Vineri a avut loc la Targul de carte Gaudeamus dezbaterea “De la cuvantul vorbit la cuvantul scris”, organizata de Camera Stirilor Radio Romania si Agentia de presa Rador. Cu aceasta ocazie, s-au adus in discutie problemele actuale ale jurnalismului din Romania, respectarea unor standarde profesionale si lupta pentru supravietuire a publicatiilor si a produselor media.

La dezbatere au participat Radu Carp, directorul general al Institutului Diplomatic Roman, Radut Balbaie, director al trustului de presa al MApN, care este si profesor de jurnalism, specializat pe agentii de presa, Zorin Diaconescu, consilier principal al presedintelui director general al Radio Romania, specialist in jurnalism, Maria Toghina, vicepresedinte al Clubului Roman de Presa, Remus Pricopie, decanul Facultatii de Comunicare din cadrul SNSPA, Valeriu Rapeanu, critic literar si profesor de jurnalism.

Carmen Ionescu, redactor sef Rador, a deschis discutiile cu intrebarea: “Auzim prea des ca un jurnalist, o televiziune sau un ziar nu respecta standardele. Cat de important este pentru societate ca jurnalistii sa respecte anumite reguli, care ar trebui sa fie aceleasi pentru intreaga breasla?

“Se simte nevoia unor standarde profesionale unitare si, din pacate, intr-o perioada de criza, breasla nu are ragazul necesar pentru a se aseza la aceeasi masa. In ultimii ani, asistam la o degradare a spatiului jurnalistic, degradare care, in momentul in care vom avea sondaje noi de opinie vor arata scaderea credibilitatii presei la nivelul perceptiei opiniei publice“, a precizat Maria Toghina.

Remus Pricopie a intervenit in discutie facand un scurt istoric al presei si ajungand la secolul XXI. “Am avut cateva proiecte de legi prin care diferiti parlamentari au propus diferite metode prin care jurnalistii sa fie disciplinati sau educati sau nu stiu exact ce anume doreau acesti domni parlamentari. De fapt, in principal, se refereau la acel tip de presa care se asaza undeva in zona tabloidului, numai ca se discuta, din cate am inteles, despre presa, in general“, a precizat Remus Pricopie. “Curtea Europeana regleaza foarte clar problema calomniei si spune ca jurnalistul are voie sa treaca peste o bariera tocmai pentru ca nu se refera la un om oarecare de pe strada ci se refera la o persoana publica. Intrebarea este unde se traseaza limita. Daca ne uitam la experientele din Europa si din America vedem ca de fapt singurii care pot sa stabileasca limita nu sunt parlamentarii cu proiectele lor legislative, ci sunt jurnalistii. Freedom House, spre exemplu, a elaborat un set de indicatori ai democratiei. Unul dintre indicatori era legat de comunicarea publica, cat de libera este aceasta in toate directiile, nu doar in ceea ce priveste jurnalismul. UNESCO a emis la un moment dat un raport privind comunicarea si comunicatiile, deci nu doar comunicarea, ci si dominarea canalelor de comunicare. Astfel, s-a creat un comitet interguvernamental prin care se incearca monitorizarea indicatorilor de libertate a presei“, a mai afirmat Remus Pricopie.

Radut Balbaie a subliniat: “Standardele nu se degradeaza, se degradeaza practicile. Totusi, standardele sunt influentate de practica sociala. Jurnalistul nu poate sa fie mai bun decat societatea, fiindca jurnalistii sunt parte a societatii, iar actul realizat de jurnalisti nu e nimic altceva decat acoperirea mediatica a faptelor sociale.”

“Daca stam de vorba cu publicul, asculatori, privitori constatam, in general, o stare de nemultumire fata de ceea ce le oferim dansilor. Daca vorbim cu colegii din profesie, constatam aceeasi nota de nemultumire”, a afirmat Zorin Diaconescu, continuand cu intrebarea: “Daca toata lumea este nemultumita, de ce se intampla totusi ceea ce se intampla?” “Noi suntem facuti sa credem ca publicul nostru este mult mai vulgar, mai prost si mai indecent decat este el in realitate, pentru ca asa se explica presiunea care vine de la punctele de rating si de la alti factori de a face grea viata, nu doar a jurnalistului, ci si a editorului care trebuie sa dea niste raspunsuri in fata actionarilor“, a explicat Zorin Diaconescu, care si-a exprimat opinia privind comunicarea culturala: “Eu cred ca pe acolo va fi usa prin care vom putea iesi impreuna din acest impas.”

Radut Balbaie a ridicat si problema internetului in jurnalism afirmand ca “internetul e o sursa, dar nu e o sursa infailibila. A ajuns sa-mi fie frica sa folosesc o depesa de agentie. E o mare problema, fiindca, daca se pierde credibilitatea agentiei sau credibilitatea unui canal.”

Referitor la subiectul comunicarea culturala, Radut Bilbaie a afirmat: “Daca vorbesti corect romaneste pe postul public sau in ziar, cu siguranta faci un act cultural si asta e extraordinar. In cele mai variate medii trebuie sa indraznim mai mult si sa facem mai mult pentru a-i castiga de partea noastra si pe ceilalti“, a mai punctat Radut Bilbaie.

Valeriu Rapeanu a adus in discutie problema programelor si materialelor pe teme de cultura: “Oricat mi s-ar parea de absurd, chiar in zilele noastre, s-a dat atacul nu numai impotriva presei sau segmentului de presa care abordeaza problema politica si economica etc, ci si a celei care abordeaza problemele culturale.” Jurnalul de duminica sau Ziarul de duminica, produse culturale, si-au incetat aparitia. “Mentalitatea se schimba pentru ca noi, eu nu obosesc sa spun, noi am parcurs 21 de ani, exact perioada dintre cele doua razboaie mondiale, timp in care s-au schimbat multe. De ce nu s-ar fi schimbat si acum? Problemele, schimbarea de mentalitate, optica, care s-a transformat de cateva ori, duce la faptul ca o revista literara are din ce in ce mai putini cititori. Ratingul este zeul, este cel in numele caruia poti sa faci orice. De aici incepe…“, a afirmat Valeriu Rapeanu.

Radu Carp a subliniat: “Cred ca orice analiza cu privire la felul in care presa ar trebui sa transmita anumite valori culturale, sa aiba programe culturale, ar trebui sa nasca de la o intrebare foarte simpla: care este gradul, nevoia de cultura la ora actuala in societatea romaneasca? Cred ca lucrurile ar trebui investigate mai profund, cred ca aceasta nevoie este constanta, numai ca noi nu avem instrumentul sa o interpretam corect.” “Nu putem pretinde sa existe o nevoie mai mare de cultura si o reflectie mai mare, o difuzare mai mare a programelor culturale cata vreme noi insine avem probleme in a ne adapta si a gasi cea mai buna modalitate de comunicare. In concluzie, cred ca este o problema extrem de delicata in care nu exista o reteta universala. Pur si simplu, inovatia si traditia cred ca trebuie sa fie puse pe acelasi plan atunci cand vorbim de transmiterea continuturilor culturale prin presa“, a incheiat Radu Carp.