Aici are dreptate. Este drept se spala pe miini ca un neputincios care vrea sa o scalde ca rata prin balta. Da, legea electorala este responsabilitatea Parlamentului. Dar acesta fiind format din asa zisii reprezentanti ai poporului, ne aminteste clar ca poporul trebuie sa decida.

Daca senatorul este un reprezentant al poporului, primarul este o autoritate executiva locala, adica un reprezentant al administratiei de stat. Si aici lucrurile sunt lasate incurcate, dovada ca de fapt nimeni nu vrea sa-si ia vreo responsabilitate ci doar sa aiba o portita de iesire – cum o face si Ciolas. Ma rog, el se face ca este premier al unui guvern tehnocrat, nepartinic.

Sa creada asta cine are timp. Cit timp vor continua sa existe partide, toata lumea va juca mazurka pentru ca nimeni nu are interes sau curajul sa impuna un program national de refacere economica, ceia ce implica responsabilitate. Mai pe inteles, daca guvernul nu face nimic (din fiscalitate si directive UE, Romania se va prabusi si de acolo se unde este), bucuria senatorilor – nu au nimica de discutat cu alegatorii din circumscriptiile lor electorale si atunci poporul nici nu are cum sa fie luat in considerare la treburile tarii. Oameni buni, legile si ordonantele si mai stiu eu ce nu se nasc din senin.

Dar poporul nu este acolo unde incep discutiile, el apare abia la sfirsit cind totul este batut in cuie. Asa a fost si cu inspectorii „DNA” din silvicultura – si pina la urma a fost vorba sa voiau sa majoreze niste salarii si nu stiau cum. Daca poporul ar fi fost pe fir de la inceput, le-ar fi spus verde: vraja asta nu tine bibicilor! Nu inceteaza furtul de lemn din padure pentru ca unul are caimac in cafeluta de dimineata.

Daca presedintele fura (sau se face ca nu vede ca sa fie primit si alta data cu onoruri) atunci au curajul si altii mai mititei – puterea exemplului personal.Cum vad eu un sistem functionabil al comunicarii nemijlocite intre popor si administratia de stat (presedinte si premier): senatorul este deputatul poporului in Parlament si reprezinta un electorat de cca 40,000 (adica o populatie de cca 50,000) – mi se pare o norma de reprezentare mazima pentru o persoana care vrea cu adevarat sa stie ce se intimpla in circumscriptia lui, ce vor oameni si mai ales ce nu vor. Evident ca pentru asta trebuie sa fie printre oameni tot timpul, nu la bufetul Parlamentului. Trebuie sa-si aibe un oficiu la primarie, fata-n fata cu usa primarului. Sa se ciorovaiasca intre ei, zilnic, pentru rezolvarea problemelor (care nu lipsesc si nu are cine sa le cunoasca). Primarul, cum vad ca in Wiki se spune clar, este „un politician care are rolul de autoritate executiva oficiala”, deci reprezinta administratia de stat!!!! Il reprezinta pe Ciolas, in ultima instanta.

Foarte bine, atunci de ce poporul trebuie sa-l aleaga pe primar, care mai este si partinic pe deasupra? Nu vi se pare ca aici este o ipocrizie sub palarie? Sunt perfect deacord ca Geuvernul sa-si numeasca primarii, de toate soiurile si nivelurile, pentru ca primarii sa execute ce le se spune de sus – in mazsura in care aia de sus au ceva de spus, dar pentru ca nu au arunca chestia cu primariile pe seama deputatilor poporului care exact cu asa ceva nu trebuie sa se ocupe. Pai ce, deputatul isi alege primarul cu care sa se ia la harta?Vedeti oameni buni, cind spuneti cind si cind ca trebuie depolitizat pe ici pe colo, simtiti voi ceva dar nu sunteti lasati sa intelegeti pina la capat – sistemul electoral este gresit. Si nu-i vorba de numarul de ture. Presedintele este ales de popor, foarte bine.

Presedintele numeste premierul si deci isi asuma responsabilitatea pentru intreaga activitate guvernamentala – chestia cu „presedinte jucator” este o idiotenie unica in lume (numai la romanii preamaritilor Basescu si Johanis care freaca tiparul ziua in amiaza mare). Premierul isi structureaza toata administratia de stat, de la ministere si pina la primaria comunala. Primarii executa dispozitiile guvernului, care ii si plateste (din banul public).

Dupa presedinte, tot ce mai are poporul de ales, este senatorul – ala care trebuie sa se ia in bete cu executivul local. Numai asa are un sens ca senatorul sa se mai ia la harta in Parlament cu alti senatori – fiecare isi apara circumscriptia sa. Legile sunt sugerate, in general, de primari pentru asi regulariza activitatile. Sugestiile se centralizeaza in ministere (diferentele nu pot fi mari, in toata tara se munceste la fel) unde sunt retusate in forma de lege si trecute parlamentului unde fiecare deputat este deja in cunostinta de cauza, i se da un fins, este dus spre discutie si aprobarea poporului din circumscriptii si finalmente aprobat in Senat.A simtit vre-un roman succesiunea asta in viata de toate zilele? Nu pentru ca poporul este intretinut cu circarii (can-can-uri).

As vrea sa vad ca poporul refuza sa mai aleaga primari – guvernul sa-si numeasca tehnocratii lor si sa-si asume responsabilitatea de sus pina jos si invers in administratia de stat. La rindul lor senatorii sa fie scosi in suturi de prin bufete si tiriti cu nasul in problemele circumscriptiei unde au fost alesi. Numai asa, democratia devine ceva real si puterea poporului efectiva.