Prince Radu

Menu Close

Author: Clayton Hughes (page 3 of 12)

Vis de vacanta….Vacanta de vis…

Cand simt ca mi-e capul plin de zgomote, trosnete, urlete, sonerii, telefoane, claxoane, de forfota si larma orasului ce pare ca da in permanenta in foc dar nu se evapora niciodata, nici macar o secunda, cand mi-e suflul plin de praf, de fum, de duhori, de miros de cauciuc incins, de asfalt moale, de gunoaie batrane, cand simt ca mintea mi-e tot mai prinsa intr-o plasa de paianjen ce se strange si se ingroasa si se inchide ca o punga mai rezistenta ca otelul, evadez.

In mine. In amintirile mele. Am eu niste rafturi ale mintii in care sint frumusel randuite amintiri. Amintiri frumoase. Rafturile sint bine adapostite, in loc cu racoare, seamana cu pivnita bunicului. In umbra zidurilor batrane miroase a mere si a gutui. Amintirile sint puse in cutii frumoase din lemn bine uscat. Cutiile au mai multe culori, stau cuminti una langa cealalta pe rafturile de care va ziceam. A, am uitat sa va zic ca merele si gutuiule sint pe rafturile de sus.

Asa. Si ma refugiez eu aici, ma uit nitel la cutiute sa-mi amintesc ce-i in fiecare. Amintiri frumoase, va ziceam, din care ma hranesc cu pofta unei lipitori ce calareste o punga cu sange. Cald si proaspat. Sau cu ferocitatea unui tantar care inteapa o lipitoare ce tocmai s-a imbuibat dintr-o punga de sange. Cald. Proaspat. Azi am nevoie de o cutiuta la care tin mult, ultimele zile au fost destul de incordate. Deschid cutia si ce gasesc inauntru?

Grecia.

Si deja zambesc. Grecia ma face sa zambesc. E soarele de la capatul tunelului. Cand intru in Grecia sint ca un urs lihnit de foame si infrigurat, care iese din barlogul iernarii si calca direct pe o pajiste. Cu iarba grasa si frumoasa, un rau cu apa mica si pesti mari si grasi care se dau prinsi usor, stupi doldora de miere aurie si parfumata din care lipsesc surprinzator albinele fabricante purtatoare de ac inveninat, tufe pline de zmeura dar fara tepi. Grecia miroase a mare curata si albastra. Uneori verde, dar cel mai adesea albastra. Miroase a spuma de valuri care se sparg de pietre. Miroase a nisip umed. Grecia miroase a terase acoperite de ciorchini uriasi de struguri. Grei, galbeni, parfumati de-ti sucesc mintea mai rau decat isi poate suci o bufnita capul. Grecia miroase a pini si a flori ce uneori par a iesi din piatra.

Grecia miroase a colb. Dar e un miros frumos, auzi colo minune, nu-i praful ce te sufoca pe tine in oras. Din praf cresc smochini batrani, care fac – auzi alta minune – smochine. Si nu-s alea din pungi, pe care le stii matale, sint fara plastic pe ele. Le iei binisor din copacel, musti, au alt gust, da-s bune. Grecia miroase a livezi de maslini mai batrani decat smochinii. Nu musca din maslinele din maslini, ca alea chiar nu-s bune. Dar intre maslini, colea la malul marii, gasesti taverne. Care miros a vin bun, a peste scos acum o ora din valuri si bagat taman in cuptor de lemne. Miroase a dovlecei pane si a branza prajita. Aici poti sa gusti si maslinele, ar fi o pierdere majora sa nu o faci. Nu alea negre. Nici alea verzi. Mov. Alea sa le mananci. Kalamata.

Si mai miroase a muzica. Muzica vine de peste tot. Din mare, din bucataria tavernei, iese din maslini si parca iese chiar din gura pestilor. Ai mai vazut vreodata un peste prajit ce incepe sa cante de fericire cand ii pui in cap zeama de lamai praspat culese? Nu cred… Muzica vine din hohotele de ras ale prietenilor, din oboseala placuta a oamenilor care se intorc de la plaja, avand inca pe ei sarea marii. Muzica vine din larma grecilor galagiosi care-si vad de afacerea pornita de bunicu’. Muzica vine de la piscina unde te mai poti tolani pret de o ora. Cam asa. Si, in fapt de asfintit, bea un pahar de tarie. Ori un Jack cu gheata, ori un cognac bun. Cu inghitituri mici. Apoi fugi la camera, trage un dus strasnic, sa te arda toate alea, ca pe urma simti racoare. Ia o haina vaporoasa, preferabil deschisa la culoare. Ca ai bronz pe tine. Ce naiba. Si iesi. Nopatea-i tanara. Iesi si descopera Grecia.

Mda… Acum parca mi-e mai bine. Deschide si tu, prietene cititor, una din cutiile tale si arata-ne un loc magic pentru tine. Ala care-ti da putere si unde cu siguranta vei merge din nou.

PS: Ca tot vorbim de locuri magice, fugi repede si la Mesaje pentru Necunoscuti.

PS2: De esti student pasionat de fotografie, fugi deasupra ochilor si da un click pe bannerul Loreal 100. Te asteapta un concurs. De esti doar pasionat de fotografie, fugi de vezi ce poze au incarcat studentii acolo. Ii poti ajuta sa castige o bursa.

Cateva sfaturi pentru fotografia de vacanța

Fotografia de vacanța nu cred ca e mai speciala decat orice alt tip de fotografie. Totuși ea cred ca are pricipalul scop de a capta momente și locuri unde probabil nu vom mai ajunge sau ajungem mai rar. De aceea cu cat sunt mai frumoase aceste imagini cu atat mai frumoase sunt ilustrate și amintirile. Un alt atu al acestui tip de fotografie este ca avem mai mult timp și suntem mai relaxați cand apasam pe declanșatorul aparatului.

Lentile

Un prim sfat, pentru cei care dețin aparate DSLR este sa aiba cu ei o lentila cu unghi larg (wide-angle), adica o lentila a carei distanța focala este mai scurta decat cea a lentilelor normale, și deci, care poate capta o imagine mai larga. Din experiența mea, aceasta este cea mai utilizata lentila in calatoriile din mediul urban. Pentru cei care merg in salbaticie este necesara o lentila tele, care sa apropie obiectele ce le vrem fotografiate cat mai mult.

Urmatoarele sfaturi sunt potrivite atat pentru cei cu aparate DSLR cat și pentru cei cu aparate compacte (de buzunar).

Incadrare

Nu voi trata teoriile de incadrare legate de treimi, sferturi, unghiuri ascendente etc. Sunt destul de subiective și parerea mea este ca fiecare incadreaza cum ii place. Totuși incadrarea e importanta din cel puțin doua puncte de vedere:

compoziție – care trebuie sa fie echilibrata atat din punctul de vedere al elementelor cat și cromatic. Cel mai bine invațam despre acest lucru din pictura –  daca mergeți intr-un muzeu și dați peste o pictura clasica cunoscuta incercați sa petreceți cateva minute studiind cu atenție componentele de mai sus;

linii drepte – o fotografie, daca vrem sa fie realista, trebuie incadrata perfect orizontal sau vertical. In momentul in care faceți incadrarea stabiliți-va niște linii imaginare cat mai centrale dupa care sa va ghidați. Și trageți mai multe cadre pana simțiți ca ați reușit.

Aaaah, și ca sa nu uit: sfatul meu este ca incadrarea sa o faceți intotdeauna prin vizorul aparatului și nu prin ecranul acestuia. Puteți controla ma bine rezultatul fotografic in acest fel.

Capteaza momente

Fotografiile care ne plac cel mai mult sunt cele de tip instantaneu. De aceea incercați sa prindeți cat mai multe asemenea momente, mai ales cu persoana/persoanele ce ne insoțesc in calatorie. Nu zic sa nu faceți și poze cu aceste persoane și cu un obiectiv istoric/cultural alaturi – și in acest caz incercați un exercițiu de creativitate – creați un moment haios, puneți persoanele sa sara in sus etc. pentru a avea o fotografie aparte.

Daca de exemplu calatorești cu mașina și vezi o zona frumoasa, oprește-te cateva momente și capteaz-o. Chiar daca te grabești, o imagine frumoasa nu o vei regreta niciodata.

Timpul cel mai bun pentru fotografie

Cele mai bune perioade intr-o zi pentru a face fotografii sunt la inceputul și sfarșitul zilei, cand soarele rasare și apune. Cu aproximativ o ora dupa rasarit și aproximativ o ora inainte de apus. Avantajele de a fotografia in aceste perioade sunt faptul ca lumina este foarte potrivita, neaparand riscul de a avea zone arse din cauza supra-expunerii datorate luminii puternice; in plus, daca va treziți dimineața, va asigur ca un oraș turistic este mult mai frumos din punct de vedere fotografic fara hoardele de turiști care ne blocheaza imaginea. E in regula sa se faca fotografii și in timpul zilei daca cerul e innorat sau chiar ploua.

Ghidul Calatorului: Ce sa NU faci cand esti incepator pe munte

Intotdeauna mi-a placut sa invat din greseli. De preferinta, din greselile altora 🙂 Asa ca: daca esti ca mine, daca ti-ar placea sa te apuci de mers pe munte si, desigur, daca iti place sa fii precaut, poate n-ar fi rau sa bagi la cutiuta cum sa eviti sa ajungi in situatii delicate pe munte.

Asa cum nimeni nu s-a nascut invatat, am fost si eu incepatoare si cred ca singura chestie care m-a scapat de neplaceri a fost faptul ca sunt de fel o persoana extrem de chibzuita si excesiv de organizata. Altfel probabil as fi incasat multe suturi de la natura.. Dar, chiar daca nu esti la fel de „control freak” ca si mine :), vei avea parte de cele mai frumoase ture si te vei intoarce de fiecare data cu povesti de spus la nepoti, luand in calcul urmatoarele:

1. Nu te inhama la mai mult decat poti sa duci – la figurat

Ok, poate ca ti-ai pus in gand sa ajungi pe Moldoveanu sau, stiu eu, sa urci la Babele de-a dreptul, pe Jepii mici. Foarte frumos! Am avut si eu aceste vise si nimic nu se compara cu momentul in care le atingi. Insa asta nu inseamna ca trebuie sa te arunci cu capul inainte si sa pornesti din prima pe astfel de trasee, care fie vorba intre noi, nu sunt chiar de ici de colo. Nu e cel mai greu lucru din lume, mai ales cand vointa si ambitia te dau afara din casa si constati ca poti sa faci lucruri mult mai grele decat ti-ai fi inchipuit, insa pentru inceput, pentru a face fata la efort sustinut si la diferente mari de nivel care trebuie urcate, este bine sa incepi cu trasee mai scurte si mai putin dificile si, treptat, sa avansezi spre trasee din ce in ce mai lungi si mai grele, pana cand vei fi sigur pe puterile tale.

Daca nu stii de unde sa pornesti poti sa incepi cu trasee cu diferente mici de nivel:

Cota 2000 -> Babele (cruce galbena – 2 ore 30) Busteni -> Gura Diham (cu masina/taxi) -> Poiana Izvoarelor ( banda rosie – 1 h 30) ->  Cabana Diham (cruce albastra – 45 min) ->  Gura Diham (triunghi albastru – 1 ora 30) Predeal -> Clabucet plecare -> Cabana Garbova -> Varful Clabucetul Taurului -> Azuga (triunghi albastru – 3 ore 30 – 4 h)

si sa continui cu diferente de nivel un pic mai mari, cum ar fi:

Timisul de Jos (Dambu Morii) -> Canionul Sapte Scari -> Cabana Piatra Mare (banda galbena – 5 ore)

2. Nu te inhama la mai mult decat poti sa duci – la propriu

Daca nu ai mai urcat pe munte cu rucsacul in spate, poate vei fi tentat sa indesi in el tot felul de lucruri, pe principiul „sa fie”. Mor de ras cand mi-aduc aminte ca in prima tura pe care am facut-o cu innoptare la cabana am carat dupa mine un carnetel A5 cu coperti groase de carton laminat, care, vorba aia, are doar vreo 100 de grame, dar ulterior mi-am dat seama ca fiecare gram in plus conteaza.

Evident, intial nu iti vei da seama exact ce ai nevoie, pentru ca fiecare isi ia pe munte ce considera ca ii trebuie, dar dupa cateva ture vei realiza cam care este lista ta si apoi trebuie sa te tii de ea. Daca vezi ca ai carat mai mult de 2 ori un obiect pe care nu l-ai folosit, poate ar trebui sa te gandesti daca nu cumva trebuie sa-l scoti de pe lista.

In orice caz, ia cu tine doar strictul necesar, pentru ca daca vei urca cu un rucsac imens care te va trage de umeri de nu mai stii ce-i cu tine, iti vei blestema zilele si tura aia va fi departe de una de care sa-ti amintesti apoi cu placere. Dar nici sa dai in extrema cealalta si sa iti pui in rucsac doar apa si un sandvis, ca nici asa nu e bine.

Cand mergi in primele 1-2 ture scurte poti lua un rucsac obisnuit de oras, insa dupa aceea e bine sa investesti in unul de munte, pentru ca cele obisnuite nu sunt deloc potrivite pentru a urca in spate cu ele, iti vor da dureri de spate si tura ti se va parea o corvoada.

3. Nu te duce nepregatit fizic

Sa nu crezi ca daca te duci la sala de 3 ori pe saptamana ai conditie fizica pentru munte! Departe de adevar! Oricat de diverse ar fi antrenamentele pe care le faci la aparate, nu iti vei lucra niciodata toti muschii pe care ii folosesti pe munte, sau cel putin nu indeajuns. Este foarte important sa faci acest lucru, insa nu suficient. Pentru turele de munte, cel mai bun antrenament sunt tot turele pe munte, oricat de aiurea ar fi asta.

Poti insa sa faci cateva chestii: antrenamente cardio (ca sa nu gafai dupa 5 minute dupa de urcare) urcat si coborat scari (la stadion sau daca nu ti-e jena de vecini, chiar si la tine acasa pe scara blocului), sprinturi, si cat mai multe plimbari lungi prin oras.

4. Nu te duce nedocumentat sau neechipat

Inainte sa mergi pe un traseu, documenteaza-te asupra traseului citind pe verso-ul hartilor, pe bloguri sau pe site-urile cu trasee, gen carpati.org. Citeste bine descrierea ca sa stii ce te asteapta, noteaza-ti timpul de parcurgere, diferenta de nivel pe care trebuie sa o urci si sa o cobori si cantareste bine daca poti face fata. Nu uita ca, la timpii pe care ii gasesti in harti, indicatoare sau oriunde altundeva, sa aduni cel putin 15-20% in plus, mai ales daca ai si rucsac greu, pentru ca, fiind incepator, nu vei putea sa te incadrezi in timpii de marcaj. De asemenea nu uita sa iei in calcul ora la care apune soarele si sa-ti iei o rezerva suficienta de timp, ca sa nu te apuce noaptea pe traseu.

Nu pleca pe traseu fara sa ai harta la tine, nu pleca fara bocanci, haine potrivite temperaturilor de la munte, apa suficienta (atentie, unele trasee nu au surse de apa pe traseu), mancare etc. si in NICIUN CAZ nu lua cu tine bauturi energizante sau alcoolice, pentru ca te dezhidrateaza groaznic si mai rau iti fac, ca sa nu mai vorbim ca sa te imbeti pe munte e chiar penibil.

5. Nu alerga pe traseu

Ceea ce am invatat pe propria piele e ca, daca nu cunosc dinainte cat dureaza traseul, ce diferenta de nivel am de urcat si de coborat, si cam care e profilul traseului (coborari si urcusuri), si care sunt cele mai grele portiuni ale traseului, am mari sanse sa ma epuizez fizic si / sau psihic inainte de a ajunge la destinatie. Eu numesc asta dozarea efortului: stiu ce ma asteapta, drept urmare pot sa fac fata. Daca ma astept sa fie usor si nu va fi, atunci clar o sa iau teapa.

Daca nu stii de la inceput ce te asteapta, poate este tentant la inceput sa bagi viteza si sa iti impui un ritm mai alert, si astfel sa ajungi la jumatatea traseului sleit de puteri, in conditiile in care, fie ca te intorci, fie ca mergi mai departe, iti va fi al naibii de greu. Asadar, mergi de la inceput intr-un ritm potrivit, cu care te simti tu bine, nici prea repede si nici prea incet.

6. Nu te duce singur

Ok, stiu ca multi efectiv nu au cu cine sa mearga la munte, insa mersul la munte singur, mai ales cand esti incepator, nu este numai neindicat, ci chiar periculos, daca ai ghinionul sa patesti ceva.

Daca efectiv nu ai cu cine sa mergi, intra initial pe site-uri pe care se organizeaza ture (eu am mers initial in ture de pe carpati.org) iar apoi, daca ai prins gustul, poti intra intr-un club montan, dar evita sa te duci singur!

7. Nu ignora conditiile meteo nefavorabile

Ok, cu totii ne credem Batman la un moment dat in viata, dar stiti vorba aia, viata bate filmul ..

In primul rand, tine minte ca pe vremea asta, in octombrie – noiembrie, la munte deja a nins si exista trasee cu portiuni pe care exista gheata si pe care nu ai ce cauta. Aceeasi chestie se aplica si primavara, cand, pe astfel de trasee, zapada si gheata persista chiar pana in iulie. Ca incepator, cel mai bine e sa mergi vara (nu uita crema de soare!!) sau, daca vrei neaparat sa incepi de acum, sa mergi pe trasee usoare prin padure, la altitudini mici.

In al doilea rand, nu te duce la munte daca se anunta vreme instabila sau ploaie! Pentru a afla cum e vremea eu intru pe site-ul ANM si ma uit la nebulozitate (gradul de acoperire al cerului cu nori). E singurul site pe care ma bazez si poti vedea joi dupa masa cum va fi sambata, si vineri dupa masa cum va fi duminica. Eu niciodata nu imi bat in cuie ca merg in tura X in weekendul Y, caci cu 2 zile inainte de weekendul Y s-ar putea sa aflu ca va ploua non stop sau ceva de genu…

Ca sa mergi pe munte trebuie sa fii cat de cat flexibil si sa poti sa decizi vineri daca pleci sa nu.

Apoi, daca ai pornit pe traseu si te prinde vreme rea, nu intra in panica, stabileste-ti variantele si cantareste-le bine. Nu intru in prea multe discutii ca sa nu intru pe teren minat, insa cert e ca siguranta ta depinde de deciziile pe care le iei in situatii de genul acesta si pe munte o idee foarte buna este sa nu te pripesti.

Cel mai oportun ar fi un exemplu concret: Am plecat intr-o zi de decembrie extrem de senina cu gandul de a merge de la cota 2000 pana la Babele si apoi la Crucea Caraiman. Cand am coborat din telecabina la cota 2000, am dat de vant puternic, insa cum am coborat un pic pe traseu, s-a domolit.

…si privelistea era extraordinara…

Cand am ajuns la Babele vantul era pe pozitie, daca pot sa spun asa, insa noi…not so much… Abia daca ne mai puteam tine pe picioare. Telecabina care ne-ar fi dus in Busteni nu mergea, iar spre Cruce nu vedeai nimic din cauza zapezii spulberate continuu de vant si a unor nori josi. Ce sa mai, erau conditiile ideale cu care puteam sa ma duc la aia de la Taft si sa ii dau in judecata pentru ca nu-mi rezista coafura.

…poza chiar nu e miscata…

Nu aveti idee cam cat de mult imi doream sa ajung la Cruce, si cam cat de incapatanata sunt, insa dupa ce am cantarit foarte bine situatia am realizat ca cea mai buna varianta era sa renunt si ma intorc la cota 2000, astfel as fi intrat intr-un mare bucluc.

Ceea ce vreau sa spun e ca trebuie sa stii ca daca decizi sa te intorci din drum la un moment dat si nu ajungi unde ti-ai propus, nu e sfarsitul lumii, ci dimpotriva, e o decizie care te poate scapa de probleme mai mari decat ai putea sa gestionezi in conditiile respective.

Ar mai fi multe de spus, dar… de-ajuns cu teoria! Fuga la munteeee!

Ce semnifica imbracamintea din vis?

Felul in care te visezi imbracata poate avea diverse semnificatii. Este felul in care te afisezi in public si stilul care te reprezinta.

Daca in vis apari cu haine care nu ti se potrivesc, sunt de alta marime, sau care pur si simplu nu le-ai purta in mod normal, atunci inseamna ca incerci sa creezi alta parere celor din jur cu privire la tine, o impresie falsa.

Daca visezi ca imbracamintea pe care o porti este murdara si incerci sa cureti mizeria de pe ea, semnifica faptul ca incerci sa iti schimbi caracterul. Exista posibilitatea sa incerci sa iti modifici modul de a gandi.

Simti ca imbracamintea te strange? Inseamna ca te simti restrictionat in viata de zi cu zi. Daca imbracamintea este mai larga, atunci inseamna ca te simti inadecvat si suferi de stima cazuta pe care incerci sa o ascunzi de ceilalti.

Daca ti se par hainele prost croite atunci semnifica faptul ca ai o dificultate in viata sociala.

Imbracamintea rupta simbolizeaza dezaprobarea pentru faptele rusinoase.

Daca te visezi cumparand imbracaminte inseamna ca incerci sa te adaptezi noului tau stil de viata sau rolului pe care il joci in societate.

Imbracamintea ta este luata pe dos, acest lucru fiind semn de non conformism. Incerci sa te impotrivesti la ce afirma majoritatea lumii.

Imbracamintea rosie semnifica necredinta.

Daca imbracamintea ta din dulap este alba, asta inseamna ca trebuie sa ridici privirea inainte si sa iti traiesti viata, daca recent ai iesit dintr-o depresie sau ai trecut printr-o criza.

Daca visezi haine negre, inseamna pierderea unei pozitii importante la serviciu sau in societate. Daca porti hainele negre, vrei sa te integrezi in cercurile ce te inconjoara.

Daca ti-ai achizitionat haine noi in vis, asta simbolizeaza faptul ca ai creat o imagine buna in ochii persoanelor cu care comunici, dai dovada de optimism si de incredere. De asemenea poate semnifica faptul ca te poti imbogati, material sau sufleteste.

Visand ca porti haine albe, inseamna ca esti plin de fericire.

Obiceiuri proaste care iti pot afecta inima

O inima sanatoasa inseamna si o viata mai lunga, iar din acest motiv incercam sa facem tot posibilul sa o protejam. Insa exista anumite lucruri pe care le faci si care pot dauna sanatatii tale si in special sanatatii inimii tale. Chiar si cele mai mici gesturi pot contribui la aparitia diferitelor afectiuni cardiace, asa ca trebuie sa avem mereu grija.

Princeradu.ro iti ofera cateva sfaturi care te vor ajuta in mentinerea sanatatii inimii tale.

Lipsa de miscare. Tot mai multi dintre noi ducem o viata sedentara, din care lipseste cu desavarsire practicarea unui sport sau unei activitati fizice. Sportul este cel mai bun remediu pentru ca inima ta sa fie cat mai puternica si mai rezistenta. Asa ca atunci cand vii de la serviciu, in loc sa te asezi frumusel pe canapea in fata televizorului, mai bine du-te si alearga in parc vreme de 30 de minute. Sau macar fa cateva exercitii fizice la tine acasa, daca nu te duci la sala.

Alcoolul si tutunul. Stii deja ca nici alcoolul si nici tutunul nu iti fac bine la inima, asa ca nu-ti voi mai tine inca o predica. Renunta cat mai repede la aceste doua obiceiuri proaste si ajuta-ti organismul sa fie cat mai curat (din punct de vedere toxic) si cat mai sanatos. Chiar daca se zice ca un pahar de vin rosu face bine la inima, asta nu inseamna ca trebuie sa exagerezi cu alcoolul.

Grasimile. Gatesti sau mananci numai mancaruri gatite cu mult ulei sau prajite? Gandeste-te de doua ori inainte de a-ti comanda snitel cu cartofi prajiti data viitoare cand te duci la restaurant. Grasimile pe care le ingeri nu se depun doar la exterior, ci si pe organele interne, afectandu-le. Si nu-i asa ca nu vrei sa ai o inima plina de grasime? Aceasta este si explicatia pentru care 90% dintre persoanele obeze au probleme cu inima.

Medicamentele. Stiu cat de incomod este sa te duci pana la medicul de familie pentru o raceala simpla si pentru a-ti prescrie cateva medicamente. Asa ca mai degraba te duci pana la farmacia din colt si iti iei medicamente dupa ureche. Acest lucru poate fi foarte nesanatos pentru inima in timp, chiar daca pe termen scurt iti vindeca raceala. Mai rau ar fi sa intrerupi un tratament prescris de medic. Daca nu te simti bine din cauza pastilelor, mai bine du-te la medic si spune-i acest lucru pentru a-ti putea prescrie niste medicamente mai usoare.

Alimentatie sarata sau procesata. Obisnuiesti sa iti mai pui sare in mancare, desi cei din jurul tau sustin ca nu mai este necesar si ca mancarea este deja sarata? Atunci ai putea avea o mare problema: te-ai obisnuit sa mananci prea sarat, iar acest obicei nu ii face deloc bine inimii tale. Acelasi lucru se intampla si in cazul alimentelor mult prea procesate, precum chipsurile, dulciurile din comert, jeleurile si multe altele, care contin numai ingrediente nocive pentru organism. Alege sa mananci cat mai sanatos, bazeaza-te pe carne slaba, legume, fructe si lactate cat mai naturale.

Dulciurile in exces. Inca o categorie care nu face deloc bine inimii tale. Da, tortul acela plin cu ciocolata este delicios, insa gandeste-te cat va avea de suferit silueta si inima ta. In plus, consumul excesiv de zahar, in special cel prelucrat, poate duce la aparitia diabetului.

Ce sa vizitezi in judetul Constanta in minivacanta de 1 Mai

Sunt indragostita iremediabil de orasul meu, iar de fiecare data cand am avut ocazia sa recomand un loc din Romania, gandul m-a dus la Constanta- un oras atat de cosmopolit si totusi  atat de controversat.

Mozaicul cultural, atat de pregnant in orasul de la malul marii, isi pune amprenta pe stilul de viata al locuitorilor. Dar cu toate acestea, cred ca asta apreciez cel mai tare la noi, constantenii: am reusit sa ajungem la acel numitor comun care ne ofera starea de confort, fara a ne lovi de un posibil etnocentrism.

Intrebata de nenumarate ori “Cum este sa locuiesti la mare?”, m-am decis sa raspund acestei provocari. Dincolo de opulenta locurilor de distractie si entuziasmul meu, voi incerca sa ofer alternative de petrecere a mini-vacantei de 1 mai. Din cauza instabilitatii meteorologice trebuie sa incluzi in planurile tale atat activitati indoor cat si outdoor, pentru a fi sigur ca te vei bucura din plin de timpul petrecut la Constanta indiferent daca soarele este sus pe cer sau nu.

Unde sa mergi pentru a te bucura din plin de vremea frumoasa?

Insula Ovidiu

Te-ai gandit cum ar fi sa locuiesti, macar pentru un weekend, pe o insula? Acum totul este posibil datorita oazei de liniste situata pe lacul Siutghiol- singurul obiectiv de la noi din tara care functioneaza pe o insula? Cu siguranta vei uita de grijile cotidiene si de aglomeratia din timpul saptamanii.

Descopera Plaja Corbu

Tendinta actuala este de a ne indrepta catre locuri nestiute, unde putem avea parte de linistea mult-visata. La doar 35 de kilometri de Constanta se afla cea mai salbatica plaja de pe litoralul romanesc.

Pentru cei dependenti de adrenalina, dornici sa incerce senzatii extreme, Aerodromul Tuzla ( situat la 25 de kilometri de Constanta) satisface toate exigentele. Poti alege un salt in tandem care iti va oferi o priveliste de ansamblu asupra statiunii Mamaia sau te poti rezuma la un zbor de agrement deasupra litoralului de la Marea Neagra. 

Portul turistic Constanta este un loc unde nu te plictisesti niciodata: restaurante cu specific marinaresc, terase cu flori care se transforma in cluburi pe timpul noptii. Mai mult, te poti plimba pe esplanada Portului Tomis sau poti inchiria un velier pentru o escapada in largul marii.

Unde te refugiezi in cazul in care vremea iti este potrivnica?

Ai vrea sa privesti apusul soarelui de la balconul unei moschei?

Daca raspunsul este unul afirmativ, nu trebuie sa ratezi Moscheea Carol I, un monument care se impune printre cladirile din centrul vechi al orasului. Dincolo de incarcatura istorica din jurul acestui monument, in varful minaretului se afla un balcon care iti ofera o priveliste asupra portului.

Pentru pasionatii de istorie, vizitarea ansamblului rupestru Murtfatlar (situat la 20km de Constanta) este un obiectiv ce nu trebuie ratat.

Schimbam registrul spre o zona pentru trup si suflet. Pentru un weekend relaxant poti merge la unul din spa-urile prezente in statiunea Eforie. Fie ca alegi sa mergi la masaj, remodelare corporala sau programe de detoxifiere, cu siguranta vei gasi o oaza de revitalizare pentru trup si spirit.

Atunci cand te-ai decis sa mergi in mini-vacanta de 1 mai la Constanta, te-ai gandi ca vei merge la plaja. Daca planurile tale nu au iesit asa cum te asteptai, o piscina acoperita poate fi solutia perfecta.

 

 

Mare sau piscina?

Orice vacanta debuteaza cu un moment esential: facutul bagajelor… Ce luam, ce lasam si ce uitam? Cate costume de baie? Apropo de baie, piscina sau mare?

Este oare o mostra de snobism sa platesti un concediu la mare, sa calatoresti sute de kilometri pentru a ajunge la destinatie,doar pentru a lenevi pe marginea de beton a unei piscine cu mult clor? Intre fete marcheaza argumentele pro si contra.

La mare

De ce ne place marea – pentru inotatorii pasionati, spatiul generos pe care il ofera marea este o adevarata binecuvantare, pentru ca sunt liberi sa inoate fara a intalni obstacole in cale sau fara a fi limitati de lungimea saracacioasa a unei piscine; marea are un sistem propriu si inteligent de sterilizare, datorat apei sarate, astfel incat nu se pune problema “mostenirii” micozelor, ciupercilor si altor bacterii; explorarea adancimilor mari, cu o dotare minima (ochelari de apa), nu se compara cu explorarea adancimii piscinelor; marea iti ofera un cadru romantic, neegalat nici de cea mai moderna piscina; pe aceeasi tema, imagineaza-ti o plimbare lunga pe malul marii, inspirand aerosolii si apoi…o plimbare in jurul unei piscine; spatiul generos permite practicarea sporturilor acvatice sau pentru cei mai putin aventurieri, o plimbare linistita cu barca; marea incurajeaza spiritul ludic al oamenilor si petrecerea unui timp de calitate in compania prietenilor (volei in apa, leapsa etc.)

De ce nu ne place marea – o problema este data de faptul ca suprafata de nisip din apa este neregulata, prin urmare, chiar daca stai la mal, tot este posibil sa nimeresti intr-o groapa; in anumite locuri, chiar si la mal, apa este adanca, ceea ce poate deveni chiar stresant pentru cei care nu stiu sa inoate sau au trecut prin experiente neplacute care implicau si o apa adanca; marea poate fi o adevarata sursa de fobii, din cauza intinderii sale. In general, dimensiunile sale nu pot fi nici controlate sau observate in totalitate cu ochiul liber, ceea ce o transforma intr-o necunoscuta: intindere nesfarsita, adancime nevazuta, neclaritate; avand in vedere ca nu suntem singurele “vietuitoare” carora le place apa, in mare avem sansa sa ne intalnim cu diverse specii interesante, de la meduze, pesti, pana la acei mici viermisori de apa, care vin odata cu algele. Enervante personaje…

La piscina

De ce ne place piscina – daca spatiile largi si necunscute iti dau fiori, piscina este locul ideal pentru o balaceala; o apa transparenta inseamna si ca poti vedea mereu pe unde pasesti; poti sta in picioare in apa, chiar daca te deplasezi, fara a fi nevoie sa inoti mereu; adio gropi-capcana;

De ce nu ne place piscina – o piscina este de regula, patria microbilor, ciupercilor si micozelor – si mai umbla vorba in targ ca le place tare mult sa migreze de la om la om; daca iti place sa inoti, vei trai o adevarata aventura in piscina, cu atat mai mult cu cat vei depasi foarte multe obstacole pentru a atinge capatul in doar cateva secunde; nu vei putea tine ochii deschisi in apa si este bine sa eviti sa inghiti apa de piscina, din cauza cantitatii mari de clor; o piscina aglomerata inseamna mobilitate zero; nu e chiar o bucurie sa simti betonul fierbinte sub picioare, o data ce ai iesit din apa; daca dupa ce ai iesit din mare, nu e musai sa intri imediat la dus, lucrurile stau altfel la piscina. Clorul din apa se afla acum pe pielea ta, astfel incat ar fi bine sa scapi de el cat mai repede.

Tu ce preferi, marea sau piscina?

PS: Indiferent de locatia unde te relaxezi, alege-ti costumul de baie pentru vara 2010 dintre modelele in tendinte!

In cautarea adevaratului masaj thailandez

Dupa ce pasiunea mea s-a transformat intr-o veritabila obsesie, m-am hotarat sa invat eu insami arta masajului traditional thailandez.

Am intrat ezitand in micutul salon de masaj de pe malul marii din Chaloklum (Koh Phangan). Mi-am lasat slapii la usa si am salutat incet si rar, incercand sa descopar obiceiurile casei. Pe doua podiumuri mari din lemn, inalte de jumatate de metru, erau aliniate saltelea coperite cu cearsafuri imaculate, despartite de perdele crem. Doua ventilatoare racoreau aerul fierbinte.Dintr-o poza mare de pe perete, pe sub o palarie alba, de texan, privea regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei, supranumit “cel Mare”. Imi placea ceea ce vad, dar inca nu stiam ce sa aleg: masaj thailandez, masaj cu ulei de nuca de cocos, masaj pentru spate si umeri sau pentru picioare. Intr-un final, am cerut masaj thailandez.

De atunci, diminetile mele din Chaloklum, un sat de pescari de pe insula Phangan (sau Koh Phangan), din sud-estul Thailandei, au insemnat indeplinirea unui ritual pe care nu l-as fi schimbat pentru nimic in lume. La prima ora, imi luam cafeaua la Arun Sawas Island, cafeneaua unei familii germano – maghiare, apoi intram la doamna Po pentru masaj. M-am imprietenit chiar si cu localnicii care transportau turistii cu longtailboat-uri pe celelalte plaje ale insulei. Isi stabilisera cartierul general pe niste scanduri, la umbra unui copac des de pe malul marii, si “lucrau” aici tot timpul. “Bottle beach, taxi boat?”, ma intreabau cand intram la masaj. Glumeau. Ma vazusera de atatea ori ca deja stiau ca nu plec din micul si linistitul Chaloklum. Cel putin, pentru moment.

Acoperita in proportie de 90% cu padure tropicala virgina, cu munti, cascade, plaje, zece kilometri de recife de corali si 20 de locuri de scufundari, locul acesta era pentru mine paradisul. Pentru petrecareti si backpakeri este locul in care au loc celebrele Full Moon Party si Half Moon Party. Dar chiar si asa, Koh Phangan pastreaza ceva din aerul calm si autentic, pe care nu-l gasesti in marile resorturi din Samui sau Phuket.

Incepand din dimineata in care am intrat pentru prima oara la Natty Massage, salonul doamnei Po, nu am incetat sa-mi cunosc trupul. Sub mainile ei ferme si, cand era momentul, sub coatele si talpile ei, imi simteam oasele indreptate, muschii redevenind elastici si sangele circuland prin tot corpul. In masajul thailandez totul e controlat si studiat de-a lungul a mii de ani de practica. Acesta combina framantari si loviri ale muschilor cu chiropractica ( lucreaza parti ale scheletului) si presopunctura (presari profunde si puternice asupra nervilor, tendoanelor si ligamentelor). Exercitiile acrobatice de intindere a muschilor sunt imprumutate din yoga. Masajul thailandez presupune presarea anumitor puncte – cheie situate de-a lungul unor linii invizibile numite “Cele 10 linii ale masajului thailandez” sau linii energetice (Sen Pratan Sib). Liniile, in total in numar de 72.000, dintre care cruciale sunt 10, pornesc din zona buricului si sunt raspandite in intreg corpul. Cand exerciti o presiune puternica pe linii, sunt stimulate curgerea energiei interioare prin corp, eliminarea blocajelor energetice si procesul de insanatosire.

Calma si binevoitoare, doamna Po a avut de fiecare data grija de mine si nu m-a menajat. Ma spala pe picioare, ma intindea pe burta, se aseza langa mine si incepea sa ma apese puternic de parca ar fi vrut sa ma lipeasca cu totul de saltea. Din cand in cand, unul dintre barbatii din “cartierul general” din apropiere se rezema de geam si incepeau o lunga discutie. Po nu parea deranjata. In timp ce vorbea, imi indrepta oasele si mergea de-a lungul coloanei, pe vertebre cu degetele sau coatele. Apoi, ma apuca de talpi, le ridica si presa cu piciorul pe spate. Daca schitam un gest de disconfort, se oprea. “Turistii nu prea vor masaj thailandez pentru ca este mai dur. Majoritatea imi cer masaj cu ulei”, mi-a spus. “Dar ei trebuie sa spuna cat de tare doresc sa le fac.”

Chiar daca tehnica poate sa devina dureroasa, la final, senzatia este una de re-energizare si re-improspatare. Efectul este uimitor si la nivel mental. In aceasta ora deveneam constienta de fiecare particica a corpului meu, imi simteam fiecare muschi, ganglion, tendon si deget. La un moment dat, doamna Po apasa cu palmele si se lasa cu greutatea corpului in zona inghinala pentru cateva secunde. Apoi isi lua mainile. Sangele care-si relua curgerea imi incalzea treptat picioarele, inainta de sus spre genunchi si pana in varful degetelor. A fost pentru prima oara cand am simtit cum sangele curge prin mine si caldura pe care mi-o da.

La sfarsit, imi apasa cu doua degete coltul interior al ochilor. “Good for eye”, mi-a explicat prima oara si apoi mi-a trasat o linie imaginara de la barbie la gura, nas si spre crestetul capului. Dupa ce termina de masat capul, urechile si ma inviora cu cateva lovituri scurte si rapide pe umeri, imi oferea o ceasca de ceai de ghimbir. Ma simteam detensionata, complet relaxata si cu o postura corecta a corpului. Si, ca de fiecare data cand ieseam din micul salon de pe malul marii, aveam senzatia ca stretchingul dnei Po m-a facut cu cativa centimetri mai inalta.

Dupa un an, pe Koh Bulone

Anul urmator, am ajuns in Koh Bulone, o insula ascunsa din sudul musulman al Thailandei, in provincia Satun (langa mai celebra Koh Lipe). Micuta Koh Bulone Lae este una din cele 51 de insule ale Parcului National Marin Tarutao, un loc cautat de cei care se doresc sa se rupa de agitatie si de lumea moderna, de care aflasem de pe niste website-uri de limba germana.

Pe Koh Bulone nu exista electricitate, internet, apa calda, sosele sau masini. Fiecare gospodarie isi produce curent cu un generator, pe care-l porneste cand se insereaza si-l tine in functiune pana la miezul noptii. Asa-zisele internet-shopuri sunt formate dintr-un laptop la care este conectat un modem de internet (functioneaza doar dupa ce se insereaza, desigur).

“Koh Bulone este ultima insula adevarata a Thailandei”, mi-a spus Jack, un fost scafandru care locuia aici de 11 ani. La indemnul lui, ma obisnuisem sa-mi fac cumparaturile de la magazinul lui Cep, o chinezoaica inteligenta si cu spirit antreprenorial (era singura persoana de pe insula care si-a cumparat aparat de facut gheata pentru turisti – o miscare tare desteapta!), care a invatat patru limbi doar din discutiile cu strainiii. De la magazinul ei cumparam apa, nuca de cocos, lotiune Sketolene contra tantarilor, biscuiti si chipsuri. Intr-o zi, la intrare am vazut un afis pe care scria « Thai massage ». Lucrul asta m-a intrigat pentru ca, de doua luni, eram in cautarea unui masaj thailandez adevarat.

Pe Koh Bulon am gasit multe locuri de masaj pe malul marii sau in foisoare discrete, dar eu il cautam pe cel pe care mi-l facea odinioara priceputa doamna Po, pe insula Phangan, si nu masajul dedicat turistilor. L-am cautat in salonul unei femei care se purta cu mine de parca as fi fost un bibelou. Am incercat chiar si intr-o cladire aflata in constructie, in timp ce niste muncitori puneau un acoperis, iar eu eram masata de o tanara care parca se temea sa nu-si rupa unghiile. Cand, in sfarsit, am gasit o femeie care parea de incredere, am fost parasita chiar pe masa de masaj: a plecat sa doarma sub un copac, la umbra, si l-a adus in loc pe fiul ei. Jack ma avertizase ca va fi asa.

Renuntasem, pana cand am vazut anuntul lui Cep si ceva imi spunea ca masajul asta era ceea ce cautam. Am intrat in magazin, Cep m-a condus pana dupa ultimul rand de rafturi cu ciocolata unde m-am intins pe o plapuma subtire. De dupa o peredea a aparut cumnata ei, cea care facea masajul. Cateva clipe mai tarziu si-a facut aparitia si fetita de sapte ani a lui Cep care a luat o punga de bomboane de pe raft si s-a asezat la un birou, in fata mea, sa priveasca spectacolul. “Ca sa fie bun, masajul thailandez trebuie sa doara putin”, m-a prevenit femeia si a inceput. Degetele ferme alunecau pe vertebre si gaseau zonele dureroase, eram intinsa, sucita si rasucita incet, meticulos si cu stiinta. Intr-adevar, era masajul pe care-l cautam. Putin diferit, dar imi placea. Niciun centimetru al trupului nu a ramas nelucrat, din varful degetelor de la picioare si pana in crestetul capului.

Scurta cronologie

Cunoscut si ca masajul medical thailandez sau masajul yoga, masajul thailandez are o indelungata istorie de vindecare in Thailanda, unde este practicat de secole. Prima lui atestare documentara in lumea occidentala este din anul 1661, cand un membru al legatiei franceze la curtea regala thailandeza din Ayuthaya scria: “Cand cineva din Siam se imbolnaveste, corpul lui este framantat de un om priceput la asta, care se asaza deasupra lui si-l calca in picioare”. Masajul thailandez are insa radacini mai vechi, de aproximativ 2.500 de ani, si se crede ca fondatorul lui a fost indianul Jivaka Komarabhacca – doctor, prieten si contemporan al lui Buddha. Din pacate, cele mai multe texte medicale despre masaj au fost distruse in 1767, cand Ayuthaya a fost devastata de burmezi. Ceea ce a fost salvat a fost sculptat in peretii templului de la Wat Po din Bangkok.

In 1836, in timpul regelui Rama III, toate inscriptiile si documentele scrise despre arta si stiinta veche thailandeza au fost adunate, prin decret regal, la Wat Po (Bangkok). Aici si-au gasit locul lucrari de medicina, farmacie si masaj, inclusiv 60 de imagini care descriu liniile si punctele corpului omenesc si terapii prin masaj.

In 1955 s-a infiintat “Scoala de Medicina Traditionala Thailandeza” la Wat Po, iar in 1991 s-a ajuns la concluzia ca este nevoie de un curs standard de masaj thailandez (tehnicile de masaj thailandez sunt diferite in functie de regiune). Initiativa a fost urmata de numeroase seminarii si dezbateri si, in cele din urma, s-a hotarat ca procedurile trebuie sa se bazeze pe urmarea celor 10 linii energetice, tehnica urmand sa fie usor de practicat si de inteles. De asemenea, au fost incluse doar cele mai sigure pozitii de yoga si stretching.

La Scoala de masaj thailandez din Bangkok

Au trecut deja doi ani de cand caut cel mai bun masaj thailandez. In Koh Chang, o angajata de la Centara Tropicana Resort mi-a facut un masaj de doua ore. Ma imprietenisem cu ea si mi-a facut masaj exact cum invatase de la profesoara ei, o femeie de pe o insula invecinata care, la randul ei, invatase de la o alta femeie. Atunci mi-a povestit despre scoala de la Bangkok de unde dorea sa obtina un atestat in masaj thailandez. Dupa ce, vreme de doi ani am tot colindat saloanele de masaj, m-am gandit ca merita sa trec la nivelul urmator: sa inteleg si sa invat chiar eu masajul thailandez. Asa am ajuns aici, la Scoala de masaj thailandez din Bangkok.

Obisnuita cu linistea insulelor, sunt ametita si pierduta in mijlocul vacarmului si al traficul infernal. Bangkok are 10 milioane de locuitori si 7 milioane de masini, 3 milioane de scutere si tuk-tuk-uri pe 5.000 km de asfalt. Asta inseamna ca pe fiecare km de sosea sunt cca. 300 de masini si 700 scutere! Desi as putea sa iau un taxi, am ales transportul public – Skytrain (BTS) si vaporul pe Chao Praya – ca sa ajung la timp la cursuri. Am opt statii cu BTS, iar de la Saphan Taksim iau vaporul pana la statia Ta Tien. In total, o ora jumatate. Imi ramane timp cat sa ma schimb in ceva comod, sa-mi iau o sticla de apa si gata, intru la curs!

Ziua incepe aici cu o rugaciune si continua cu meditatie. Apoi, fiecare cursant merge la salteaua lui si, sub indrumarea profesorului, repeta pasii de masaj invatati in ziua precedenta. Sala este plina de saltele. La fiecare lucreaza doi cursanti: unul face masaj si unul este model. Pe parcursul unei zile rolurile se inverseaza de mai multe ori. La cateva saltele de mine este o frantuzoaica care pare ca-si iese din minti de fiecare data cand greseste; in coltul opus, un barbat blond, cu o basmaluta pe cap, pare ca mediteaza la fiecare miscare de masaj. Nu e usor sa inveti un masaj thailandez corect: tehnica de baza de aici este formata din cinci pasi, insumand peste 120 de miscari care urmeaza o ordine precisa si care se repeta pentru partea stanga si pentru dreapta corpului. Cu degetul mare aplici tehnici de presopunctura, cu palmele faci presari, cu picioarele si antebratele, presari si stretching. In fiecare zi, timp de vreo sapte ore, fac vreo 10 masaje si mi se fac vreo trei. Cand cred ca sunt libera, macar pentru doua minute, aud: “A-dinaaa, again step one.” Din fericire lumea e relaxata, rade si vorbeste. Se fac glume pe seama greselilor facute. O profesoara in varsta incepe din cand in cand sa cante.

In prima zi de curs am cunoscut o tanara din Filipine care venise la aceasta scoala pentru ca certificatul de masaj thailandez de aici este recunoscut international, pe Supa, o thailandeza din nord, care dorea sa-si imbunatateasca tehnica de masaj si pe profesorii Muan si Malee. Profesorul Muan are o tehnica foarte buna de predare: deseneaza cu pixul pe corp liniile care trebuie urmate si intelegi mai bine despre ce este vorba. Este la salteaua alaturata instruind-o pe fata din Filipine, care este foarte tacuta si serioasa, si adeseori lucrez in acelasi ritm cu el.

Cursul incepe la ora 09.00. La pauza de la ora 12 sunt atat de epuizata incat mananc orice, oricat de condimentat este. Nu mai fac mofturi la mancarea thailandeza si beau vreo trei litri. Noaptea, prin somn aud: “A-dinaaa, change finger”, “A-dinaaa, again step two”.

Transpiratia curge pe mine, degetele ma dor, mainile imi tremura si totusi, de fiecare data, sunt detalii pe care le uit. Nu folosesc piciorul bun, folosesc presiunea degetelor in loc sa ma las cu toata greutatea corpului, nu schimb pozitia degetelor si a palmelor cand trebuie etc. Totusi am impresia ca nu invat suficient de repede. O fata ramasa fara perechea de lucru mi-a facut un masaj cap-coada impecabil, in timp ce eu ma poticnesc la fiecare zece minute. “Trebuie sa exersezi tot timpul”, imi spune Malee. “Poate o sa mai vii pe la noi”. Cred ca m-am imprietenit cu ea. Astazi, m-a strans de mana si mi-a zambit cand m-a vazut descurajata. Este ultima zi si inca mai uit succesiunea miscarilor (din fericire, pot pastra cursul ilustrat dupa care am lucrat zilele astea). Mi-au pregatit diploma de absolvire si am facut poze cu totii. Le-am promis ca anul viitor o sa vin din nou, de data asta pentru o perioada mai lunga ca sa invat si alte tehnici.

 

Povestea baronului PDL care a cazut la pat pentru ca nu-l mai suna Basescu

A fost odata ca niciodata un baron la curtea Imparatului Portocaliu. Inzestrat fiind de la Dumnezeu cu glas mieros si limba catifelata, baronul a primit in administrare o bucata din Imparatie, mosia Dambovita, cu Consiliul Judetean cu tot, plus feudele Arges, Ialomita si Teleorman, unde si-a ales el vasali.

O vreme, baronul a fost fericit. Feudele erau bogate, vistieria era plina, ba dadea chiar pe afara, din preaplinul sau varsand si la un mare mogul din areal, ba ajunsese chiar preferatul Imparatesei Blonde, care, una-doua, cobora din elicopter pe mosia lui si impartea daruri bugetare primarilor credinciosi.

Dar, nori negri s-au abatut peste imparatie si zvon de razboi. Un trib rival, cunoscut sub numele de BVB, condus de un razboinic incapatanat, poreclit “Buldogul”, s-a ridicat impotriva Imparatului Portocaliu si a Imparatesei Blonde. Ce mai freamat, ce mai zbucium, a la guerre comme a la guerre, Imparatul si Imparateasa s-au trezit ca baron dupa baron se inchina la picioarele Buldogului.

Baronul nostru, infricosat, a stat drept si a judecat stramb, zi de vara pana-n seara, si a decis sa-si poarte si el flamura Dambovitei in oastea tribului BVB, care se arata a fi ingrijorator de puternic. A purces la drum catre curtea Buldogului, s-a prosternat si s-a predat. Insa, Buldogul, neinduplecat, l-a trimis pe baron inapoi la iubita lui Imparateasa, neputand sa ierte si sa uite.

Sarmanul baron s-a intors trist la curtea lui, punandu-i pe preotii din bisericile vopsite in portocaliu de Consiliul Judetean si dotate cu calorifere de 3 milioane de euro, bani publici, sa se roage pentru victoria Imparatului si a Imparatesei.

Dar ce sa vezi, la urechile Imparatesei ajunsese veste despre tradarea preferatului ei. Si tare s-a mai suparat Blonda Imparateasa, atat de tare ca nu i-a mai raspuns la telefon.

Nefericitul, neprimit nici in oastea Buldogului, alungat si de la curtea Imparatului, a cazut la pat de inima rea. Si-a luat concediu medical de la Consiliul Judetean si s-a pus pe bolit, dar asteptand, in sufletul sau, sa primeasca un semn de la Imparat, sa ii spuna ce sa faca, unde sa se duca, de partea cui sa fie…

Imparatului insa, nu i-a pasat. Nu l-a sunat, nu i-a raspuns la apeluri. Si baronul, daramat de durere, si-a pus perfuzii cu ampicilina, doctorii spunandu-i ca numai asa se va intari pentru razboiul ce va sa vina.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.

P.S. Draga Valeriu, daca citesti cumva povestea asta, spune-i tu Imparatului sa-i dea un semn nefericitului, ca da in icter pana in mai

 

 

 

Greseli frecvente in dresajul cainelui!

Cainele este considerat cel mai bun prieten al omului, care iti este alaturi si la bine, dar si la greu. Insa pentru a-l dresa, s-ar putea sa ti se para mai greu decat ai crezut initial. Daca ai destula rabdare si respecti anumite reguli, cainele va incepe imediat sa iti asculte comenzile si sa le respecte.

Amanarea dresajului este una dintre cele mai comune greseli pe care le poate face stapanul animalului de companie. Cand cainele va creste, efortul de a il dresa este mai mare. Asa ca invata-l putin cate putin sa raspunda la comenzi, inca de cand este mic. Este posibil sa nu iti raspunda imediat, dar in timp el va invata aceste comenzi si te va asculta mai bine.

Acorda atentia cuvenita dresajului, nu doar in timpul antrenamentelor, cat si atunci cand cainele se afla in casa. Acesta va incepe sa faca boacane, daca se simte nebagat in seama, spre exemplu sa roada pantofii sau mobila. Trebuie certat si pedepsit cand este prins.

Lipsa recompenselor poate fi considerata o greseala in educatia catelului tau. Recompensele materiale reprezinta o idee buna in dresajul patrupedului. Acestea sunt recomandate deoarece cainele invata sa raspunda mai bine la comenzi, daca stie ca va primi ceva in schimb.

Adesea, recompensa consta in alimente, insa nu trebuie sa fie intr-o cantitate mare sau sofisticata si se va servi doar in momentul in care cainele a reusit sa duca comanda ceruta pana la capat. Cateva boabe sunt destule pentru a-i oferi.

O alta greseala reprezinta inconsecventa. Lipsa de constanta in aplicarea pedepselor va face catelul confuz si toate eforturile tale de a-l dresa se vor da peste cap. Nu incerca sa schimbi regulile dresajului si nu te razgandi de pe o zi pe alta.

Aplica acelasi sistem de reguli si pedepse pe tot parcursul perioadei de dresaj, astfel patrupedul va invata mai bine ce e corect sa faca si ce nu e corect.

O greseala frecventa a stapanilor de catei este ca acestia sa ii linisteasca chiar in momentul in care acestia latra, pentru a ii potoli. Trebuie sa respecti dorinta cainelui doar dupa ce acesta a incetat sa latre, nu sa cedezi, pentru ca nu il mai suporti facand galagie. Nu faci decat sa incurajezi relatia dintre dorinta si latrat, astfel va proceda in acelasi mod mereu, mai ales cand insista din ce in ce mai mult sa faca ceva.

Nu uita care sunt cele mai importante reguli intr-un dresaj reusit:

  • Repetarea
  • Ritmicitatea
  • Continuitatea
  • Progresivitatea

© 2019 Prince Radu. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.