Referitor la cimpul din zona pieptului in Tratatul de medicina interna al imparatului Galben (Huangdi Neijing) se spune ca zona pieptului seamana cu roua ce apare din ceata. Aceasta roua din mijlocul cetii va iriga celulele focarului superior, din zona plaminilor. In antichitate se mai spunea: Plaminii sint asemenea unui baldachin, pentru a descrie cimpul din zona plaminilor.

Plaminii sint asemenea cetii, focarul inferior este precum o teava de scurgere, iar focarul mijlociu asemenea a ceva ce se descompune.

Acestea sint cimpurile din interiorul trunchiului. Daca ar fi sa comparam focarul mijlociu cu ceva, am putea sa-l comparam cu interiorul unei piini turcesti, care se farimiteaza foarte usor: in interior fiind foarte multe gauri (focarul mijlociu seamana de asemenea cu o sita). Focarul inferior este precum o teava de scurgere, prin care fluidele se scurg treptat – treptat. Pieptul este asemenea cetii: insa este vorba de ceata ce apare intr-o zi senina, se poate vedea si ceata, dar si cerul senin. Este ca si cum ai sta pe un munte si ai privi muntele partial invaluit de ceata, dar in acelasi timp ai putea sa vezi si cerul albastru.

Despre autorul Tratatului de medicina interna se poate spune ca a fost o persoana ce a avut capacitati deosebite, deoarece el a descris foarte amanuntit, dar si foarte corect cimpurile din interiorul corpului.

Din punct de vedere al metodei, atunci cind tratam o afectiune a plaminilor vom pleca de la reglarea alveolelor pulmonare, vom continua cu bronhiile si apoi cu traheea. In final ne vom concentra atentia asupra intregului plamin.

Celulele corpului sint formate din membrana celulei, citoplasma si nucleu. Atunci cind apare o inflamatie se poate spune ca la nivelul citoplasmei si al nucleului celulei exista o acumulare, o staza.

Medicina clasica vorbeste despre inflamatie, medicina traditionala chineza descrie o stagnare a caldurii, vorbindu-se uneori de focul plaminilor. Generalizind, putem spune ca puterea caldurii din interiorul corpului nu poate fi eliberata.

Despre situatia de mai sus, medicina traditionala chineza ne spune ca energia si singele nu pot circula fluent, producind caldura plaminilor si caldura la nivelul traheelor. Atunci cind caldura nu poate fi eliberata spre zona pielii (epiderma) apare teama de rece la nivelul pielii.

Pentru a debloca aceasta caldura este necesara mentinerea palmelor in fata pieptului, una din palma se tine cu centrul spre piept, la o distanta de aproximativ 10 centimetri, cealalta se tine mai departe de corp, virfurile degetelor sint orientate catre inainte, palma este situata la o distanta de 30 de centimetri fata de corp. In acest mod se trateaza inflamatia de la nivelul plaminilor si raceala. Pentru inflamatia traheei se procedeaza similar.

Traheita, astm etc.

Atunci cind exista modificari patologice la nivelul intregului plamin, se vor tine ambele palme in dreptul plaminilor, o palma mai aproape de corp (10 centimetri) si cealalta mai departe (30 de centimetri) – timp de 3 minute -, dupa care palma care a fost tinuta aproape de corp se va tine departe, iar palma care a fost tinuta departe se va tine aproape (de asemenea timp de 3 minute). In acest fel, va avea loc o stimulare a functiilor celulare la nivelul plaminilor, afectiunea disparind.

Este posibil ca pe perioada tratamentului sa apara mai multa sputa (flegma), ceea ce se considera a fi un fenomen pozitiv.

Tuberculoza

In cazul tuberculozei se recomanda intarirea initiala a zonei rinichilor, urmata de reglarea plaminilor.

Pentru reglarea plaminilor se vor mentine palmele in dreptul plaminilor, o palma mai aproape de corp (10 centimetri), cealalta mai departe (30 de centimetri), dupa care palma care a fost aproape va fi tinuta mai departe, iar palma ce a fost mai departe se va tine mai aproape.

Focul plaminilor este prea mare

Atunci cind intensitatea cimpului la nivelul plaminilor este prea mare, va aparea caldura excesiva ce va stagna acolo. Aceasta manifestare este numita de medicina traditionala chineza ca fiind focul prea mare al plaminilor.

Pentru a trata aceasta afectiune se va folosi aceeasi modalitate de mentinere a palmelor ca la raceala.

Tusea celor 100 de zile – tusea convulsiva

Caracteristicile tusei celor o suta de zile sint: un episod foarte violent de tuse, dupa care apare o expectoratie si tusea se opreste. Atunci cind apare accesul de tuse, el este foarte obositor, intregul corp este solicitat, o mare parte din energia corpului fiind irosita.

Medicina clasica atribuie tusea inflamatiei plaminilor, nefiind de acord ca si alte organe pot genera accesul de tuse.

Medicina traditionala chineza considera ca exista tusea cauzata de stomac, de rinichi, de intestinul subtire, de plamini, de ficat s.a.m.d.

De exemplu, atunci cind o persoana in virsta tuseste si in acelasi timp are si o pierdere de urina se spune ca s-a manifestat tusea rinichilor si a vezicii urinare.

Daca in momentul tusei apare defecatia atunci este vorba de tusea intestinului gros.

Atunci cind pe durata tusei apare senzatia de durere la nivelul ficatului se considera ca aceasta este tusea ficatului.

Daca in urma tusei apare o regurgitare, va fi vorba de tusea stomacului.

Tratatul de medicina interna al imparatului Galben (Huangdi Neijing) mentioneaza ca toate cele cinci organe detinatoare de energie pot cauza tusea.

Atunci cind tusea celor o suta de zile apare la copii, ea este generata de influenta vintului ce patrunde in interiorul corpului imediat dupa ce copilul a mincat. In aceasta situatie, dupa ce se elibereaza stomacul, tusea va inceta.

Pentru a trata tusea convulsiva se va mentine o singura palma in dreptul stomacului, la o distanta de aproximativ 20 de centimetri, virfurile degetelor fiind indreptate in jos (3 – 5 minute). In acelasi timp trebuie sa va folositi forta gindului, gindindu-va ca stomacul este sanatos. Rezultatele vor aparea foarte repede.