Tulburarea de stres post traumatic, sau TSPT, este o afectiune psihologica precedata de un traumatism care a avut loc in trecutul pacientului. Este o tulburare de anxietate ce se caracterizeaza prin trei mari categorii de probleme: retrairea evenimentului traumatic, evitarea stimurilor asociati cu trauma si simptome persistente de hiperactivitate neurofiziologica.

Simptomele intrusive sunt amintirile evenimentului, cosmaruri legate de acesta, flashback-uri, reactii emotionale la evocarea lui ( teama, nervozitate ), precum si simptome fizice ( transpiratii, tensiune musculara ). Alte simptome enumera incercarea de a evita orice lucru legat de trauma, senzatia de izolare si de amorteala, totodata importate fiind si pierderea interesului fata de anumite activitati si limitarea planurilor de viitor.

Somnul poate deveni agitat, pacientul devine irascibil si manios, cu dificultati de concentrare. Exista riscul izbucnirilor si crizelor nervoase si persoana poate gasi in orice lucru un pericol care duce la repetarea evenimentului. Asta duce la un comportament defensiv, in ciuda faptului ca nu exista nimic periculos in jur.

Cauzele tulburarii de stres post traumatic pot fi de natura psihologica, biologica sau sociala. De obicei, pacientul gaseste un lucru sau o situatie amenintatoare si atunci se declanseaza simptomele afectiunii. Consecintele starii de anxietate a pacientului sunt evaluarea excesiv de negativa a evenimentului traumatic si perturbarea memoriei autobiografice.

Diagnosticul este pus doar de un medic psihiatru sau psihoterapeut. Acesta trebuie sa vada tabloul simptomatologic de-a lungul unei luni, iar perturbarea trebuie sa prezinte o deteriorare semnificativa in mediul social sau profesional.

Sunt doua metode de tratament pentru tulburarea de stres post traumatic:

• Medicatia – medicamente in tulburari de anxietate prescrise de medicul psihiatru, in functie de nevoile pacientului si nu trebuie oprita luarea acestora sub nicio forma. Antidepresivele pot fi si ele de ajutor in tratarea anxietatii.
• Psihoterapia – cea mai utilizata in cazul tulburarii de stres post traumatic este terapia comportamental – cognitiva. Aceasta invata pacientii sa constientizeze ca doar gandurile lor determina felul in care se comporta si reactioneaza. Principalele tehnici sunt restructurarea cognitiva, relaxarea si expunerea.

Forma de evolutie a bolii este diferita de la pacient la pacient. Prognoza este favorabila pentru cei care si-au detectat timpuriu tulburarea si urmeaza un tratament adecvat. In schimb, pentru cei care nu si-au tratat boala, riscul de a avea esecuri pe plan social si profesional este foarte mare.