Autoritatea monetara constrange bancile comerciale sa imprumute Ministerul Finantelor Publice la orice pret, cat de mic. Dobanda de politica monetara de 5,25% e mai stabila decat oricand ca urmare a unor inginerii financiare care rup corelatia de economia reala. Una dintre ele este noul regulament privind activitatea dealerilor primari de titluri de stat, cea de-a doua e “foamea de lei” – oferirea unei cantitati de lichiditate in moneda nationala sub necesarul pietei.

Pe 1 ianuarie 2013 a intrat in vigoare un nou regulament care pune in ordine activitatea dealerilor primari, cele 12 banci ce liciteaza pentru titlurile statului. Un astfel de act era necesar ca sa invete institutiile de credit sa imprumute Trezoreria Statului la orice pret, cat de mic. Cu alte cuvinte, Banca Nationala a decis, in loc sa se ocupe sa aduca dobanda la “temperatura” pietei, sa impuna bancilor o serie de conditii pentru a-si pastra privilegiul de dealer primar. De pilda, dealerii trebuie sa adjudece la licitatiile Ministerului Finantelor Publice, intr-un an, minimum 3% din titlurile emise, sa achizitioneze 2% in nume propriu si sa tranzactioneze pe piata secundara cel putin 3% din volumul acesteia. 

Dealerii vor fi evaluati pana la data de 15 ianuarie a fiecarui an, pentru anul calendaristic precedent, putand obtine maximum 40 de puncte pentru activitatea pe piata primara, 50 pentru cea de pe piata secundara si 10 pentru criterii calitative. La evaluare se va tine cont si de rata de acceptare a randamentelor. Adica aceia care solicita dobanzi mari, de neacceptat pentru Finante, vor fi depunctati, iar cei care pretind preturi mici vor fi premiati, putand sa intermedieze emisiuni de obligatiuni romanesti pe pietele externe.

Vom avea dealeri primari nerezidenti, ca in Polonia?

Din cate se observa, e posibil sa avem la un moment dat dealeri primari nerezidenti, pentru ca o institutie bancara care atrage depozite de pe piata romaneasca trebuie sa fie atenta sa nu intre in pierdere la operatiunile cu titluri, ca urmare a dobanzilor mici oferite de stat. Pe cand o banca nerezidenta – care are resurse atrase la 1% de pe piata vestica – vinde valuta, cursul merge in jos, se acopera printr-un contract forward de riscul valutar, plaseaza leii in titluri, unde si aici scad dobanzile la momentul achizitiei, si la urma se vede – dupa revenirea cursului si dobanzilor la nivelul initial – ca pierd dealerii secundari care nu-si dau seama de trend. Si mai sunt penalizati, fireste, si cei care finanteaza economia reala. Important e sa aiba statul bani de cheltuiala pe seama indatorarii.

Curba randamentelor, construita cu bani speculativi

Ideea de a intra bani speculativi pe termen scurt, care sa-i ofere economiei un ragaz sa se restructureze, ca mai apoi sa se poata micsora taxele pentru a se putea atrage investitii straine directe, este una valida. Dar mai mereu cand a venit in discutie Banca Nationala s-a declarat ferm impotriva fluxurilor de “hot money”.

Acum insa, BNR nu se sfieste sa stimuleze intrarea de bani speculativi pe termen lung si pe baza lor incearca sa construiasca o curba a randamentelor si chiar sa o aplatizeze. Altfel spus, autoritatea monetara incurajeaza finantarea bugetului statului indiferent cum evolueaza economia reala, pe seama unui regulament, dupa principiul 5% dobanda la noi e mai buna decat 1% la ei.

Fara sa ia in calcul ca bancile se codesc sa imprumute statul din cauza volatilitatii legislative, a modificarii permanente a cadrului fiscal, motiv pentru care e greu sa-i dai bani pe 7 sau 10 ani. Dar cum pe Banca Nationala n-o intereseaza secventa economica, ci doar finantarea bugetului, cheama la ea banii speculativi, motiv pentru care nu scrie nicaieri in regulament ca titlurile pe care le iei trebuie sa le si tii, si de aceea e punctata cel mai bine tranzactionarea obligatiunilor pe piata secundara.

Asadar, dealerii primari sunt stimulati sa participe la cat mai multe licitatii si apoi sa tranzactioneze titlurile achizitionate, pentru a obtine punctaj bun si pe piata primara, si pe cea secundara. Chit ca volatilitatii legislative i se adauga cea de pe curs si dobanzi. Iar in felul acesta va fi foarte greu de stabilit un pret pentru cei care vor sa crediteze economia reala. Chiar si in situatia in care Guvernul ar dori sa incurajeze un anumit tip de imprumut.

Concluzia e clara: dobanda de politica monetara de 5,25% e mai stabila ca oricand ca urmare a unor inginerii financiare, care rup corelatia de economia reala. Una dintre ele este acest regulament, cea de-a doua e “foamea de lei” – oferirea unei cantitati de lichiditate in moneda nationala sub necesarul pietei.