A fost odata ca niciodata un baron la curtea Imparatului Portocaliu. Inzestrat fiind de la Dumnezeu cu glas mieros si limba catifelata, baronul a primit in administrare o bucata din Imparatie, mosia Dambovita, cu Consiliul Judetean cu tot, plus feudele Arges, Ialomita si Teleorman, unde si-a ales el vasali.

O vreme, baronul a fost fericit. Feudele erau bogate, vistieria era plina, ba dadea chiar pe afara, din preaplinul sau varsand si la un mare mogul din areal, ba ajunsese chiar preferatul Imparatesei Blonde, care, una-doua, cobora din elicopter pe mosia lui si impartea daruri bugetare primarilor credinciosi.

Dar, nori negri s-au abatut peste imparatie si zvon de razboi. Un trib rival, cunoscut sub numele de BVB, condus de un razboinic incapatanat, poreclit “Buldogul”, s-a ridicat impotriva Imparatului Portocaliu si a Imparatesei Blonde. Ce mai freamat, ce mai zbucium, a la guerre comme a la guerre, Imparatul si Imparateasa s-au trezit ca baron dupa baron se inchina la picioarele Buldogului.

Baronul nostru, infricosat, a stat drept si a judecat stramb, zi de vara pana-n seara, si a decis sa-si poarte si el flamura Dambovitei in oastea tribului BVB, care se arata a fi ingrijorator de puternic. A purces la drum catre curtea Buldogului, s-a prosternat si s-a predat. Insa, Buldogul, neinduplecat, l-a trimis pe baron inapoi la iubita lui Imparateasa, neputand sa ierte si sa uite.

Sarmanul baron s-a intors trist la curtea lui, punandu-i pe preotii din bisericile vopsite in portocaliu de Consiliul Judetean si dotate cu calorifere de 3 milioane de euro, bani publici, sa se roage pentru victoria Imparatului si a Imparatesei.

Dar ce sa vezi, la urechile Imparatesei ajunsese veste despre tradarea preferatului ei. Si tare s-a mai suparat Blonda Imparateasa, atat de tare ca nu i-a mai raspuns la telefon.

Nefericitul, neprimit nici in oastea Buldogului, alungat si de la curtea Imparatului, a cazut la pat de inima rea. Si-a luat concediu medical de la Consiliul Judetean si s-a pus pe bolit, dar asteptand, in sufletul sau, sa primeasca un semn de la Imparat, sa ii spuna ce sa faca, unde sa se duca, de partea cui sa fie…

Imparatului insa, nu i-a pasat. Nu l-a sunat, nu i-a raspuns la apeluri. Si baronul, daramat de durere, si-a pus perfuzii cu ampicilina, doctorii spunandu-i ca numai asa se va intari pentru razboiul ce va sa vina.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.

P.S. Draga Valeriu, daca citesti cumva povestea asta, spune-i tu Imparatului sa-i dea un semn nefericitului, ca da in icter pana in mai