A fost o vreme cand Venera se nastea din spuma marii, iar zeitele si nimfele zburdau goale prin paduri fugarite de fauni in timp ce Boticelli le picta pe panza. Dar lumea nu putea sa vada atata frumusete care ar fi provocat sminteala descendentilor a caror minte era deja tulburata de muscatura de mar; asa ca au intrat in actiune designerii care au azvarlit neglijent textile. Initial ei se numeau sculptori si mai aruncau pe Diana sau Hera cate un chiton, o mantie sau alta textila prinsa in umar si lejer plisata, dar adesea cu un san la vedere. Azi nu mai exista zeite, in schimb sunt femei care vor sa fie divine.
In anii ’30 designerii parizieni au creat rochii cunoscute azi drept stilul neoclasic – forme inspirate din drapajul grecesc, croite fluid din satinuri moi, dispuse pe bie, care dadeau femeile alura unor zeite. Tot in anii ’30, neoclasicismul reprezinta cheia de intoarcere la tridimensionalitatea rochiei aplatizata in deceniul precedent de Cubism. Inca din 1926, in ciuda stilului Garconne, Vogue remarca un model de Vionnet care lasa mereu intacta armonia linilor corpului. Ea nu a fost niciodata interesata de instabilitatea modei, fiind preocupata de a raspunde nevoilor femeii moderne aplecandu-se asupra marilor traditii greaca si romana.
In acelasi stil, inspirat de formele cariatidelor, de drapaj si croiele savante au creat Alix Gres si Jean Desses . Neoclasicismul a iubit din totdeauna culorile distinse, rafinate și nobile. Gama este destul de restransa si in principal neutra: alb, negru, griuri, antracit, petrol, albastru inchis … intr-un cuvant toate culorile stinse, feminine dar nu provocatoare.
Culoarea nu a fost o tema in sine pentru neoclasicii modei, ci un instrument care innobila forma pura, croiul atent studiat sau un detaliu impecabil. Iata de ce combinatiile de culori vor fi mereu asupra: … albul imaculat al Antichitatii …. negrul auster al Spaniei catolice … griul statuilor de piatra. Neoclasicismul anilor ’90 a cunoscut elemente Empire, drapaje ( Valentino, Versace ), a reinterpretat anii ’30 sau formele antice, a cautat naturaletea si sinceritatea liniei, a recuperat linile fluide.
Madeleine Vionnet a fost numita ” Euclid al modei ” pentru ca forma geometrice i-au dominat toate colectiile: maneci triangulare, triunghiuri in jurul gatului, stele, cercuri inlantuite, nervuri, aplicatii, noduri ca element de decoratie sau trompe l’oeil. Rochiile ei inspirate de Antichitate erau din crep greu si fixate pe corp doar in cateva puncte, pastrau supletea unui drapaj liber caruia doar corpul ii dadea volum si miscare, unele aveau nervuri ceea ce conferea clientei o imagine sculpturala asemeni statuilor antice. Uneori modelele erau așa de complexe incat clientele reveneau după indicații de folosire. Piesele de baza din costumul grecesc (peplos doric, chiton ionic, himation) devin la ea pretext pentru fluditatea tinutelor desprinse parca din friza Partenonului. Dar la un moment dat, mijlocul de ani ’30 introduce pliseul radial si lameul. Afrodita este detronata de Isis, iar formele egiptene amintesc de decor în aur al perioadei Tutankhamon.
Alix Gres a ramas cunoscuta in istoria modei pentu rochia greceasca, o forma clasica distilata incepind cu anii ’30. Sunt rochii uni, fara ornament de suprafata, realizate din duble lungimi de jersey de matase, fara maneci si cu o extrem de elaborata tehnica de microplisare. Ele amintesc de sculpturi antice si fiecare rochie era drapata minutii cu mana in pliuri fine. La finele anilor ’50, in urma unei calatorii in India drapajul grec este imbogatit cu cel al sari-ului purtat de zeitele indiene.
Yves Saint Laurent prin colectiile africane din anii ’60 aduce universul tribal bogat ornamentat, iar zeitele nu vor mai fi acum cu ale Occidentului, culminand, ulterior, in colectia China din anii ’70 cu rochia dragon. Divinitatile africane il vor inspira si pe Jean Paul Gaultier .
De la zeita din Panteon resuscitata de Galliano si McQueen sa trecut la cea de pe covorul rosu, iar starul de cinema a devenit cea careia i se inchina designerii. Valentino si Armani au consacrat un stil asociat de atunci cu Oscarul si divinitatile lumii contemporane, iar Muzeul Metropolitain din New York le-a consacrat o expozitie acum 4 ani – Godess – sau zeitele in moda.
In acest sezon imaginea zeitei a inspirat din nou unii designeri care propun rochii drapate, fluide sa cu un umar dezgolit, coborate parca dintr-un panteon imaginar. O privire in trecut ne arata ca zeitele au patronat din totdeauna cei mai cunoscuti designeri.
Zeitele grecesti: Vionnet si Gres
Zeitele egiptene: Vionnet si Versace ulterior detronati de Galliano
Zeitele indiene: Gres si Gaultier
Zeitele africane: Yves Saint Laurent
Zeitele chinezesti: YSL si Galliano
Zeita metalului: Paco Rabanne
Zeitele din spatiu: Mugler
Zeita tehnologică: Husseyn Chalagan
