … nu avem apa. Din nou. E o problema stupida, conducta de apa de pe Prelungirea Ghencea se sparge de jumatate de an din 2 in 2 zile fix in acelasi loc, langa benzinaria Lukoil, vin masinile de la Apa Nova, blocheaza soseaua, se agita aparent competenti vreo 5 muncitori in jurul unei gropi, carpesc gaura, pleaca, si dupa 2 zile iarasi se sparge, si iarasi vin si o iau de la capat.

Rares Manescu, primarul nostru, care, paradoxal, locuieste pe aceeasi strada dar pare sa nu sufere de lipsa apei (poate pentru ca mai mereu e plecat la Monaco), sufera in schimb de mari dureri in cot. Nu sunt in zona decat cateva zeci de mii de prosti care l-au votat. Cand am mai scris despre problema apei in sectorul pe care il conduce, mi s-a reprosat ca nu inteleg eu rolul unui primar de sector, ca defectiunile in sistem nu tin de el, ca Apa Nova este o chestie mai presus de primarie. Mai sa fie! Daca administrezi o comunitate si comunitatea aia are o problema, o problema mare cum este lipsa apei, pui mana pe telefon si ii suni pe maharii de la Apa Nova si ii intrebi “mai fratilor, ma injura oamenii care m-au votat, cand aveti de gand sa rezolvati problema?”.

Cat despre Sorin Oprescu, ce sa mai zic.

Imi schimb dorinta din noaptea de Anul Nou. Imi doresc ca Prelungirea Ghencea sa fie o strada din Monaco. Sau ca Bogdan Buzaianu sa cumpere un teren sau o casa in Prelungirea Ghencea.

Prietenii stiu de ce!

 

 

The Romanian Dream, o productie de categorie B, premiata de RTV

Mi-a trecut  pe la urechi, de pe la niste stiri, ca Romania a avut cea mai mare crestere economica din UE. Ca i-am lasat in urma pe nemti – niste prosti – si suntem pe locul 1. Cu cateva zile inainte citisem intr-un comunicat de la Guvern ca Romania va avea in 2014 cel mai mare PIB din istorie. Dar, obisnuita fiind sa iau peste picior comunicatele dan-soviste, doar m-am amuzat si l-am aruncat la cos.

Dar, pe sistemul “aseara la telejurnal, am vazut cascaval”, stirile, mai ales cele de la RTV, insista, si, ce sa vezi, o sumara documentare, pe goagal, intre papadie si Herodot, mi-a schimbat paradigma la buzunar, vorba lui Vanghelie.

Se vede treaba ca am trait intr-o realitate paralela si am ratat un crescendo al transformarii Romaniei intr-un miracol economic.

22 iul 2013 The Economist: Romania are a treia crestere economica din UE!

3 august Financial Times: Romania are una dintre cele mai performante economii din UE!

14 noiembrie Victor Ponta a declarat joi ca in 2013 Romania a ajuns la produsul intern brut din 2008 si a punctat ca tara noastra are cea mai mare crestere economica din Uniunea Europeana – 1,6% in trimestrul al treilea. Totodata, el a sustinut ca in 2014 tara noastra va avea cel mai mare produs intern brut calculat dupa 1989

Tot 14 noiembrie – Lista lucrarilor publice care vor fi tratate anul viitor cu prioritate la finantare de catre Guvern include 9 proiecte de autostrazi, parti din tronsonul de metrou Dr Taberei-Universitate, dar si legatura de metrou cu aeroportul Henri Coanda.

OAU!

Deci, suntem primii in UE, i-am facut de nemti (oricum ii fac fratii nostri la buzunare zilnic pe strada), alearga englezii aia snobi gafaind in spatele nostru de te intrebi la ce dracu’ se mai inghesuie toata populatia Vasluiului sa plece la munca la negru in UK, Bulgarii sunt tot unde ii stiam, pe ultimul loc. Ne-a crescut PIB-ul, ne-a crescut absorbtia de bani de la UE, ne cresc autostrazile pe harta lui Sova de o sa ne trezim ca mergem pe autostrada pana la coltul blocului, sa luam paine.

Traim The Romanian Dream, ce sa mai!

O sun pe mama sa o intreb daca si-a luat bilet la croaziera pe Mediterana si pe tata sa vad daca si-a facut abonament VIP la clubul de golf. Ce ciudat, amandoi imi spun ca au terminat deja pensiile platind doua carute de lemne pentru iarna si o sacosa de medicamente. Si nu mai au bani si de mancare.

Imi sun prietenii, poate ei nu sunt asa reactionari. Aflu ca fratele cuiva, absolvent de ASE, lucreaza tot la banca aia, 12 ore pe zi, pentru o leafa de 12 milioane, ca prietenul altcuiva, absolvent de Stiinte Politice, e barman, pentru 9 milioane pe luna, amicul medic imi zice ca medicamente tot nu are pentru toti pacientii, vecinii de la tara imi zic ca fac credit sa dea spaga sa se angajeze cu carte de munca, sa aiba o vechime pentru pensie, unul a murit ca, deh, la tara nu ajuge Salvarea in anul 2013, altul n-a fost niciodata in Maramures ca ar trebui sa isi vanda casa ca sa aiba bani de benzina pana acolo si daca ar avea bani de benzina ar trebui sa isi ia concediu vreo luna ca sa faca drumul dus-intors.

Un mare sociolog in viata, facator de sondaje, zice, tot la tv, ca nici PIB-u’ asta mare si nici dreamu’ de mai bine nu e pentru toti. Cica “cresterea economica nu se simte in buzunarele oamenilor”. Pai atunci inteleg. Ioana Basescu nu e om.

Ma adresez mie insami cu rugamintea sa inteleg ca am obligatia sa fac un exercitiu ca timp de o saptamana sa nu ma mai uit la RTV.

Misterele de la Pungesti. Cine le plateste pe babe sa urle anti USL

Rascoala de la Pungesti. Initial parea credibila. Babe si mosi din fundul Vasluiului, speriati de ce-au vazut la televizor ca patesc vecinii din Galati carora li se cutremura casele fara explicatie. Zvonul ca pamantul se zgaltaie din cauza gazelor de sist a prins, dus din gura in gura si din superstitie in superstitie. Iese Chevronu’ din pamant si ne darama acareturile, maica. Ca doar nu stiau babele ce si cine sunt aia de la Chevron si unde sa puna degetul pe harta sa nimereasca Statele Unite, ca sa putem crede ca protestul lor era anti-american.

Insa, dupa aia, cand in Pungesti au descins carele de live ale televiziunilor, ba si ziarele s-au scobit pe la casieriile falimentare si-au gasit parale pentru delegatiile reporterilor, rascoala de la Pungesti n-a mai parut credibila. Pentru ca au aparut niste amanunte cel putin misterioase. Desi poarta in ele insele dezlegarea misterului.

– unu la mana, la Pungesti a venit Russia Today. Televiziunea de stat a Rusiei, infiintata de Putin ca un fel de CNN in oglinda. Russia Today, mega interesata de tipetele catorva babute din Vaslui, va transmite maine in direct marele miting de la Pungesti. De ce?

– doi la mana, taranii din Pungesti au fost initial instigati la protest de popa din sat, care le-a bagat in cap ca iese dracu’ din sonde si ii ia cu el. Popa, devenit instant vedeta tv, recita un text mult prea argumentat si documentat pentru a nu-i fi fost servit de altcineva. Gen de superiorii lui. Gen BOR, care joaca in continuare niste oculte jocuri politico-economice cu bataie catre sora sa mai mare de la Moscova.

– trei la mana, imediat ce batalia de la Pungesti a avut rasunet national, si desi Chevronu’ a suspendat explorarile si si-a retras utilajele,  pe campul de lupta au aparut … niste baieti. A caror misiune este sa tina treaz scandalul, cu orice pret. Ei sunt cei care ii mobilizeaza acum pe tarani sa vina din sat, rasplatindu-i cu munti de mancare, cata n-a vazut Pungestiul nici la nunta primarului. Si poate ca nu numai cu mancare.

Sunt doua categorii de “baieti”. Unii sunt cei de la PER, un partid microscopic si dubios dar plin de bani, naiba stie de unde. Astia au instalat pe camp un vagon si un cort, amandoua pline de mancare, intru convingerea babelor sa se deplaseze la mitingul din prime-time. Ceilalti baieti sunt de alt “soi”. Pe unul dintre ei il vedeti in foto alaturat. Misterios. Agitator profi. Cu portavoce ca sa adune turma si sa dea tonul si mesajul pentru scandari.

Ieri, la Pungesti nu s-a mai strigat anti Chevron, ci anti USL. Si aseara, “Demisia, Mihai Gadea!” (caci ne-am obisnuit deja ca Mihai Gadea sa fie inamicul public nr 1, miezul frustrarilor oricarui protestatar cu pretentii)

Maine la Pungesti se anunta “cel mai mare miting de dupa ’89″. Cica se deplaseaza “tinerii frumosi si liberi” (asa isi zic ei si presa basita, nu i-am botezat eu) care deja au norma intreaga la proteste anti USL si Voiculescu, si s-au lipit imediat si pe subiectul anti-gaze de sist.

Deci, recapitulam: Russia Today transmite revolutia anti-gaze de sist de la Pungesti, pungestenii sunt mobilizati la proteste contra mancare de indivizi bine instruiti, papusarii hipsterilor de la Bucuresti au pus imediat umarul la marea manipulare.

Oare cum ar fi pictat Octav Bancila povestea asta?

 

 

 

Crin e baiat bun, dar l-au stricat anturajul si nevasta

Crin 55 de voturi, Iohannis 111. Probabil ca este un nou record mondial la “pierdut tot” viteza. De la 1 iunie pana acum, lui Crin i-a fugit partidul de sub picioare, a pierdut si candidatura la prezidentiale, a pierdut si echipa pe care o avea in partid, ca si aia a dat fuga sa se predea la picioarele lui Klaus. Nu mai punem la socoteala ca inainte de 1 iunie a pierdut USL si sefia Senatului si cam toata increderea pe care o trezise in randul poporului cu drept de vot.

Punem insa la socoteala faptul ca Antonescu va intra in istoria istoricului PNL ca fiind cel care i-a mutat pe liberali in sediul lui Basescu din Modrogan, ceea ce, probabil, nici Basescu insusi nu visa.

Crin a plecat azi de la Delegatia Permanenta singur. Foarte singur. In ultima perioada, mai ales dupa ce Iohannis cel agale-vorbitor dar degraba-tradator, a anuntat ca vrea sa fie presedinte la PNL, desi intelegerea lor fusese fix pe dos, Crin n-a mai avut incredere in aproape nimeni, acuzand tradarea in stanga si in dreapta.

Ieri nu mai erau alaturi de el decat Dian Popescu si Mircea Rosca. Niste liberali pur sange, de vita veche. Iar astazi, familia Manescu, domnul si doamna (pe care a bagat-o din nou in PE pentru 5 ani), nici macar nu s-a prezentat la Delegatia Permanenta la care Antonescu ar fi avut mare nevoie de inca doua voturi.

Marile caractere liberale si determinarea de a nu abdica nici torturati de la principii, de la doctrina istorica si de la memoria maretilor inaintasi, s-au aratat in toata splendoarea lor in ultimele doua luni, cand au acceptat fara sa cracneasca si afilierea la PPE, si fuziunea cu partidul lui Basescu, si adularea neconditionata a unui venetic care are mari probleme in a lega o propozitie in romana. Fix ca niste suricate care miros oportunitati fresh de papa bun si mult, s-au mutat cu totii, literalmente peste noapte, de la usa lui Crin la poarta lui Iohannis.

Dar nu doar ticalosia celor din jur a dus la caderea lui Crin de sus.

Daca ii intrebi pe cei care il cunosc si cunosc bine si rotitele PNL, vor zice ca o mare cauza este fosta prima doamna a PNL. Adina Valean, aceasta Mioara Roman a PNL-ului. Adina Valean l-a bagat pe sotul, pana atunci modest si discret, in povestea penthhouse-ului cumparat de la Virgil Magureanu cu 250 000 de euro, la jumatate fata de pretul pietei. Tot ea l-a introdus si in lumea milionarilor de la Monaco, unde intri liber si pleci dator. Tot ea a cocotat, in functii cheie si in posturi de sfetnici, tot felul de personaje care mai de care. Daniel Chitoiu, acum plecat langa Tariceanu, Ramona si Rares Manescu, despre care ziceam mai sus ca nici macar nu au venit azi la sedinta sa voteze pentru cel care i-a sustinut, sa nu-l uitam nici pe Volintiru, presedintele de la Dambovita care umbla prin sediul central al PSD in campania pentru europarlamentare, Mircea Rosca, implicat in tot felul de povesti ciudate etc etc. Si nu in ultimul rand, Soooriiin Frunzaverdeeee. Omul cheie al PDL, transferat spectaculos la PNL, artizanul afilierii la PPE si despre care se spune ca este si artizanul instalarii lui Iohannis pe scaunul lui Crin.

Despre fosta prima doamna stim ce a obtinut. Este vicepresedinte al Parlamentului European. Despre fostul prim domn al PNL, stim de asemena ce a obtinut. A fost acuzat ca si-a mutat partidul la PPE pentru ca sotia sa fie vicepresedinte al Parlamentului European. Si a devenit celebru pentru asta si la Bruxelles, via Graham Watson si Guy Verhofstadt.

Poate prima doamna o fi obtinut si altele, nu stim cu dovezi.

Dar despre fostul prim domn al PNL stim ca s-a nascut talent si atat.

 

 

 

Dieta de post!

Deoarece suntem in Postul Pastelui, ne-am gandit sa va recomandam o dieta de post care dureaza 7 zile si ne poate scapa de 4 kg rapid, urmarind strict meniul. Pentru ca dieta sa aiba mai multa eficacitate, trebuie sa consumi minim 2 litri de apa pe zi.

Insa, nu uitati ca inainte de orice dieta drastica, ar trebui sa consultati medicul sa va asigure ca organismul vostru este pregatit pentru cura!

Prima zi :

Mic dejun: 150 g cereale integrale si un pahar cu suc de fructe

Gustare: o cescuta cu prune uscate

Pranz: 300 g fasole verde inabusita cu salata de rosii

Gustare: doua mere medii

Cina: un castron mic cu salata de cruditati

A 2-a zi:

Mic dejun: o felie de paine neagra cu zacusca

Gustare: un grepfruit rosu

Pranz: 250 g sote de mazare si salata de varza

Gustare: o para

Cina: doi cartofi copti

A 3-a zi:

Mic dejun: doua felii de paine neagra cu pateu vegetal

Gustare: o portocala si o cescuta cu prune uscate

Pranz: 300 g conopida inabusita si 150g ciuperci la cuptor

Gustare: doua mere

Cina: doua rosii umplute cu salata de vinete

A 4-a zi:

Mic dejun: doua felii de paine neagra cu ceai

Gustare: o banana

Pranz: 150 g orez fiert si salata verde cu o lingurita de ulei si zeama de lamaie

Gustare: 150 g iaurt de soia

Cina: 300g mancare de spanac si salata de rosii

A 5-a zi:

Mic dejun: doua felii de paine integrala sau neagra prajita cu marmelada

Gustare: doua fructe de kiwi si o cescuta cu prune uscate

Pranz: 200 g dovlecei la cuptor

Gustare: un mar

Cina: 250 g salata de morcovi cu stafide

A 6-a zi:

Mic dejun: 150 g cereale integrale cu o cana cu iaurt de soia

Gustare: o cescuta de caise uscate

Pranz: 250 g de mazare inabusita si salata de rosii

Gustare: orez expandat

Cina: doi cartofi copti cu salata de legume

A 7-a zi:

Mic dejun: 150 g cereale integrale cu un pahar de suc de fructe

Gustare: un fruct

Pranz: 40 g orez cu legume

Gustare: o portocala

Cina: 250 g ciuperci la cuptor!

© 2019 Prince Radu. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.